Pretenţii. Decizia nr. 815/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 815/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Aprilie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător M. M.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 815/2013
Pe rol judecarea recursurilor formulate de T. N., P. S. și Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași prin reprezentanți legali împotriva sentinței civile nr.9100/27.04.2012 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 6 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2013, apoi la data de 20 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2013, apoi pentru apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
P. sentința civilă nr. 9100/27.04.2012 a Judecătoriei Iași, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes în formularea acțiunii, lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Iași- Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind daune materiale.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. A.-D., prin reprezentanți legali D. C. și D. L., cu domiciliul în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. Județean Iași - Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași, cu sediul în Iași, .. 57 A, T. N., domiciliată în L. Cetățuii, ., ., și P. S., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. N. din Iași, .. 21, ., parter, .> Au fost obligați toți pârâții să plătească reclamantului, în solidar, suma de 10.000 lei daune morale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta T. N. în contradictoriu cu A. M., domiciliat în Comuna Răducăneni, ., L. M., domiciliată în . Seacă, jud. Iași, Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași, cu sediul în Iași, .. 57.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ din 23.11.2009, astfel cum a fost modificată și precizată, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul D. A.-D., prin reprezentanți legali, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții C. Județean Iași – Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași, T. N., P. S., obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei daune morale precum și la plata de daune materiale.
Ulterior, reclamantul a renunțat la cererea sa privind daune materiale, instanța urmând lua act de aceasta prin hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod Procedură Civilă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 22.04.2008 in baza certificatului de expertiză si orientare scolara nr. 1134/R1, Comisia pentru Protecția C. I., aflată în subordinea Consiliului Județean Iași a admis externarea reclamantului din C. de P. Scoala Speciala C. P. din I.. Aceeasi comisie a stabilit ca reclamantul suferă de deficientă senzorială de vedere prezentând plagă penetrantă lambică cu hernie de iris, uveita anterioară exogenă severă, hemoragie vitreana, suspiciune dezlipire de retina posttraumatică, fitrioză.
În perioada în care reclamantul minor a fost instituționalizat la 1.04.2008, aflându-se la masa de seară, s-a ridicat de la masă și s-a dus la toaletă, în timp ce se întorcea, un alt copil i-a aruncat reclamantului cu o furculiță în față, în ochi. Reclamantul a fost luat de către educatoarea specializată T. N., care era de serviciu și care ar fi trebuit să supravegheze copiii in permanentă, deoarece erau copii cu deficiente diverse. Aceasta l-a dus pe A. la Infirmeria Centrului, acolo copilul fiind preluat de asistenta medicală P. S.. În loc să cheme ambulanta pentru a transporta copilul la clinica de specialitate, asistenta medicală l-a tinut pe reclamant in noaptea de 1 spre 2 aprilie in incinta infirmeriei, punându-i la ochi vata si hârtie igienica. Abia a doua zi pe 2 aprilie parintii au fost anuntati telefonic de către educatorul G. N. cu privire la faptul că reclamantul se află internat în spital, dar că el nu cunoștea exact motivul internării. Împreună cu acest educator părinții s-au deplasat la Spitalul Universitar Sfântul S., unde copilul se afla internat în clinica de oftalmologie. S-au speriat când au văzut copilul cu un ochi spart, au discutat cu medicul care preluase cazul și care le-a spus că în situația în care copilul ar fi fost adus imediat după incident, urmările ar fi fost mai puțin grave, în situația de față șansele de a mai vedea cu ochiul traumatizat fiind nule.
Arată reclamantul prin reprezentanții săi legali că întreaga vină pentru starea gravă de handicap in care se afla se datorează angajatelor centrului care ar fi trebuit să supravegheze atât pe acesta cât și pe copilul agresor, iar după incident să transporte de urgență copilul la spital.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998,999, 1000, 1003 Cod Civil.
Alăturat s-au depus înscrisuri in copii: certificat medico-legal, bilet de externare, certificate hotărârea nr. 2297/2006 a Comisiei pentru Protecția C., cerere, împuternicire avocațială.
Pârâta T. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamanților, având în vedere că din motivele cererii de chemare în judecată rezultă că minorul ar fi fost cel agresat, suferind o vătămare fizică. Reclamanții nu justifică un interes legitim, născut și actual, personal în promovarea prezentei acțiuni.
Reclamanții nu au precizat valoarea in lei a pretențiilor, nu cunosc unde se afla internat copilul, acesta aflându-se în realitate în C. de P. C.A. Rosetti. A mai arătat pârâta că și-a îndeplinit corect și în totalitate sarcinile, supravegherea copiilor fiind exercitată în condițiile de exigență cerută, fiind îndeplinită în mod corespunzător. Toți copiii repartizați în grupa supravegheată se bucurau de autonomie, nu există nici o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de pârâtă și prejudiciul pretins de reclamanti. Îndatorirea de supraveghere fiind îndeplinită corespunzător, nu există nici o culpă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 – 118 C..
