Pretenţii. Decizia nr. 370/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 370/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Martie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 370/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de M. IAȘI P. P. în contradictoriu cu intimații V. M. C. - B., Z. V. T., V. D., I. I., P. M. P. S. și . -P. A. T. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic contract; evacuare; pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 09.03.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata constată:
P. actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, reclamantii V. M. C. – B., Z. V. T. si V. D., prin mandatar P. S., au chemat in judecata pe pârâtii I. I. și M. Iasi prin reprezentant legal Primarul Mun. Iasi, solicitand ca, in baza probatoriului administrat, să se dispună constatarea nulității contractului de inchiriere nr. 1943/19.05.2009 perfectat intre M. Iasi, prin Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat – Serviciul de Administrare Spatii cu Destinatia de Locuinte, în calitate de locator si pârâta I. I., in calitate de locatar, motivat de faptul că incheierea contractului de inchiriere s-a facut pe o cauza falsă, ilicita si cu fraudarea drepturilor reclamantilor, evacuarea neconditionata a pârâtei din imobilul construit si neconstruit situat in Iasi, .. 55, imobil proprietatea reclamantilor și obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantii au arătat ca imobilul situat in Iasi, .. 55 a fost proprietatea autorilor lor, preluat abuziv de autoritățile socialiste. Imobilul a facut obiectul cererilor de restituire in baza Legii 10/2001, fiind restituit in natura prin dispozitia Primarului Mun. Iasi nr. 1673/10.11.2009 ca urmare a sentinței civile nr. 1140/06.06.2007, pronuntata de Tribunalul Iasi, hotărâre definitiva prin decizia civilă nr. 24/04.02.2009 a Curtii de Apel Iasi.
Imobilul a fost intabulat in Cartea Funciara a mun.Iasi si a facut obiectul procesului – verbal de predare – primire emis de pârâta M. Iasi, prin Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat – Serviciul de Administrare Spatii cu Destinatia de Locuinte sub nr._/19.07.2010, dată la care reclamantii au luat la cunostinta de existenta contractelor de inchiriere perfectate de primărie cu persoanele ce locuiesc in imobil, respectiv: Cufner F. E., Isoveanu Natasa si pârâta I. I..
P. notificările nr. 227/N/20.08.2010, 97/2011, și 127/2011 pârâta I. I. a fost notificată de reclamanti, aducându-i-se la cunostinta faptul că imobilul era scos la vânzare și că sunt datoare cu plata lipsei de folosință.
Reclamantii au arătat ca hotararea prin care au redevenit proprietari asupra imobilului situat in Iasi, ..55, respectiv decizia civilă nr.24/04.02.2009 a Curtii de Apel Iasi, era executorie fata de pârâtul M. Iasi, care de la acea data a pierdut dreptul de administrare a imobilului, astfel că perfectarea contractului de inchiriere la peste trei luni de la data pierderii dreptului de administrare a fost fondata pe o cauza falsă, ilicita si cu fraudarea drepturilor proprietarilor reclamanti.
În drept, reclamantii au invocat disp. Legii 10/2001, OUG 40/1999, art. 555, 1225, 1235, 1831 C.civ.
P. sentința civilă nr. 8974 din 24.06.2014 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de reclamanții V. M. C. – B., Z. V. – T., V. D., toți cu cu domiciliul în IAȘI, .. 22A, jud. Iași și intervenienta S.C. T. F. S.R.L., cu sediul în IASI, Poligon, nr. 8, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții I. I., cu domiciliul în IAȘI, .. 55, jud. Iași și M. Iași – prin P., cu sediul Iași, jud. Iasi.
A constatat nulitatea contractului de închiriere nr. 1943/19.05.2009 încheiat între M. Iași – D.A.P.P.P. – Serviciul de Administrare Spații cu Destinația de Locuință în calitate de locator și I. I. în calitate de locatar.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul construit și neconstruit situat în Iași, .. 55, jud. Iași.
A respins capătul de cerere privind plata lipsei de folosință ca nefundat.
A obligat pârâții la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1237,2 lei.
Reclamanții au dobândit in baza Legii 10/2001, prin sentința civilă nr. 1140/06.06.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi, modificata prin decizia civilă nr. 24/04.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, imobilul situat in Iasi, .. 55, prin restituire in natură în baza Legii 10/2001. P. sentința civilă nr. 1140/06.06.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a dispus obligarea Primarului Municipiului Iasi de a emite dispozitie de restituire in natură a imobilului sus – amintit (dispozitie mentinută prin decizia Curtii de Apel Iasi).
