Fond funciar. Decizia nr. 639/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 639/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2015
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 639/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind contestația în anulare formulată de către B. G. și B. V. împotriva deciziei civile nr. 2014 din 02.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații Merișcă L., C. Județeană Iași De A. A LG 18/91, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 21 mai 2015 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a doi dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, B. G. si B. V. au formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 2014/02.10.2013 a Tribunalului Iași și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la data de 15.07.2014, contestatorii au depus la dosar motivele contestatiei in anulare, după cum urmează:
I. Hotărârea este nelegală și poate fi atacată cu contestație în anulare întrucat instanța, aplicand in cauza dispozitiile legii nr.18/1991, desi prin decizia civila nr.1470/2009 s-a pronuntat cu autoritate de lucru judecat că nu sunt aplicabile aceste norme și instanța a încălcat normele de competență absolută, respectiv a competenței materiale a instanței de judecata.
Prin decizia civila nr.1470 pronuntata la 17.06.2009 în dosar nr._, privind acelasi litigiu s-a statuat ca, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile legii nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate, ci ea are un cu totul alt regim juridic.
Asupra acestei suprafețe de teren, cel care o deține, are dreptul de a solicita intervenția de proprietar pe perioada de 30 de ani prescrisă de lege. Deoarece capătul de cerere privind uzucapiunea privea un teren cu privire la care nu se aplicau dispozițiile legii nr.18/1991, nu se poate reține excepția inadmisibilității acțiunii.
În consecință, a solicitat să se observe că cererea sa este întemeiată, să fie admisă contestația în anulare și, având in vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.1470/2009 a Tribunalului Iași, să fie anulată decizia civilă nr.2014/02.10.2013 și să se dispună rejudecarea recursului, să fie admis recursul, sa fie modificată sentința recurată și, pe fond, să fie admisă acțiunea și să se rețină că intimatul Merișca L. nu are vreun drept de proprietate asupra terenului în suprafafa de 1.653 mp situat în Iasi, tarlaua 36, . ca acest teren a fost dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani prin joncțiunea cu posesia autorilor lor.
II. Hotărârea este nelegală și poate face obiectul unei contestații în anulare întrucât este rezultatul unei erori materiale. Astfel, la pag.10 instanța, după ce menționeaza înscrisurile pe care le-a depus, reține că ei consideră că recursul este nefondat, arătând mai multe argumente, ori nu puteau, în propriul recurs, să considere că este nefondat. Numai dintr-o eroare materiala instanța a reținut că expresia „consider că recursul este nefondat" cu toate argumentele care o urmează, le aparține lor și nu pârâtului sau instanței.
Consideră că instanța deduce că înscrisul „convenție" din 24.12.1987 este fals și a fost întocmit după . legii nr.7/1996 întrucât până la acea data în M. nu exista Carte Funciara.
In conventia din 24.12.1987 se face doar mențiunea că urmeaza sa fie autentificata si inscrisa in Cartea Funciara. Ori această mențiune priveste o operație ce se va efectua în viitor, posibila atunci cand se va extinde regimul cartilor funciare si in judetul Iasi, ceea ce s-a și intamplat dupa mai puțin de 10 ani. Expertiza grafoscopica efectuata de Laboratorul de Criminalistica al Ministerului de Interne atestă faptul că semnătura de pe conventie apartine vânzatorului Merișca C., care la interogatoriul luat de instanta a recunoscut că semnatura este a sa. Ori, așa fiind, numai dintr-o greșeală materială, instanța, pe baza unui argument de logică fals a considerat că și înscrisul convenției este fals si le-a respins actiunea in uzucapiune.
Nu au recunoscut niciodata că efectul achizitiv al prescriptiei ar fi fost întrerupt, iar împrejurarea că a semnat actul de vânzare-cumpărare din 29.12.1987 nu constituie orecunoaștere a efectului întreruptiv al prescripției, atâta timp cât convenția sub semnătură privată a fost semnată atât de vânzător, cât și de cumpărător.
Cât privește terenul în suprafață de 760 mp, unde se află centrala termică, acest teren fiind expropriat și aparține domeniului public al Municipiului Iași, nu face obiectul cererii, după cum nu a cerut nici suprafața de 364 mp teren la care se referă instanța.
