Contestaţie la executare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 424/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător - D. M.
Grefier - Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 424/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul R. GH. A. și pe intimata D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant, avocat V. A. I., cu împuternicire avocațială depusă la dosar în ședință publică, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul declarat în termen, motivat, legal timbrat (conform chitanțelor de la filele 11 și 18 dosar apel).
Instanța reține că prin cererea de apel și precizările ulterioare, apelantul solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul de fond. Ia act că în cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Interpelat de către instanță, apărătorului apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat în cauză.
Instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat, respectiv ca instanța să aibă în vedere fila 34 din dosarul de fond: singura decizie comunicată apelantului totalizând 266 lei. Precizează că această decizie este una rectificativă prin care suma inițială de 1500 lei a fost rectificată la 266 lei. Susține că ulterior, apelantul a primit titlul și somația contestate în prezenta cauză și a emis către A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Iași o adresă prin care a solicitat să i se explice de ce i se impută în continuare o sumă foarte mare de bani, în condițiile în care acesta are cunoștință doar de suma de 266 lei. Subliniază faptul că din actele de la dosar nu rezultă că apelantului i s-ar fi comunicat o altă decizie decât cea rectificativă de la fila 34 dosar fond, pe care să o poată contesta. Concluzionând, afirmă cu titlul și somația sunt nule absolut, fiind emise fără a avea la bază o decizie comunicată apelantului. Menționează că singurele dovezi de comunicare sunt cele de la apelant către A.N.A.F., iar nu de la A.N.A.F. către apelant. Nu solicită cheltuieli de judecată, mandatul fiind gratuit.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului formulat în cauză.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9489/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității, iar pe fond a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul R. Gh. A. în contradictoriu cu intimata A. – D. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin cererea formulată contestatorul a solicitat anularea somației de executare și a titlului executoriu emise în dosarul de executare nr._/2014 al intimatei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, prima instanță a reținut că inadmisibilitățile sunt de fapt exemple de excepții procesuale ce au ca punct comun o anumită soluție pe care o va pronunța instanța în cazul admiterii lor. Deci noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii. Astfel, legiuitorul a prevăzut anumite situații, în mod expres, în care se poate vorbi de excepția inadmisibilității. Art. 6 CEDO garantează fiecăruia dreptul de a avea acces la o instanță, art. 6 - 1 al Convenției prevăzând că „Orice persoană are dreptul la audiere echitabilă a cauzei sale(…) de către un tribunal (…), care va decide (…) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil (…)”. În cauza L. c. România, Curtea a reținut că art. 6 – 1 garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil (Golder c. Regatului Unit al Marii Britanii – hotărârea din 21.02.1975, . nr. 18). Astfel, a reținut instanța de fond că admiterea unei asemenea excepții ar constitui o încălcare a art. 6 CEDO, fiind un obstacol de drept, o limitare adusă dreptului de acces. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestatorului de a introduce o asemenea cerere, astfel încât dreptul acestuia nu este limitat din acest punct de vedere.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, contestatorul preluând în cererea sa antetul de pe actele de executare fiscale emise și pe care a înțeles să le conteste, astfel că în cauză a fost citată în calitate de intimată doar AJFP Iași.
Pe fond, s-a reținut că potrivit disp. art. 141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor legale de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
În speță, s-a reținut că reclamantul a invocat faptul că cele două decizii emise în baza căruia a fost emis titlul executoriu nu i s-au comunicat. Or, prima instanță a înlăturat această susținere întrucât din dosarul de executare, depus în copie, rezultă că ambele decizii au fost comunicate către contestator.
Cu privire la identificarea perioadei pentru care au fost calculate aceste sume, instanța de fond a reținut că aceasta a fost menționată în deciziile comunicate către contestator, așa cum rezultă din dosarul de executare silită. Mai mult, acest aspect, respectiv existența și întinderea obligației de plată reprezintă apărări de fond împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatorul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare, întrucât, până la primirea somației și a titlului executoriu, nu a avut cunoștință de aceste obligații de plată. Astfel, nu este îndeplinită condiția imperativă reglementată de art. 136 alin. 1 Cod procedură fiscală conform căruia, în cazul în care debitorul nu-și plătește de bună voie obligațiile fiscale datorate, pentru stingerea acestora, organele fiscale competente vor proceda la acțiuni de executare silită. De asemenea, nu i-a fost comunicată decizia de impunere, potrivit disp. art. 44 din O.G. nr. 92/2003 prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prezentare la sediul intimaților, iar conform disp. art. 56 din O.G. nr. 92/2003, opozabilitatea curge din momentul comunicării.
