Fond funciar. Decizia nr. 570/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 570/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Mai 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 570/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M. V. împotriva sentinței civile nr. 8804 din 07.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații R. Națională A P. R. P. Direcția Silvică Iași, C. Județeană Iași P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, C. L. P. De F. F., având ca obiect fond funciar constatare nulitate t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30 aprilie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă 8804/7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă excepția lipsei de interes, invocate de parata C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică Iași în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iasi, C. Locala pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor P. si M. V..
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.18/17.09.2004 eliberat pe numele M. V., pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestiera,situată pe teritoriul comunei P.,județul Iași.
P. a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 30.01.2012, reclamanta R. Națională A P. R. P. Direcția Silvică Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, C. L. P. De F. F. Și M. V., prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 18/17.09.2004 eliberat lui M. V. pentru suprafața de 10 ha teren forestier pe raza comunei P., jud. Iași.
În motivare se arată că M. V., fiul lui Natural și P., nu a dovedit calitatea de moștenitor a defunctului M. D., fostul proprietar deposedat de teren. În fapt, mama pârâtului M. V., numita M. P., a fost căsătorită cu M. C., fiul fostului proprietar deposedat de teren M. D., iar pârâtul nu a fost recunoscut ca fiu al lui M. C..
P. hotărârea nr. 156/08.07.2010, C. locală P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a hotărât invalidarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâtul M. V., în calitate de moștenitor al lui M. D., pentru diferența de suprafață neretrocedată.
În fapt, C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 a validat prin Hotărârea nr. 156/25.09.2000 la poziția 11 din Anexa 53, retrocedarea suprafeței de 10,0 ha teren forestier pe numele M. V., în calitate de moștenitor a defunctului M. D., cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Constatarea nulității se solicită în baza art. III alin. 1, lit. a pct. vi) al Legii 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Conform art. 861 al. 1 din Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare, prevede că „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile”.
În drept, se invocă art. III din legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991, Legea 1/2000, HG 1172/2001, HG 890/2005, Codul civil și cel de procedură civilă, orice alt act normativ incident în cauză.
C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași a depus întâmpinare și a solicitat ca reclamanta să-și justifice interesul care fundamentează această acțiune.
Art. 35 alin. 1 di Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare prevede că „Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice”.
P. urmare, reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii prevederilor sus-menționate, în sensul că suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate contestat a intrat până la data de 1 ianuarie 1990, în proprietatea statului în mod legal.
Potrivit prevederilor art. 34 din HG nr. 1172/2001 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate contestat și conform art. 5 lit. c) din același act normativ, stabilirea amplasamentului suprafeței de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate era atribuția exclusivă a acestei comisii comunale și C. Județeană de F. F. Iași nu este în culpă pentru faptul că în titlul de proprietate nr. 18/2004 a fost înscris amplasamentul suprafeței de teren la care se consideră îndreptățită reclamanta.
M. V. prin întâmpinare solicită respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată cu următoarea motivare:
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a TP nr. 18/17.09.2004 emis pe numele M. V. motivat de faptul că pârâtul nu a dovedit calitatea de moștenitor al defunctului M. D.. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că în certificatul de naștere al pârâtului M. V. la mențiunea tata, nu a fost trecut M. C., fiul fostului proprietar M. D., și pe cale de consecință nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul M. D..
Conform certificatului de naștere din anul 1937 rezultă că este fiul lui M. P.. Art. 414 al. 1 cod civil în vigoare la acea dată, instituie prezumția de paternitate „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”. Făcând aplicare în speța de față a acestei prezumții rezultă că soțul mamei, respectiv M. C., conform certificatului de căsătorie nr._ din 1932, era tatăl pârâtului M. V., chiar dacă din greșeală sau neglijență nu a fost trecut în certificatul de naștere al acestuia din urmă.
Pârâtul este continuatorul de drept al autorului M. C. motivat și de faptul că moștenitorii acestuia au fost sora acestuia M. E. (conform certificatului de naștere nr. 27/29.04.1933) și mama pârâtului, M. P., în calitate de soție supraviețuitoare.
Pârâtul M. V. este singurul moștenitor al defunctelor M. E. și M. P., ambele decedate, este continuatorul de drept al numitului M. C., moștenitorul autorului M. D., care a fost deposedat de teren.
R. Națională A P. R. P. Direcția Silvică Iași formulează „precizări” fila 46 dosar și arată următoarele:
Este complet eronată susținerea pârâtului conform căreia art. 414 al. 1 din Codul civil în vigoare la data emiterii certificatului de naștere (1937) instituia prezumția de paternitate. În fapt, această prevedere este cuprinsă în actualul Cod civil, la același art. 414 al. 1.