Cu înscrisurile depuse, expertizele efectuate în cauză, depozițiile martorilor și însăși recunoașterea lui Merișca C. M., autorul pârâtului Merișca L., a făcut dovada că în decembrie 1987, pârâtul Merișca C. M. le-a vândut suprafața de 5.458 mp teren, din care apoi pentru suprafața de 3.805 mp a întocmit act autentic. Pentru diferența de 1.568 mp (1.653 mp) teren situat in . incheiem act autentic la o data ulterioara. Prestatiile: terenul - obiectul vanzarii si suma de 40.000 lei + 27.000 lei - pretul vânzării au fost predate de părțiîin momentul încheierii convenției de vânzare, adică la data de 24.12.1987, când vânzătorul le-a predat cheile casei și întreg terenul.
De la acea dată - 24.12.1987 și până în prezent au stăpânit imobilul din litigiu, neîntrcrupt, pașnic, public, continuu și sub nume de proprietar, conform art.1837, 1847 Cod civil.
Chiar dacă la data vânzării-cumpărării imobilului, nu s-a încheiat un act autentic și pentru terenul ce face obiectul litigiului în suprafața de 1.568 mp.
Această vânzare-cumpărare a fost confirmată prin decizia civilă nr. 421/04.02.2000 a Tribunalului Iasi si decizia nr.1379/21.06.2000 a Curtii de Apel Iasi incat consideram ca si pentru aceasta suprafata exista hotarare judecatoreasca care echivaleaza cu un act autentic.
Sentința civilă nr.7708/15.04.2002 a Judecătoriei Iași pe care o invoca pârâtul nu le poate fi opusă întrucât nu a fost parte în dosarul în care s-a pronuntat această sentința dată în contradictoriu cu Prefectul Județului Iași și apoi această sentință este dată prin aplicarea legii nr. 18/1991, care așa cum au arătat la pct. 1 nu sunt incidente în cauză.
In consecință, a solicită să se rețină că și sub acest aspect decizia dată în recurs este nelegală și urmează a fi anulată și apoi, soluționând recursul, să li se admita și să se modifice sentința nr._/23.11.2011 a Judecătoriei Iași, stabilind că a dobândit suprafața de 1.568 mp prin uzucapiune conform dispozițiilor art.1847, 1890, 1895 cod civil din 1864, motiv de anulare prev.de art.318, Teza I, Cod procedură civilă.
III. Hotărârea este nelegală și poate face obiectul contestației în anulare întrucât instanța de recurs nu a examinat toate motivele de recurs invocate, motiv prev.de art.318 Teza II din Codul de Procedură Civilă.
Astfel, prin motivul I din recurs a invocat nulitatea titlului de proprietate nr._/22.07.2003 eliberat pârâtului pentru suprafafa de 1.292 mp teren intrucat Merisca C., autorul paratului Merișca L. vânzându-le această suprafață de teren prin contractul autentificat sub nr._/29.12.1987 la notariatul de Stat Județean Iași, nu mai era proprietarul acestei suprafeței de teren și nu mai avea dreptul să ceară Prefectului reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu.
Prin convenția din 24.12.1987, depozițiile martorilor Hapalet V. și L. D. și însăși recunoașterea lui Merișca C. M., autorul pârâtului Merișca L. au făcut dovada că această suprafață de 1.292 mp, care face parte integrantă din suprafața de 1.568 mp este proprietatea lor și că pârâtul intimat Merișca L. nu mai are nici un drept asupra acestui teren încât în mod greșit i s-a emis titlul de proprietate nr._/22.07.2003 de catre C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iași.
Potrivit art.III din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, conform dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic: actele de reconstituire sau de constitute a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt: actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat, sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
În speță, Merișca C., autorul pârâtului intimat Merișca L., vânzandu-le suprafața de 1.292 mp nu mai era proprietar și nu avea dreptul să ceară reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren întrucât nu mai îndeplinea condițiile de reconstituire prev.de art.9, 10, art.11 alin.21 și art.18 din Legea nr.18/1991.