Alăturat s-a depus împuternicire avocațială.
Pârâta T. N. a formulat și cerere de chemare în garanție a numiților A. M. și L. M. și Direcția de Asistență S. și Protecția C. Iași, pentru ca în situația în care ar cădea în pretenții aceștia să fie obligați să plătească pentru prejudiciul produs.
În fapt sus-numiții sunt părinții copilului A. I., copilul agresor. Aceștia poartă răspunderea pentru lipsa carențelor în educația sau creșterea copilului. Între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau in comiterea de minor a faptei ilicite există legătură de cauzalitate, părinții având culpă în neîndeplinire a obligațiilor ce le aveau. Direcția de Asistență S. și Protecția C. nu a respectat toate obligațiile ce îi reveneau.
Pârâtul C. Județean Iași – Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că minorul este ocrotit in C. de P. CA Rosetti, răspunzători pentru fapta acestuia fiind părinții săi, exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești nefiind delegat, ci rămânând în sarcina părinților. Solicită respingerea acțiunii, a cererii de chemare in garanție formulată în contradictoriu cu pârâta și admiterea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu părinții copilului agresor. Pe fond, pârâtul a arătat că a efectuat ancheta disciplinară atât a educatorului T. N. cât și a asistentului medical P. S., cercetare finalizată prin referatul nr._ din 14.04.2008 prin care comisia de cercetare a propus sancționarea celor două angajate cu reducerea cu 10% a salariului de bază pentru o lună, în baza acestui referat fiind emise dispozițiile de sancționare nr. 471 și 472 din 16.04.2008. Instituția nu are nici o culpă în producerea incidentului, a luat măsurile pe care le-a considerat necesare cu privire la angajații implicați, astfel că nu poate fi obligată la plata acestor pretenții.
În drept a invocat art. 115, 118 C., alăturat a depus copie referat_ din 14.04.2008, dispozițiile nr. 430 din 31.03.2008, dispoziția nr. 471 din 16.04.2008, dispoziția nr. 472 din 16.04.2008, delegație,
Chemații în garanție A. I. și L. M. nu au formulat întâmpinare.
Instanța a admis cererile de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamant și de pârâta T. N. la 31 ianuarie 2011.
Instanța a pus în discuția părților la termenul din 21.06.2011 excepțiile invocate de acestea, dispunând unirea cu fondul, în temeiul art. 137 C..
La același termen instanța a încuviințat atât reclamantului cât și părților, proba cu înscrisuri, interogatorii, proba testimoniala, iar reclamantului și proba cu expertiza medico-legală, probele fiind administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes în promovarea acțiunii urmează a fi respinse având în vedere că acțiunea a fost formulată de către reclamantul D. A. D., minor, prin reprezentanții săi legali, minorul fiind încadrat în grad de handicap grav, suferind de deficiență mentală moderată, deficiență senzorială de vedere, iar din cuprinsul actiunii rezultă că se invocă principiile răspunderii delictuale, prin fapta culpabilă a pârâților, dar si fapta comitentului pentru prepușii săi, cauzându-se în detrimentul reclamantului un prejudiciu moral, asa cum sustine acesta, prejudiciu pentru a cărui reparare se solicită suma de_ lei.
P. aceleași motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean- DGASPC, având în vedere că reclamantul solicită antrenarea răspunderii delictuale a acestui pârât, în calitate de angajator al pârâtelor T. N. și P. S., persoane care au fost implicate în gestionarea incidentului din 1.04.2008 si a urmărilor acestuia, din care a rezultat vătămarea reclamantului.
Pe fondul cauzei, instanța reține incidența dispozițiilor:
- art. 998 - 999 din Codul civil, potrivit cărora orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa;
- art. 1000 al. 3 cod civil conform căruia comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat;
- art. 1000 al. 4, potrivit căruia institutorii răspund de prejudiciul cauzat de elevi, în timpul ce se găsesc sub a lor priveghere.
P. ca răspunderea comitentului pentru fapta prepusului să fie angajată în temeiul art.1000 alin.3 C.civ., este necesar ca, în persoana prepusului, să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998-999 C.civ.
Din prevederile legale menționate mai sus rezultă, că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se impune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. De asemenea, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, afară de situațiile în care, potrivit legii, culpa este prezumată sau când răspunderea este obiectivă, deci fără culpă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 26.10.2010 au formulat recurs pârâtele T. N., P. S. și DGASPC Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În fapt, arată recurenta T. N., motivând cererea de recurs, instanța de fond a constatat greșit că cererea de chemare în judecată nu a fost modificată tardiv, ulterior primei zile de notificare.