La data de 10.11.2009 a fost emisa Dispozitia Primarului municipiului Iasi de restituire in natură, catre reclamanti, a imobilului situat in Iasi, .. 55, format din constructii si suprafata de 1139 mp. P. procesul – verbal de predare – primire incheiat la 19.07.2010 s-a procedat la predarea – primirea catre reclamantii V. M. C. – B., Z. V. T. si V. D. a imobilului sus – amintit, aducându-li-se la cunostință reclamantilor ca spatiul de locuit este ocupat de familiile de chiriasi: Cufner F. E., Isoveanu Natasa si pârâta I. I..
Anterior, imobilul situat in Iasi, .. 55 a facut obiectul unor contracte de inchiriere sucesive incheiate de Consiliul Local Iasi in calitate de locator si pârâta I. I. în calitate de locatar. Contractul nr. 1943/01.09.2001 a avut valabilitate de cinci ani, nefiind indicii in sensul prelungirii acestuia sau cel putin al unei cereri in acest sens, adresate locatorului de catre chirias, pârâtul Mun. Iași arătând că în perioada 2006-2009 au intervenit mai multe prorogări legale prin aplicarea O.U.G 8/2004 și O.U.G. 44/2009.
După trei luni de la pronuntarea deciziei civile nr. 24/04.02.2009 de către Curtea de Apel Iasi, prin care s-a dispus obligarea Primarului Mun.Iasi sa emita dispozitie de restituire in natură a imobilului sus – amintit, M. Iasi – in calitate de locator, reprezentat prin P., a incheiat cu pârâta I. I. contractul de inchiriere nr. 1943/19.05.2009 având ca obiect imobilul restituit in natura reclamantilor, cu o valabilitate stipulata de 5 ani, pana la 19.05.2014, cu posibilitatea de prelungire. Reclamantii au notificat persoanele care locuiau in imobil printre care și pârâta ca acesta este scos la vânzare, comunicându-le ca au un drept de preemtiune iar in cazul respingerii ofertei li s-a propus un schimb de locuinta, cu indicarea adresei locuintei si a proprietarului. Pârâta I. I. a răspuns la peste un an de la notificare, indicând cuantumul veniturilor sale și arătând că înțelege să încheie un contract cu noii proprietari.
P. notificarea nr. 97/N/02.06.2011, reclamanții au propus un schimb de locuințe, fiind indicată adresa și proprietarul, schimb refuzat în mod categoric de către pârâtă.
Reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 1943/19.05.2009 motivat de faptul ca acesta ar fi fost incheiat având o cauza falsă, ilicită si cu fraudarea drepturilor lor.
În drept, instanta retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozitiile anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin. 2 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011, „contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat în tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.” Cum contractul atacat in cauza a fost incheiat sub imperiul Codului civil de la 1864, dispozitiile acestuia urmeaza a fi aplicate.
Cauza actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit la incheierea acestuia, constituind o conditie de fond, esentială, de validitate si generala a oricărui act juridic civil. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie sa existe, sa fie reală, licita si morala (art. 966 – 968 C.civ. de la 1864). Potrivit art. 967 alin.1 C.civ., „conventia este valabilă, cu toate ca, nu este expresă cauza” iar conform alin. 2 al aceluiasi articol, „cauza este prezumata pana la dovada contrarie”. Instanța reține că chiar in conditiile prelungirii legale a contractului, in conditiile art. 14 din OUG 40/1999, ar fi trebuit să existe o cerere in acest sens, din partea chiriasului sau orice alt inscris emis de locator, care să stipuleze clar situatia imobilului, asa incât orice persoana interesata (in special proprietarii de drept) să cunoasca dispozitiile legale ce ii sunt aplicabile. Aceste cereri nu există în cauză, nefiind depuse la dosar de către nici una din părți.
Mai mult, cu vadita încălcare a dispozitiilor deciziei civile nr. 24/04.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, care a stabilit calitatea de proprietar a reclamantilor, M. Iasi, prin primar (debitorul obligatiei de a emite decizia de restituire in natura a imobilului) a incheiat contractul de inchiere atacat, desi nu mai avea atributul folosintei sau dispozitiei acestuia.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, î jurisprudenta sa, amintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 cere înainte de toate ca o ingerință a autorității publice în dreptul de proprietate să vizeze nu numai un « scop legitim » conform « interesului general » ci și să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosirea bunurilor unui individ. În cauze privind funcționarea unei legislații de mare amploare asupra locuinței, această apreciere poate conduce nu numai la extinderea ingerinței statului în libertatea contractuală și relațiile contractuale asupra pieții imobiliare, ci și la existența garanțiilor procedurale și a altora destinate să garanteze că funcționarea sistemului și impactul său asupra drepturilor patrimoniale ale proprietarului nu sunt nici arbitrare nici imprevizibile.
