Fond funciar. Decizia nr. 38/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-01-2012 în dosarul nr. 38/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - E. C.
Judecător M. A.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 38
Pe rol fiind soluționarea recursului privind pe recurent T. N. și pe intimat C. J.. I. P. S. D. DE PROP. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, intimat C. L. DE F. F. DAGÂȚA, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M., pentru recurent, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că a fost înaintat la dosar, prin serviciul de Registratură al instanței, răspunsul recurentului la excepția nulității recursului, invocată de instanță prin rezoluția de la primul termen de judecată.
Instanța se declară competentă general,material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit disp. art. 159 ind.1 alin.4 C. pr. civ. și constată că recursul a fost depus în termen este scutit de la plata taxei de timbru și nu este motivat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția nulității recursului:
Av. M. pentru recurent, solicită respingerea excepției arătând că recursul este motivat.
Precizează că recurentul locuiește la un conac pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate care se află la o distanță apreciabilă de localitate și că are o înțelegere cu factorul poștal în ce privește comunicarea corespondenței. Astfel, potrivit acestei înțelegeri, hotărârea i-a fost comunicată în penultima zi a termenului în care acesta putea declara recurs, așa încât a formulat pe loc cererea de recurs și a înmânat-o factorului pentru a fi trimisă prin poștă în termen. Apreciază că cererea de recurs, deși nu este motivată în drept, această motivare transpare din faptul că recurentul a precizat că va depune înscrisuri noi față de cele depuse la fond,. Precizează că aceste înscrisuri au fost obținute, ulterior, de către recurent de la Arhivele Naționale și poate să le depună la acest termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul T. N., în contradictoriu cu Comisa locală de fond funciar Dagâța și C. Județeană de fond funciar Iași împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 3000/28.09.2010.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: raportat strict la limitele învestirii, având în vedere că hotărârea nr. 3000/28.09.2010 a fost contestată doar sub aspectul soluționării cererii de retrocedare a iazului, rezultă că soluția Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor este temeinică și legală.
În fapt, prin hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar nr. 3000/28.09.2010 s-a dispus respingerea contestației nr. 2341/11.11.2009 și a cererii nr. 60/20.09.2005 formulată de petent privind reconstituirea suprafeței de 50 ha teren agricol situat pe raza comunei Dagâța, retrocedarea iazului cu pește din . de despăgubiri pentru terenul cu vegetație forestieră cu motivarea că: „suprafață de teren ce a aparținut autorului primar T. C., tatăl petentului, expropriată în baza Decretului-Lege nr. 83/1949, conform extrasului din inventarul centralizator al moșiilor expropriate, eliberat de Arhivele Naționale fiind reconstituită la legile anterioare ale proprietății prin anexele 36, 38 și hotărârea nr. 309/2000, precum și prin hotărârea nr. 859/2010 în ceea ce privește solicitarea de reconstituire a suprafeței de teren cu vegetație forestieră, iar solicitarea privind acordarea de despăgubiri nu face obiectul Lg. 247/2005”.
Hotărârea contestată nu conține o motivație proprie în ceea ce privește solicitarea petentului privind retrocedarea iazului cu pește, în conținutul său regăsindu-se însă motivația avută în vedere de C. locală de fond funciar Dagâța la emiterea referatului cu propunere de invalidare
Instanța de fond reține, în context, că în urma intrării în vigoare a Lg. 247/2005 petentul a depus la Primăria Dagâța cererea înregistrată sub numărul 60/20.09.2005 (fila 21 verso) prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 50 ha teren agricol, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere și imobilele existente prin acordarea de despăgubiri, precum și retrocedarea iazului cu pește, în calitate de moștenitor al tatălui său T. N. C..
Prin referatul din 25.10.2009 (fila 17 dosar), în baza procesului verbal din data de 15.09.2009 (fila 16), pârâta C. L. de fond funciar Dagâța propune invalidarea cererii petentului, reținând în privința cererii de retrocedare a iazului că petentul nu face dovada proprietății, a preluării abuzive a acestuia de către stat și a predării la CAP Dagâța.
Împotriva propunerii Comisiei Locale de fond funciar Dagâța petentul formulează contestația nr. 2341/11.11.2009 (fila 14 dosar), arătând că iazul cu pește făcea parte în anul 1939 familiei T. și a făcut parte din succesiunea defunctului T. N..
Raportat la dispozițiile legale aplicabile instanța reține că admiterea unei cereri de reconstituire, impune, prin analiza cumulativă a textelor de lege în materia fondului funciar, îndeplinirea unor condiții imperative: formularea cererii, dovada calității de moștenitor îndreptățit sau de titular, dovada proprietății.
Cel puțin unul din motivele invocate de intimată pentru respingerea cererii de reconstituire a petentelor este întemeiat, întrucât, cu privire la iazul cu pește în suprafață de 3 ha, petentul nu face dovada calității de proprietar a autorului său T. N C..