La data emiterii certificatului de naștere al pârâtului M. V., era în vigoare Legea 493/1928, care abrogase prevederile Codului civil din 1864 referitoare la paternitate și nu există prevederi referitoare la prezumția de paternitate sau alte precizări care ar putea fi interpretate în acest sens. D. urmare, pârâtul M. V. nu are calitatea de moștenitor al defunctului M. D.. Mama pârâtului, numita M. P., nu avea calitatea de moștenitor al bunurilor deținute de socrul său, în condițiile în care nu există vreun înscris care să dovedească faptul că fostul soț M. C. nu a decedat înaintea tatălui său, M. D.. Pe cale de consecință, nu se poate reține nici faptul că M. V. ar fi continuatorul de drept al defunctei M. E., întrucât nu se poate proba că la data decesului acesteia (30.05.1953) tatăl său M. C. nu ar fi fost în viață.
În temeiul Deciziei nr. 15/2011 a ÎCCJ, care prevede că R. Națională a P. R. care calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere, excepția invocată a fost respinsă.
Concluzionând sub aspectul obiectului acestei cereri, prin prisma dispozițiilor incidente în cauză instanța a rămas în pronunțare, reținând ca întemeiată acțiunea cu următoarea argumentare.
În motivarea în drept a acțiunii, reclamanta invocă în principal dispozițiile Legii nr. 169/1997 art. III.
S-a reținut de reclamantă că pârâtul M. V. nu este în situația reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 deoarece aceasta este o formă a reîmproprietăririi, terenurile sunt redate persoanelor care le aveau în proprietate la momentul preluării, iar în ipoteza decesului acestora, terenul este redat moștenitorilor fostului proprietar.
P. a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, principala condiție ce trebuie îndeplinită de pârâta este ca, în primul rând, să fie titularul unei cereri și terenul pentru care se solicită recunoașterea dreptului de proprietate să fi aparținut în proprietatea lui sau autorului său în momentul preluării.
De aceea reclamanta este îndreptățită să obțină constatarea nulității T.P. nr. 18/17.09.2004 cât timp își întemeiază acțiunea pe Decizia nr. 15/2011 a ÎCCJ care prevede că R. Națională a P. R. care calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere și ca atare este îndreptățită să conteste titlul invocat emis în procedura legii fondului funciar și are calitatea procesuală activă și interesul legitim prevăzut de lege, considerente pentru care se va respinge excepțiile invocate de pârâți.
Ulterior finalizării procedurii legilor fondului funciar și dobândirii terenului în patrimoniul reclamanților poate fi contestat titlul emis în procedura fondului funciar, în contextul dispozițiilor art. III din Legea 169/1997.
P. a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 este necesară, conform textelor sus - citate, formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu, pe calea unei acțiuni în constatare formulate de către cumpărător, prin care se urmărește a se stabili că este proprietarul asupra unui teren care face obiectul legilor fondului funciar.
Concluzionând, instanța, a dispus admiterea acțiunii ca întemeiată, și cu următoarea argumentare:
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2001 și ale prezentei legi, poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și alte persoane care justifică un interes legitim, deci calitate procesuală activă în acțiunile având ca obiect anularea titlurilor de proprietate o au autoritățile enumerate anterior și orice persoană care justifică un interes legitim. În cauza de față reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 18/2004 emis pe numele lui M. V..
Solicitând anularea titlului de proprietate, reclamanta, potrivit dispoziției legale menționate anterior, se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita anularea unui titlu de proprietate doar dacă justifică un interes legitim. P. interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care promovează acțiunea, iar acest interes trebuie să fie personal și direct, să aibă legătură cu dreptul subiectiv afirmat, să fie născut și actual. În cauza de față, reclamanta, și-a justificat interesul promovării prezentei acțiuni, prin faptul că suprafața de teren cuprinsă în titlul contestat îi aparține și chiar dacă reprezintă amplasamentul terenului ce aparține autorilor lui M. V., respectiv defuncții M. C. și M. D., în speță nu s-a dovedit calitatea de moștenitor după cei doi defuncți.
S-a reținut în motivare și că pârâtul M. V. nu a făcut dovada calității de moștenitor cu certificat de moștenitor după M. C. și M. D..
În raport cu defunctul M. C. și M. D. în baza art. 666 și urm. Cod civil pârâtul nu are calitatea de moștenitor, nu se află în grad de rudenie cu acești defuncți, conform actului de naștere (fila 53) și nici nu poate fi continuatorul de drept al autorului M. C. în lipsa certificatului de moștenitor după mama P. și E., sora, ori că la data decesului acestora, M. C. nu ar fi fost în viață, considerent pentru care nici nu s-a depus certificatul de deces după defunctul M. C. și nici nu s-a indicat de pârât textul de lege care îi conferă calitatea de moștenitor după acest defunct, în speță fiind incidente dispozițiile art.680 cod civil.
