Fond funciar. Decizia nr. 887/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 887/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 887/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recurs formulată de pârâta C. L. de F. F. C. împotriva sentinței civile nr. 598 din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimații D. T., G. G., C. Județeană de F. F. Iași, având ca obiect fond funciar constatare nulitate abolută parțială titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul D. T. și G. M. în calitate de procurator pentru intimata G. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care interpelate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, intimatul solicită respingerea cererii de recurs pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul întâmpinării.
Interpelat fiind, procuratorul intimatei G. G. precizează că nu are studii juridice.
Față de acest aspect, instanța aduce la cunoștința procuratorului faptul că nu poate formula decât concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 598/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. C. invocată din oficiu de instanță și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții D. T. și G. G. în contradictoriu cu pârâtul P. C. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanții D. T. și G. G. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. C. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI.
Dispune modificarea titlului de proprietate nr._/09.07.1996 emis de pârâta C. Județeană de fond funciar Iași în sensul că:
- La poziția „A.Suprafața primită în extravilan C.”:
a) în loc de suprafața de 0,3400 ha înscrisă în T.11, P.138/104 se va trece suprafața de 0,3400 ha (categoria arabil) situată în T.14/1, P.146/1/104 cu vecinătățile indicate în planul de situație nr.5 anexă la raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul S. G..
- La poziția „B.Suprafața primită în intravilan C.”:
a) în loc de suprafața de 0,1600 ha înscrisă în T.42, P.1305 și suprafața de 0,0400 ha înscrisă în T.42, P.1304 se vor trece suprafața de 0,0400 ha (categoria curți construcții) situată în T.42, P.1304, suprafața de 0,1072 ha (categoria arabil) situată în T.42, P.1305/1 și suprafața de 0,0495 ha (categoria vie) situată în T.42, P.1305 cu vecinătățile indicate în planul de situație nr.1 anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit de expertul S. G..
b) la rubrica „Total” se va trece suprafața de 0,1967 ha în loc de 0,2000 ha.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de modificare a titlului de proprietate nr._/09.07.1996 în ce privește restul amplasamentelor înscrise în titlu.
Obligă pârâta C. L. de fond funciar C. să achite reclamanților suma totală de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
Obligă pârâta C. Județeană de fond funciar Iași să achite reclamanților suma totală de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic.
Potrivit art. 52 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Potrivit art.5 din H.G. nr.890/2005, comisia locală este cea care are printre atribuțiile sale punerea în posesie cu privire la suprafețele de teren pentru care au fost validate cererile de reconstituire formulate în temeiul legilor fondului funciar, iar potrivit art.6 din același act normativ, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Cu toate că, potrivit art.6 lit.f din H.G. nr.890/2005, comisia județeană are printre atribuțiile principale și pe aceea a emiterii titlului de proprietate, instanța constată că emiterea titlului de proprietate este o etapă a procedurii de stabilire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, procedură în care atribuțiile sunt împărțite, potrivit dispozițiilor legale, între comisia locală și cea județeană, aceasta din urmă eliberând titlu pe baza operațiunilor și documentației întocmite de comisia locală.
Astfel, potrivit art. 116 alin.1 și 2 din Legea nr.18 /1991, comisiile comunale vor efectua lucrările și operațiunile stabilite de lege, din competența lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor județene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului și vor efectua operațiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor județene.
Având în vedere că eliberarea titlului de proprietate se face de către comisia județeană pe baza lucrărilor înaintate de către comisia comunală și față de obiectul cererii astfel cum a fost precizată, instanță constată că, în raport de atribuțiile care le revin în procedura de stabilire a dreptului de proprietate, au calitatea procesuală pasivă în cauză comisia locală de fond funciar alături de comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar. De asemenea, calitatea procesuală pasivă revine și beneficiarului titlului sau moștenitorilor acestora, pentru ca acesta/ aceștia să aibă posibilitatea de a-și face apărările necesare și a beneficia astfel de dreptul la un proces echitabil în fața unei instante, garantat de art. 6. alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de cele reținute, având în vedere că nu există identitate între persoana pârâtului P. C. C. și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. C. și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța reține că la data de 09.07.1996 a fost eliberat pe numele beneficiarului D. I.V. V. titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,3800 ha pe raza comunei C., din care suprafața de 2,1800 ha în extravilanul comunei C. și 0,2000 ha în intravilanul satului C..