Astfel, din actele de stare civilă și certificatele de moștenitor anexate cauzei reiese că petentul T. C. N. este fiul lui T. N C., decedat la data de 12.02.1962. Acesta, la rândul său, este unul dintre cei șapte copii ai numitului T. N., decedat la data de 02.03.1938.
Iazul cu pește solicitat de petent apare ca făcând parte din patrimoniul defunctului T. N., conform proces verbal de inventariere din 20.04.1938 (fila 26 verso), fără însă a fi identificat distinct, sub titulatura „3,5 ha terenul conacului, atenanselor și iazul cu pește”.
Prin actul de partaj benevol al succesiunii defunctului N. T. din 05.08.1946, autorul petentului, T. N. C. (fila 30 verso) primește în proprietate: „Casele și prăvăliile cu toate atenansele și locul aferent de la punctul numit „iaz” din vatra satului Dagâța”.
Sus menționatul act nu prevede așadar, în mod distinct partajarea iazului cu pește, ci doar partajarea unor terenuri și alte imobile de la punctul cu această denumire.
Instanța de fond reține, astfel, că prin actul de partaj indicat anterior petentul nu face dovada trecerii iazului cu pește din patrimoniul defunctului T. N. în patrimoniul autorului său.
De asemenea, iazul cu pește, contrar susținerilor petentului, nu a făcut nici obiectul exproprierii în baza Decretului-Lege nr. 83/1949, neregăsindu-se în inventarul bunurilor cuprinse în procesul verbal de predare primire din data de 20.03.1949 (filele 32 verso-34 dosar), menționându-se doar în pagina 2 a procesului verbal că „nu sunt împrejmuite construcțiile de la iaz”, construcții care se regăsesc în inventar.
Mai mult, nici extrasul din inventarul centralizator al moșiilor expropriate în baza Decretului Lege nr. 83/1949, eliberat de Arhivele Naționale pentru C. T. nu menționează în mod distinct luciul de apă sau suprafața aferentă; iazul neregăsindu-se menționat în mod distinct nici borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole din . 1948 privind pe T. N. C. (fila 246 dosar), prezumția simplă cum că cele trei ha teren cuprinse la rubrica alte „terenuri și neproductive”, necorelându-se în mod suficient cu probe care să conducă la reținerea caracterului său serios.
Petentul tinde la dovedirea proprietății prin invocarea dispozițiilor art.6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată, potrivit cu care:„Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
Cu toate acestea, prezumția relativă de proprietate a autorului T. C. este răsturnată de înscrisurile anterior menționate prin care se face dovada că între anii 1939 și 1946, iazul cu pește a ieșit din patrimoniul rămas la decesul defunctului T. N. întrucât nu se regăsește nici printre bunurile partajate benevol de moștenitorii acestuia, nici între bunurile deținute de T. N. C. conform borderului proprietăților și exploatațiilor agricole din . 1948 și nici între bunurile expropriate ulterior de la T. N C., astfel încât instanța de fond constată că petentul nu a dovedit proprietatea autorului său asupra iazului cu pește.
În plus și în mod subsidiar, având în vedere că la data formulării cererii de reconstituire iazul cu pește nu se afla la dispoziția Comisie Locale de fond funciar Dagâța în vederea reconstituirii, făcând parte din domeniul public al Comunei Dagâța, conform HG nr. 1354/27.12.2001, fiind înscris la ordinea 123 din anexa 25, conform înscrisurilor de la filele 226-230 dosar, instanța de fond reține că acesta nu putea oricum să facă obiectul retrocedării în fizic.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Cererea de recurs este formulată pentru a obține un termen de judecată, urmând a depune acte ulterior.
Recursul nu a fost întemeiat în drept .
La termenul de judecată din 09.01.2012 instanța de control judiciar a pus în discuția părților excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 303 și 406 C.pr.civ., părțile fiind citate cu mențiunea de a pune concluzii pe această excepție.
Conform art. 137 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, conform art. 303 C.pr.civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor fiind socotit de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. De asemenea, conform art. 306 C.pr.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (termen de 15 zile astfel cum prevede art. 301 C.pr.civ.).
În cauza de față recurentul nu și-a motivat în niciun fel recursul, fiind aplicabile dispozițiile menționate. În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 302 ind.1 al.1 lit.c C.pr.civ.; astfel, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Condiția legală a indicării și dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept (în acest pronunțându-se și C.S.J., dec.nr. 1360/2002, C.A.București – deciziile nr. 551/2003, 456/2002, 641/2002 secția a IV –a civilă, Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală decizia nr. 4236/2007). Afirmația generală conform căreia decizia atacată este nelegală și netemeinică, fără arătarea motivelor de casare sau modificare și dezvoltarea lor, așa cum cerere dispozițiile art. 302 ind.1 C.pr.civ., nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului. Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată nu permite instanței de control o cenzurare a sentinței judecătoriei.
P. considerentele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 306 C.pr.civ, instanța de control judiciar va constata nulitatea recursului formulat de T. N. împotriva sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de T. N. împotriva sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09.01.2012 .
Președinte, E. C. | Judecător, M. A. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 17.01.2012
J.. F. – M. O. Z. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 628/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