Curtea releva ca sistemul pus la punct prin OUG nr. 40/1999 nu este criticabil în sine. Cu toate acestea, din moment ce implica riscul de a impune locatorului o sarcină excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său, autoritățile sunt obligate să aplice proceduri sau mecanisme legislative previzibile și coerente, prevăzând anumite garanții pentru punerea lor în practică și incidența lor asupra dreptului de proprietate al locatorului să nu fie nici arbitrare nici imprevizibile. (a se vedea mutatis mutandis Cauza Burzo impotriva Romaniei, nr._/01, §§ 55 si 60; Cauza Radovicisi S. impotriva Romaniei, nr._/01, §§ 73 si 76). După ce a examinat și a identificat dispozițiile defectuoase și lipsurile din OUG nr. 40/1999, Curtea a considerat că sancționarea proprietarilor care nu s-au conformat condițiilor de formă prevăzute de actul normativ ce le impunea o obligație la fel de grea ca cea de a lăsa foștii chiriași ai statului în imobilul lor timp de mai mulți ani, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa chiria, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibrul just dintre apărarea dreptului individului la respectarea bunurilor sale și cerințele interesului general.( Cauza O. impotriva Romaniei, nr.5984/02, § 30).
În pofida dispozițiilor exprese stabilite de o instanță judecătorească si a jurisprudenței bogate a instanței europene in domeniu, dreptul reclamanților in calitate de proprietari, de a folosi, in limitele legale, bunul lor, a fost nesocotit de catre pârâtul M. Iasi prin incheierea contractului in discutie. In locul emiterii dispozitiei de restituire in natura a imobilului catre adevărații proprietari, pârâtul M. Iasi, cu rea-credință, si-a luat calitatea de proprietar – locator, paralizând dreptul reclamanților de a intra in stăpânirea de fapt a imobilului.
P. motivarea oferită in întâmpinarea depusa, pârâtul își invoca de fapt propria incorectitudine pentru a obtine protectia judiciara a unui drept. Emiterea dispozitiei Primarului municipiului Iasi nr. 1673 cu intârziere – dispozitie ce face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra bunului imobil restituit, care are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara, conform art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001 – pentru ca in aceasta perioada să incheie un contract de locatiune oferă convingerea instanței, fără nici un dubiu, că la incheierea acestuia nu a existat o cauza licita, că s-a urmărit fraudarea drepturilor reclamanților si fraudarea legii, iar „fraus omnia corrumpit”. Fraudarea legii reprezintă operatiunea ce constă in folosirea anumitor dispozitii legale, insă nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, ci in vederea eludării altor dispozitii legale imperative.
Constatând că incheierea contractului de inchiriere nr. 1943/19.05.2009 s-a facut cu fraudarea drepturilor reclamantilor si având la baza o cauză ilicită, instanta urmează a constata nulitatea absolută a acestuia, admitând primul capăt de cerere cum a fost formulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 din OUG 40/1999, astfel cum erau în vigoare la momentul încheirii contractului contestat, prelungirea contractelor de închiriere, realizatã în baza prevederilor art. 1, rãmâne valabilã și în cazul redobandirii imobilelor respective de cãtre foștii proprietari sau de moștenitorii acestora dupã . prezentei ordonanțe de urgenta iar în cazurile prevãzute la art. 2-7, între proprietari și chiriași se va încheia un nou contract de închiriere numai la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș, dupã caz. Persoana juridicã, care a deținut sau a administrat locuința, va comunica chiriașului titular al contractului de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuinței, faptul ca începând cu aceasta data poate sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuința. In același timp este obligatã sa punã la dispoziție proprietarului, fãrã plata, copii de pe contractul de închiriere și de pe anexele la acesta.
De asemenea, potrivit art. 10 din același act normativ, în vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta sau de la deschiderea rolului fiscal, dupã caz, proprietarul ii va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecãtoresc, data și locul intalnirii. Notificarea va fi comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat ca comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificãrii iar lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.
Potrivit art. 23 din OUG 40/1999, proprietarii au dreptul sa ceara și sa obținã mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuința pe calea unui schimb obligatoriu. Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa punã la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuința în aceeași localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu asigurarea exigențelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare iar dacã locuința oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial.
Din probatoriu, se constata ca parata I. I. ocupă imobilul situat in Iasi, .. 55, fara a opune un titlu locativ valabil reclamantilor proprietari. Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior și a considerentelor statuate de către Curtea Europenă, raportat la situația de fapt, intre reclamant și această pârâtă nu exista obligatia incheierii unui contract de inchiriere. Neavând titlu locativ, se impune si admiterea capătului doi de cerere, instanta urmând a dispune evacuarea acestei pârâte din imobilul construit si neconstruit situat in Iasi, .. 55.