În consecință, au solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civilă nr.2014/02.10.2013 a Tribunalului Iași, Secția Civilă în parte, rejudecarea recursului și, pe fond, modificarea sentinței civile nr._/23.11.2011 a Judecătoriei Iași, Secția Civilă și admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.07.2003 emis în favoarea lui Merișca C. M. și că au dobândit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren prin uzucapiunea de 30 de ani cu joncțiunea posesiilor.
În temeiul art. 274 Cod pr.civ au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozitiile art.304 pct.9, art.317 alin.1 pct.2 și art.318 Cod pr.civ. și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare dar, prin concluziile pe fondul contestației în anulare au solicitat respingerea acestei cereri.
Analizând contestația în anulare de față, tribunalul reține umătoarele:
Cererea formulată de B. G. și B. V. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin.1 pct. 2 și art. 318 din codul de procedură civilă aplicabil în apeță.
Conform dispozițiilor art. 317 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă aplicabil în speță, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … ”2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.
Conform dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă aplicabil în speță: ”hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Raportat la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține că decizia civilă nr. 2014/02.10.2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ * a fost dată de instanța competentă material și teritorial, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la primul motiv întemeiat pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține că hotărârea atacată nu este rezultatul unei greșeli materiale.
Art. 318 C. proc. civ. limitează calea de atac a contestației în anulare la doua situații, când hotărârea este fie rezultatul unei erori materiale, fie pronunțată cu omiterea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare.
Pentru ca eroarea materiala sa constituie motiv de contestație in anulare, în înțelesul art.318 Cod procedura civila, ea trebuie sa existe si sa poată fi sesizata in mod concret în dosarul in care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie sa fie evidenta și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație in anulare, care are o interpretare restrictiva fata de aria sa limitata de acțiune. O alta interpretare ar crea, prin aceasta cale extraordinara de atac, un veritabil recurs la recurs.
Prin „eroare materială”, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
D. urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Contestatorul expune din nou pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este greșită.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil. fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță. componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza P. contra Republicii M.. nr.2. Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza M. contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul 1, trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale care impune interdicția ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării”.
În ceea ce privește motivul contestației în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza a II a din Codul de Procedură Civilă, întrucât instanța de recurs nu ar fi examinat toate motivele de recurs invocate, în mod concret că a invocat în recurs și nu a fost analizată nulitatea titlului de proprietate nr._/22.07.2003 eliberat pârâtului pentru suprafața de 1.292 mp teren întrucât Merișca C., autorul pârâtului Merișca L., vânzându-le această suprafață de teren prin contractul autentificat sub nr._/29.12.1987 la Notariatul de Stat Județean Iași, nu mai era proprietarul acestei suprafeței de teren și nu mai avea dreptul să ceară Prefectului reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu și acest motiv este neîntemeiat.
Instanța de recurs, în decizia civilă nr. 2014/2013 a reținut că: “ În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, cel privind constatarea nulității absolute, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au invocat cauze de nulitate absolută vizând legalitatea titlului de proprietate emis pârâtului Merișca C., astfel încât a respins cererea ca neîntemeiată.”
În drept, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Motivarea hotărârii judecătorești care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost examinate de judecător.
În sistemul nostru procedural însă este permis, așa cum reține și ICCJ în decizii de speță ca a doua instanță, cercetând cauza și constatând că toate chestiunile de fapt și toate problemele de drept care i-au fost supuse sunt aceleași ca și cele discutate în primă instanță, să se refere la motivele acesteia din urmă, adoptându-le în mod explicit.
În speță, chestiunile de fapt și problemele de drept care au fost supuse judecății prin motivele de recurs sunt aceleași cu cele discutate la judecata în primă instanță, iar prin hotărârea pronunțată prima instanță le-a analizat în mod efectiv.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor legale anterior invocate, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. G. și B. V. împotriva deciziei civile nr. 2014/02.10.2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a cauzei și înaintare a raportului de expertiză la parchet formulată de contestatorul B. G.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. G. și B. V. împotriva deciziei civile nr. 2014/02.10.2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T.P. A.C. M.M. I.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 518/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