Contestatorul susține că nu a fost înștiințat în nici un mod cu privire la pretinsa datorie ar avea-o, nefiindu-i comunicată decizia de impunere potrivit disp. art. 44 din O.G. nr. 92/2003. Mai mult, atât în somație cât și în titlul executoriu sunt doar menționate sumele pretins a fi datorate în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, fără a prezenta însă modul de calcul prin care s-a ajuns la aceste sume. În anul 2013, printr-o înființare de poprire, i-a fost reținută suma de 600 lei, neștiind dacă această sumă ce i se impută a fost achitată sau nu prin acea poprire. Întrucât în conținutul somației și al titlului executoriu nu este identificată perioada pentru care sunt calculate contribuțiile de asigurări de sănătate, dobânzile, penalitățile de întârziere, rezultă că nu este individualizată creanța fiscală în sensul avut în vedere de Codul de procedură fiscală, neavând astfel nici o posibilitate de a analiza legalitatea și temeinicia titlului de creanță în condițiile în care acesta ar fi existat. Contestatorul arată că intimata i-a adus la cunoștință obligația de plată a sumelor menționate, precizând că acestea au fost calculate în baza deciziei de impunere, fără a face însă dovada existenței acesteia. Potrivit art. 41 Cod procedură fiscală, „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale” și el nu se confundă cu actele de executare, categorie în care intră titlul executoriu, înștiințările de plată și somațiile de executare, diferența rezultând și din disp. art. 141 alin. 2 din același act normativ, potrivit cărora „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. (3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. (4) Titlul executoriu potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestui, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate; temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Prin urmare, somația și titlul executoriu urmează a fi anulate întrucât decizia de impunere nu poate constitui titlu de creanță. În plus, intimata nu prezintă modul în care o eventuală decizie de impunere a existat și a stat la baza calculului pretinselor sume datorate.
Contestatorul mai învederează și faptul că măsurile de executare silită se pot lua doar în baza unui titlu de creanță care devine titlu executoriu, ceea ce în speță nu s-a dovedit, astfel încât intimata nu poate efectua executarea silită în temeiul titlului executoriu invocat.
Pentru toate aceste considerente, contestatorul a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, anularea somației și a titlului executoriu.
În dovedirea apelului, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 11.03.2014, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis pe numele contestatorului R. G. A. titlul executoriu nr._, pentru suma de 448 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, iar în baza acestui titlu executoriu a fost emisă somația nr. 22/_ /_ din 11.03.2014.
Din cuprinsul titlului executoriu nr._/11.03.2014 rezultă că acesta a fost emis în baza următoarelor titluri de creanță: „Doc. nr._ din data 19.01.2013”, „DEC ACC nr._ din data 20.11.2013” și „DEC ACC nr._ din data 30.09.2013.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, la art. 110 alin. 3 lit. a și c precizându-se că sunt titluri de creanță decizia de impunere și decizia referitoare la obligații de plată accesorii. În același sens, potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a și c se menționează că sunt titluri de creanță decizia de impunere și decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța de apel reține că decizia de impunere nr._/19.01.2013 și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.09.2012 și nr._/20.11.2013 constituie titluri de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol (forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor de impunere și a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii), actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Potrivit disp. art. 44 alin. 3, actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, în cazul în care comunicarea potrivit alin. 2 sau 3, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. În art. 44 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 este reglementată modalitatea în care se realizează comunicarea prin publicitate, respectiv „prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
În consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța de apel reține că modalitatea de comunicare prin publicitate este o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
Or, în speță, se reține de către instanța de apel că intimata nu a făcut dovada comunicării către apelant, în conformitate cu dispozițiile legale, a deciziilor menționate în cuprinsul titlului executoriu contestat, respectiv a Doc. nr._/19.01.2013, Dec. Acc. nr._/30.09.2013, Dec. Acc. nr._/20.11.2013.
Prin urmare, executarea silită pornită împotriva apelantului R. G. A. pentru debitul în cuantum de 448 lei evidențiat în Doc. nr._/19.01.2013, Dec. Acc. nr._/30.09.2013, Dec. Acc. nr._/20.11.2013, nu are temei legal, în condițiile în care intimata nu a făcut dovada existenței acestor titluri de creanță și a comunicării lor către apelantul – contestator.
În consecință, instanța de apel constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că deciziile în baza cărora a fost emis titlul executoriu au fost legal comunicate contestatorului.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Noul Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul că va admite contestația la executare formulată de către contestatorul R. G. A. și va anula titlul executoriu nr._/11.03.2014 și somația nr. 22/_ /_ din 11.03.2014, emise de intimată în dosarul de executare nr._/22/_ /_. De asemenea, instanța va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii, referitoare la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatorul R. Gh. A. împotriva sentinței civile nr. 9489/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul R. Gh. A., domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează titlul executoriu nr._/11.03.2014 și somația nr. 22/_ /_ din 11.03.2014, emise de intimată în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii, referitoare la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. M.D. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 29.06.2015
Judecător fond: B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 370/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 517/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