Potrivit documentației depuse la dosar, instanța reține că la baza titlului s-au aflat cererea formulată de beneficiar la data de 17.03.1991, declarația beneficiarului, anexa de validare nr.2a la Legea nr.18/1991, Hotărârea din 17.07.1991 și fișa suprafețelor primite în proprietate nr.252.
Instanța reține că la data de 24.03.1997 numitul D. V. a decedat, lăsând în calitate de moștenitori pe reclamanții din prezenta cauză conform certificatului de moștenitor nr.64/2010.
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată la termenul din data de 23.11.2012, reclamanții solicită modificarea titlului de proprietate emis pe numele autorului lor motivat de faptul că amplasamentele terenurilor înscrise în titlu sunt greșite.
Din raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de expertul S. G. instanța reține că Primăria C. C. nu mai deține planurile parcelare și schițele de la punerea în posesie a autorului reclamanților, ceea ce poate duce la indicarea eronată a amplasamentelor de către beneficiar, iar planurile cadastrale prezentate de primărie indică sectorul cadastral și parcelele mari, uneori de zeci de hectare, și nu identifică imobilele mici care au fost puse în posesie.
Conform expertului S. G. în titlul de proprietate nr._/09.07.1996 sunt înscrise eronat aproape toate loturile, expertul procedând la întocmirea planurilor de situație pentru fiecare imobil astfel cum a fost indicat de reclamant.
Cu toate acestea, expertul, în concluziile sale, arată că lipsa planurilor parcelare, a proceselor verbale de punere în posesie și a schițelor anexă face ca pronunțarea cu privire la identitatea dintre amplasamentul indicat de reclamant și cel de la punerea în posesie să fie incertă.
Potrivit expertizei, cu excepția terenului din intravilan situat în realitate în T.42, P.1304 (400 m.p. curți construcții), P.1305/1 (1072 m.p. arabil) și P.1305 (495 m.p. vii) având suprafața totală de 1967 m.p., despre toate celealte terenuri înscrise în titlu și identificate la indicațiile reclamantului, expertul susține în cuprinsul schițelor întocmite că localizarea suprafețelor este incertă ca urmare a lipsei planurilor parcelare.
Despre suprafețele înscrise în titlu de proprietate în T.121/1, P.3264/41, P.3264/47, P.3264/49 și P.3264/48 însumând în total 7800 m.p. expertul susține că acestea s-ar afla în T.122/1/1, P.3279/41 (5324 m.p.) și P.3261/41 (1470 m.p.) având o întindere totală de 6794 m.p., diferența de 1.000 m.p. neregăsindu-se într-un alt amplasament distinct.
În ce privește suprafețele înscrise în titlu în T.79, P.2153/55/1 (700 m.p.) și P.2153/55/2 (2000 m.p.) expertul arată că în realitate s-ar afla în T.79, P.2138/1/55, având categoria de curți construcții (potrivit planului cadastral), deși este vorba de un teren în extravilan, iar vecinătățile terenului sunt redate de expert astfel cum sunt indicate de reclamant.
Cu privire la suprafața de 3.400 m.p. înscrisă în T.79, P.157/51 localizarea acesteia de către expert a fost și mai dificilă, expertul susținând inițial că terenul se întinde pe două sectoare cadastrale, respectiv T.18, P.157/51 (1423 m.p.) și T.17, P.154/1/51 (1977 m.p.) fiind traversat, potrivit planului cadastral, de un canal de irigații care în realitate nu există, pentru ca ulterior, prin suplimentul la raport depus la data de 05.09.2012, expertul să concluzioneze că suprafața traversează de fapt trei sectoare cadastrale ( T.18, P.157/51- 817 m.p., T.17, P.154/1/51/1- 1243 m.p., P.145/51- 86 m.p., P.154/1/51/2-344m.p., T.14/1, P.146/1/51-910 m.p.), fiind străbutătă de mai multe canale de irigații din care în realitate nu există decât unul, suprafața canalului, potrivit planului parcelar, fiind reconstitită în favoarea autorului reclamantului. Mai mult, potrivit planului parcelar, suprafața de 3.400 m.p. s-ar învecina la est cu D.S. 157/1, aspect susținut în repetate rânduri și de C. L. de fond funciar C., deși, din ortoplanul și fotografiile depuse la dosar de expert rezultă cu claritate că vecinul de la est este un proprietar persoană fizică, și nu un drum.