Trebuie menționat că în persoana soției supraviețuitoare M. P. și M. E. nu operează instituția reprezentării și nici nu poate veni la moștenirea lui M. D. în virtutea propriului ei drept, nefiind moștenitor legal și nici testamentar, iar pentru M. C. nu s-a făcut dovada decesului acestuia anterior anului 1953 (art. 654 Cod civil), data decesului lui M. E., iar textul invocat de pârât art. 414 alin. 1 Cod civil este cuprinsă în actualul Cod civil și nu era în vigoare la data emiterii certificatului de naștere al pârâtului, în vigoare era Legea 493/1928 care abroga Codul civil din 1864.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. V..
Recurentul a susținut că potrivit art. 13 din legea 18/1991, stabilirea filiației se poate realiza cu orice mijloc de probă. Recurentul susține că din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că este moștenitorul autorului M. D.. Recurentul arată că autorul a fost căsătorit cu M. C. și au avut un fiu, pe nume M. C.. Acesta, arată în continuare recurentul, a fost căsătorit cu M. P. și au avut o fiică - M. E. și un fiu - M. V.( în actele de stare civilă nefiind indicat numele tatălui). Consideră recurentul că deși data decesului lui M. C. nu poate fi stabilită, este cert că nu mai trăiește iar M. E. ar avea vocație succesorală la moștenirea lui M. D.. M. E. a decedat fără posteritate, vocație succesorală având M. P.( mama acesteia și a sa) și el, în calitate de frate. Recurentul arată că M. P. a decedat iar el este singurul moștenitor, motiv pentru care consideră recursul întemeiat și solicită a fi admis.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare și a învederat că recurentul nu a depus acte de stare civilă din care să rezulte vocația sa succesorală, don probele administrate nerezultând această situație. A solicitat respingerea recursului.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 3041 c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că titlul de proprietate în litigiu a fost emis pe numele recurentului pârât în calitate de moștenitor al autorului M. V. D..
Potrivit art. 13 din legea 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că pârâtul recurent este fiul numitei M. P., numele tatălui nefiind înscris în certificatul de naștere. În cererea de reconstituire, pârâtul pretinde că este moștenitorul autorului M. D.(fila21). Din actul de stare civilă de la fila 51 dosar fond rezultă că mama pârâtului a fost căsătorită cu M. C. care era fiul lui M. D.. În act se menționează că mama pârâtului R. P. a fost fiica lui R. C. și s-a născut la 1.06.1912 în . dar în actul de deces al acesteia(fila 51) nu apare înscris numele tatălui. Mai mult, în actul său de naștere (fila 51 verso) sunt înscriși ca părinți R. C. și Z., iar locul nașterii - .. Nu rezultă astfel, cu certitudine că R. P. născută în . persoană cu R. P. născută în . de naștere al pârâtului se menționează că mama sa avea 21 ani la data nașterii sale, anul 1937. Rezultă astfel, că mama pârâtului s-a născut în anul 1916 ceea ce nu corespunde cu actul de naștere care atestă că s-a născut în anul 1912.
În cursul judecării cauzei în recurs, recurentul a depus la dosar sentința civilă 3280/2014 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a constatat decesul autorului M. C. la data de 31.10.1944.
La data nașterii recurentului, 1937, era în vigoare vechiul cod civil care în titlul VII „Despre paternitate și despre filiație” dispune în legătură cu prezumția de paternitate ( copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei) și despre dovedirea filiației copiilor legitimi(art. 292). Astfel, filiația se dovedește prin actele de naștere trecute în registrele stării civile.
Art. 293 din vechiul cod civil dispune că în lipsa actelor trecute în registrele de stare civilă este suficientă posesia constantă a statutului de copil legitim, aspect nedovedit în cauză.
Potrivit art.1 din legea 493/1928( privind actele stării civile, în vigoare până la 30.12.1950), starea civilă se dovedește prin actele de stare civilă.
Reținând aceste dispoziții legale, se apreciază că pentru dovedirea calității de moștenitor nu este suficientă prezumția de paternitate invocată de recurent( prezumție legală relativă). Actele de stare civilă ale autorilor săi conțin neconcordanțele menționate anterior, motiv pentru care Tribunalul constată nefundat recursul și îl va respinge cu menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul M. V. împotriva sentinței civile nr. 8804 din 7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 7 mai 2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex. – 16.10.2015
Judecător fond: G. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 628/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 780/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