Din chitanțele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta I. I. a achitat integral chiria, așa cum a fost prevăzută în contractul de inchiriere nr. 1943/19.05.2009, astfel că instanța va respinge capătul de cerere privind plata lipsei de folosință ca nefondat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., partea cazută in pretentii va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. In prezenta cauză, ambii pârâti au parțial cazut in pretențiile reclamanților, pentru aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâții la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1237,2 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul M. IAȘI – prin P., formulând următoarele critici:
Susține că pârâta a fost beneficiara contractului de închiriere nr. 1943/2001 cu o valabilitate de 5 ani fiind supus mai multor prelungiri legale a termenului de închiriere cata vreme legea prelungește de drept efectele contractului de închiriere, greșit a considerat instanța de fond că este necesară aplicarea disp. art. 14 din OUG 40/1999 întrucât nu era necesar să existe o cerere scrisă din partea chiriașului. Art. 13 și 14 din OUG 40/1999 prevăd situațiile in care nu se aplică prelungirea contractelor de închiriere. M. Iași este obligat să asigure protecție chiriașilor iar locuința din speță are o destinație specială. Susține apelantul că a respectat disp. art. 9 alin 3 din OUG 40/1999, a comunicat chiriașei că începând cu data de 1.12.2009 imobilul a fost restituit și nu mai figurează in evidențele sale. Greșit a reținut instanța de fond in sarcina apelantului nerespectarea deciziei civile nr. 24/4.02.2009 a Curții de Apel Iași . Reclamanții și-au valorificat dreptul câștigat în instanță formulând cerere către Primăria Mun. Iași la data de 15.09.2009, ulterior acestei cereri a fost emisă dispoziția Primarului de restituire in natură a imobilului, intre perioada rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și data emiterii dispoziției a operat de drept prelungirea contractului de închiriere. Scopul acestui contract a fost acela de a proteja dreptul locativ al chiriașului, contractul a fost încheiat in conformitate cu OUG 40/1999 in condițiile in care nu operase transferul proprietății imobilului asupra reclamanților. Solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței, respingerea acțiunii.
Apelul a fost legal timbrat.
P. întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului, păstrarea sentinței ca legală și temeinică.
Motivele de apel sunt nefondate, apelantul nu mai avea nicio calitate in a încheia contractul de închiriere, calitatea de proprietari a reclamanților a fost recunoscută de la data hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel și nu de la data deciziei Primarului. Invocarea OUG 40/1999 este lipsită de eficiență juridică.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
In mod corect prima instanța, analizând succesiunea litigiilor derulate intre părți, efectele deciziei civile nr.24 din 4.02.2009 a Curții de Apel Iași prin care reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, a constatat ca la data de 19.05.2009 paratul M. Iași nu mai avea calitate de locator, aspect cunoscut de către acesta ca parte in proces.
Susținerile apelantului vizând momentul redobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți nu pot fi primite de către instanță. Reclamanții au urmat procedura prevăzută de legea 10/2001 dar cererea lor nu a fost finalizată cu emiterea unei dispoziții de P. ci cu o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Iași . 55 către reclamanți. Această hotărâre judecătorească, produce efecte obligatorii între părțile litigiului, susținerea apelantului în sensul necesității emiterii Dispoziției de restituire în natură de către P. fiind lipsite de suport juridic. Transferul de proprietate s-a realizat la data pronunțării deciziei civile nr.24 din 4.02.2009 a Curții de Apel Iași, dată la care apelantul a fost lipsit de orice atribuție in privința raporturilor locative cu parata I. I.. Ca urmare Tribunalul nu primește criticile expuse in cererea de apel privind procedura aplicabilă prelungirii contractului de închiriere al paratei câta vreme M. Iași nu avea legitimitatea niciunui demers in această materie la data deciziei civile nr.24 din 4.02.2009 a Curții de Apel Iași.
Actul încheiat de către M. Iași ulterior retrocedării imobilului către persoanele îndreptățite nu poate fi producător de efecte juridice.
Susținerea apelantei vizând obligativitatea încheierii contractului de închiriere în beneficiul pârâtei nu are suport legal, condițiile în care se poate încheia un contract de închiriere pentru imobile ce se află în procedura restituirii fiind prevăzută de asemenea expres de lege precum și soarta contractelor de închiriere în curs de derulare. Ori nici o dispoziție legală nu permite, cu atât mai mult nu obligă M. Iași să încheie un contract de locațiune pentru imobilul ce constituie de la data pronunțării sentinței definitive proprietatea reclamanților.
Pentru considerentele arătate Tribunalul va respinge - în temeiul art. 480 cod pr.civilă - apelul formulat de recurentul M. Iași prin primarul Municipiului Iași ca nefondat, cu păstrarea sentinței apelate..
În temeiul disp. art 453 cpc va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimații V. M. C. – B., Z. V. – T. și V. D., în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul M. IAȘI – prin P. împotriva sentinței civile nr. 8974/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimaților V. M. CLARUȚA – B., KIRIAT TIVON, Z. V. T. și V. D. prin mandatar P. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțata astăzi, 16.03.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./15.07.2015/8 EX
Judecătoria Iași: C. I.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 746/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