În ce privește suprafața de 3.400 m.p. înscrisă în titlu în T.11, P.138/104 din măsurătorile efectuate de expert rezultă că aceasta s-ar afla în T.14/1, P.146/1/104 având categoria de folosință și vecinătățile aproape în întregime ca cele înscrise în titlu.
Suprafața de 4500 m.p. înscrisă în titlu în T.28/1, P.687/6/2 este identificată de expert ca fiind situată pe teritoriul comunei P. în T.28/1, P.687/18/2 și P.687/19/2.
Raportat la constatările efectuate de expert, instanța reține că dat fiind lipsa proceselor verbale de punere în posesie, localizarea incertă a suprafețelor de teren din extravilan și a faptului că Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, deși a avizat favorabil raportul de expertiză și suplimentul la raport, în procesele verbale de recepție a menționat că nu își asumă responsabilitatea cu privire la amplasamentul stabilit de expert, titlul de proprietate emis în beneficiul autorului reclamanților nu poate fi modificat, în lipsa unor documente privind punerea în posesie, decât cu privire la terenul din intravilan și suprafața de 3.400 m.p. înscrisă în T.11, P.138/104.
Aceasta deoarece prin acțiunea în modificarea unui titlu de proprietate se tinde la stabilirea amplasamentului real al suprafețelor reconstituite prin raportare la planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie în zonǎ și schițele terenurilor, pentru ca în final situația de fapt sǎ corespundǎ cu mențiunile înscrise în titlul de proprietate, și astfel beneficiarul titlului sǎ se poatǎ bucura de toate atributele dreptului de proprietate.
De asemenea, instanța reține că potrivit art.35 din H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului de proprietate), pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Instanța constată că singura suprafață localizată cu certitudine de către expert este cea din intravilan care în realitate are o întindere de 1967 m.p. (în loc de 2.000 m.p. cât scrie în titlu), iar din terenul din extravilan suprafața de 3.400 m.p. situată în T.14/1, P.146/1/104 este singura care sub aspectul întinderii, amplasamentului, vecinătăților și respectării condițiilor imperative ale procedurii de stabilire a dreptului de proprietate nu comportă discuții, întinderea, categoria de folosință și vecinătățile fiind aceleași ca și în titlul de proprietate.
În ce privește celelalte suprafețe instanța reține că amplasamentul stabilit de expert fie nu respectă dispozițiile legilor fondului funciar (reconstituirea se face pe raza unei alte unități administrative deși nu există o hotărâre de validare în acest sens, amplasamentul include și un canal de irigație deși o astfel de reconstituire nu este posibilă, sau are categoria de folosință de curți construcții deși este vorba de un teren în extravilan), fie nu are o localizare certă ( cum este situația terenului înscris în titlu în T.18 care ca amplasament și vecinătăți nu a putut fi identificat cu exactitate sau situația suprafețelor înscrise în T.121/1 care la măsurători au o întindere cu 1.000 m.p. mai mică).
Instanța reține că modificarea unui titlu de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar nu s-ar putea face cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de aceste legi.
Instanța reține că potrivit art.27 din Legea 18/1991 raportate la dispozițiile art.5 lit.i din HG 890/2005 din HG 890/2005 „comisiile locale (…)pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute și înmânează titlul de proprietate” .
Din interpretarea acestor dispoziții legale, competența de a realiza punerea în posesie aparține comisiei locale de fond funciar sau, prin excepție comisiei județene de fond funciar, aceste comisii având o competență absolută de a dispune punerea în posesie, concluzie care rezultă și din art.64 din lege. În ce privește competența teritorială, comisiile care pot realiza punerea în posesie sunt acelea în a căror rază se află terenurile ce formează obiectul punerii în posesie.
Instanța reține că spre deosebire de dispozițiile H.G.nr.890/2005, H.G.nr.131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului de proprietate ce se solicită a fi modificat) privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor nu prevedea posibilitatea stabilirii dreptului de proprietate și inclusiv punerii în posesie a beneficiarului cu teren pe raza altei comune decât cea pe raza căreia s-a făcut validarea inițial.
În prezent, potrivit art.10 alin.2 și 3 din H.G.nr.890/2005, în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietatea foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile, iar comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.
Cu alte cuvinte, legislația în vigoare la acest moment reglementează posibilitatea punerii în posesie cu teren de pe raza altei comunei, dar doar ca excepție și numai în anumite condiții.
Instanța reține că punerea în posesie a persoanei îndreptățite cu teren de pe raza altei unități administrativ teritoriale de către o altă comisie locală decât cea care funcționează în cadrul acelei unități atrage nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate, competența comisiei locale fiind limitată exclusiv la terenurile din raza unității administrative în care funcționează.
Astfel, în măsura în care comisia județeană dispune validarea dreptului de proprietate exclusiv pe raza unei anumite unități administrative și înscrierea solicitantului în anexa de validare a unei anumitei comune, doar comisia locală din cadrul acelei comune va putea realiza punerea în posesie și numai cu privire la terenuri de pe raza ei teritorială.
Prin urmare, nu s-a putea dispune modificarea titlului de proprietate și înscrierea amplasamentului real pe care expertul l-a identificat pe teritoriul comunei P. întrucât s-ar eluda astfel dispozițiile imperative privind competența teritorială a comisiei locale a cărei atribuții sunt limitate la terenurile din raza sa administrativă, iar titlul de proprietate astfel modificat ar fi lovit de nulitate absolută. Aceasta deoarece punerea în posesie cu privire la terenul înscris în titlu a fost realizată în cauză de pârâta C. L. de fond funciar C. (și nu de C. L. de fond funciar P.), care astfel a depășit limitele competenței sale teritoriale.
De asemenea, pentru celelalte suprafețe de teren din extravilan (cu excepția celei înscrise T.11 ) pentru care există inadvertențe legate de întindere, amplasament, categorie de folosință și localizare instanța nu poate lua în considerare raportul de expertiză și suplimentul la raport, deoarece punerea în posesie este atributul exclusiv al comisiilor locale de fond funciar și expertul nu se poate substitui acestora, comisia locală având atribuția exclusivă de a determina prin întocmirea proceselor verbale, a planurilor parcelare și a schițelor amplasamentul corect pentru ca titlul de proprietate să poată corespunde cu situația din teren.
În consecință, întrucât în titlul de proprietate ce se solicită a fi modificat amplasamentul suprafațelor din intravilan și a suprafaței înscrisă în T. 11, P.138/104 din extravilan nu corespunde cu situația reală din teren, identificarea terenului de către expert fiind certă, pentru ca beneficiarii dreptului de proprietate să se poată bucura de toate atributele acestui drept, instanța va admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și va dispune modificarea titlului de proprietate nr._/09.07.1996 emis de pârâta C. Județeană de fond funciar Iași în sensul că: la poziția „A.Suprafața primită în extravilan C.”: în loc de suprafața de 0,3400 ha înscrisă în T.11, P.138/104 se va trece suprafața de 0,3400 ha (categoria arabil) situată în T.14/1, P.146/1/104 cu vecinătățile indicate în planul de situație nr.5 anexă la raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul S. G., iar la poziția „B.Suprafața primită în intravilan C.”: în loc de suprafața de 0,1600 ha înscrisă în T.42, P.1305 și suprafața de 0,0400 ha înscrisă în T.42, P.1304 se vor trece suprafața de 0,0400 ha (categoria curți construcții) situată în T.42, P.1304, suprafața de 0,1072 ha (categoria arabil) situată în T.42, P.1305/1 și suprafața de 0,0495 ha (categoria vie) situată în T.42, P.1305 cu vecinătățile indicate în planul de situație nr.1 anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit de expertul S. G., urmând ca la rubrica „Total” de la poziția B să se treacă suprafața de 0,1967 ha în loc de 0,2000 ha.
Pentru celelalte suprafețe din extravilan înscrise în titlu, instanța apreciază că modificarea titlului de proprietate exclusiv pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză și în lipsa proceselor verbale de punere în posesie nu se poate realiza întrucât s-ar încălca dispozițiile imperative ale legilor fondului funciar.
Instanța reține că titlul de proprietate atacat a fost emis în baza unei cereri de reconstituire formulată de o persoană îndreptățită la reconstituire și a unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate de către comisia județeană. Este adevărat că titlul de proprietate a fost emis cu înscrierea unor amplasamente greșite, dar erorile strecurate în cuprinsul actului nu atrage după sine nulitatea absolută a titlului de proprietate - cum susțin reclamanții în cererea inițială -, ci modificarea sa.
Remedierea erorii și menținerea celorlalte mențiuni ale actului juridic corespunde concepției despre nulitate din dreptul civil român, potrivit căreia trebuie înlăturate numai acele efecte care contravin scopului edictării dispoziției legale încălcate, menținându-se celelalte efecte alte actului juridic, nulitatea fiind în această concepție parțială și remediabilă.
Or, în cauza de față efectele actului atacat pot fi menținute prin punerea în acord mențiunilor privind amplasamentele suprafețelor din extravilan cu procesele verbale de punere în posesie ce vor fi întocmite de comisia locală.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de modificare a titlului de proprietate nr._/09.07.1996 în ce privește restul amplasamentelor înscrise în titlu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, instanța reține că aceștia au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor constând în onorariu de avocat (1.500 lei), onorariu de expert (1.175 lei) și cheltuieli de deplasare constând contravaloarea combustibilului aferent deplasării cu mașina pe ruta Iași - Răducăneni și Răducăneni-Iași.
Raportat la cheltuielile de deplasare instanța constată că reclamanții au depus în dovedirea lor mai multe bonuri fiscale, din care bonurile fiscale nr._/12.09.2012, nr.567/03.08.2012, nr.87/22.07.2012, nr.223/31.05.2012, nr.0023/18.09.2012, nr.389/23.09.2012 nu pot fi avute în vedere întrucât la data la care au fost emise nu au existat termene de judecată în cauză, iar reclamanții nu s-au deplasat în instanță în legătură cu prezentul dosar, astfel încât ele nu demonstrează cu certitudine că au fost ocazionate de acest litigiu, singurul bon fiscal pe care instanța îl va lua în calcul fiind cel cu nr.76/26.10.2012 (dată la care a existat în dosar termen de judecată), contravaloarea deplasării la judecătorie și înapoi la Iași fiind apreciată de instanță la suma de 50 lei (și nu 100 lei cum atestă bonul ) având în vedere distanța dintre Răducăneni și Iași și consumul de carburant de 6 litri/100 km declarat de reclamanți (fila nr.161 din dosar).
În consecință, având în vedere că acțiunea va fi admisă în parte, iar culpa procesuală aparține în cauză atât pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași, cât mai ales Comisiei Locale de fond funciar C. care are ca atribuții punerea în posesie și întocmirea proceselor verbale, a planurilor parcelare și a schițelor aferente, instanța va obliga pârâta C. L. de fond funciar C. să achite reclamanților suma totală de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâta C. Județeană de fond funciar Iași suma totală de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Comunală de F. F. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că nu are culpă procesuală în cauză, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, culpa aparținând ANCPI al cărei delegat a semnat fișa de punere în posesie și a întocmit schițele și planurile ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate
Intimatele G. G. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Răducăneni ca legală și temeinică..
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În prezenta cauză, acțiunea a fost admisă în contradictoriu această pârâtă, astfel încât aceasta este partea căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 se prevede în mod expres că în limitele competenței lor, comisiile constituite potrivit acestei legi, au calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă. C. Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și comisia locală de fond funciar având calitate procesuală și stând în judecată în nume propriu, în lipsa unei prevederi legale prin care să fie scutite de plata cheltuielilor de judecată, datorează reclamantului cheltuielile efectuate în proces, așa cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea recurată.
Astfel, Comisiile de specialitate infiintate in materia fondului funciar in temeiul art 12 din Legea 18/1991 sunt entitati juridice de sine statatoare, cu capacitate juridica proprie, stau in judecata in nume propriu, prin urmare conduita lor procesuală este cea de drept comun, inclusiv in materia determinarii culpei procesuale. Câtă vreme nu există nici un temei de drept pentru exonerarea acestor comisii de la plata cheltuielilor de judecată exonerarea lor pe considerentele invocate de catre rec urentă respectiv lipsa unui buget propriu ar echivala cu o adaugare la lege prin crearea unui statut procesual privilegiat, împotriva principiului constitutional înscris în art.16 alin 2 din Constituția României conform căruia nimeni nu este mai presus de lege. Lipsa unui buget propriu este o chestiune ce vizează executarea, posibil de elucidat insa în condițiile O.G.22/2001.
În ceea ce privește culpa ANCPI, invocată de recurentă, Tribunalul constată că în prezenta cauză această instituție nu a figurat ca parte, astfel încât nu se poate analiza culpa sa procesuală.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să se respingă ambele recursul și să se mențină sentința pronunțată de Judecătoria Răducăneni ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta C. L. de F. F. C. împotriva sentinței civile nr. 598 din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 08.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.M. S.M. L.O. GREFIER,
B.E.D.
Red: S.M./S.M.
ex.2/25.07.2013
Judecător fond: G. R. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1257/2013. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