Tot greșit a soluționat instanța de fond și excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
Ori, numai partea care pretinde că a suferit prejudiciul poate intenta acțiunea în despăgubiri. Deci, numai cel care a suferit vătămarea fizică are dreptul să se adreseze justiției pentru repararea pagubei ce susține că i-a fost cauzată prin fapta ilicită.
În cauza de față, nu D. C. și L. sunt cei care pretind că au suferit o vătămare.
P. interes se înțelege folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Întrucât D. A. avea împliniți 14 ani la data introducerii acțiunii și nu s-a făcut dovada că ar fi fost pus sub interdicție judecătorească.
Părinții, D. C. și L., nu au dreptul de a promova această acțiune pentru copilul lor.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
P. acțiunea introductivă se solicita obligarea pârâtelor C. Județean Iași, prin D.G.A.S.P.C. Iași, P. S. și T. N. la plata a 10.000 euro daune materiale și 90.000 euro daune morale. Ulterior, D. C. și L. renunță la daunele materiale, iar la termenul din 31.02.2011 (fila 234) se precizează că, cuantumul daunelor este de 10.000 lei.
Se precizează în acțiune, nefondat, că întreaga vină privind starea gravă de handicap în care se află fiul reclamanților o poartă angajatele Centrului – Școala Specială „C. P.”.
Reclamanții nici nu cunosc unde se afla copilul lor, de fapt acesta era la C. de P. „C.A. Rosetti”.
T. N. și-a îndeplinit corect și în totalitate sarcinile ce îi reveneau.
Supravegherea copiilor a fost exercitată în condițiile de exigență cerute, fiind îndeplinită corespunzător.
Nu există nici o legătură de cauzalitate între activitatea pârâtei și cauzarea prejudiciului pe care se pretinde că l-ar fi suferit D. A..
Îndatorirea de supraveghere a fost îndeplinită corespunzător.
Nu sunt îndeplinite în cauza de față condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a doamnei T. N. .
Se impune a fi evidențiat faptul că prin Ordonanța din 01.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 4361/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a doamnei T. N., pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prima instanță a ignorat total apărările formulate de T. N., axându-se și motivarea și decizia exclusiv pe actele cercetării disciplinare și pe decizia de sancționare. Aceasta reprezintă o modalitate superficială, dar mai ales nelegală de apreciere a probatoriului.
În cadrul procesului civil nu există probe care au valoare superioară celorlalte.
D. urmare, este de neînțeles de ce instanța a acordat o valoare superioară absolută concluziilor cercetării disciplinare și deciziei de sancționare.
Din probatoriul amplu administrat în cauză rezultă, în mod univoc, faptul că T. N. a exercitat supravegherea copiilor în mod corespunzător.
Motivând cererea de recurs, pârâta P. S. arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp. art. 998 – 999 Cod procedură civilă.
Motivarea instanței de fond se concentrează pe o singură probă administrată cauzei, respectiv pe concluziile cercetării disciplinare.
Arată recurenta că și-a susținut nevinovăția, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, bazându-se pe concluziile Ordonanței din 01.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 4361/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei P. S. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Aceeași concluzie este păstrată și prin considerentele sentinței penale nr. 322/28.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._/245/2010.
Susține recurenta că aceleași concluzii sunt reținute și de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico – Legale .
Motivând cererea de recurs, pârâta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași arată că nu are nici o culpă în prezenta cauză.
Susține recurenta că urmare acestui incident, D.G.A.S.P.C. Iași a efectuat o anchetă disciplinară educatorului specializat T. N. și a asistentului medical P. S., pârâte în cauză.
Cercetarea disciplinară a fost finalizată prin referatul nr._ din 14.04.2008, prin care comisia de cercetare a propus sancționarea celor două angajate cu reducerea cu 10% a salariului de bază, pentru o lună. În baza acestui referat au fost emise dispozițiile de sancționare nr. 471 și 472 din 16.04.2008.
Este adevărat că răspunderea civilă delictuală are un caracter solidar, însă pentru a fi în prezența solidarității pasive este necesar ca prejudiciul produs să fie rezultatul unui singur fapt prejudiciabil, săvârșit de mai multe persoane care au acționat într-o unică rezoluție delictuală.
La fila 3 din hotărârea recurată prima instanță a precizat că, pentru ca răspunderea comitentului pentru fapta prepusului să fie angajată, este necesar ca în persoana prepusului, să fie întrunite condițiile răspunderii prevăzute de art. 1000 alin. 4 Cod civil și nu cele ale art. 998 – 999 Cod civil.
În aceste condiții nu se poate angaja răspunderea comitentului pentru prepus și nu se justifică obligarea instituției pârâte la plata daunelor morale în solidar cu celelalte pârâte.
Legal citați, intimații D. C., D. A. și D. L. au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Recursul formulat de T. N. este nefondat.
A susținut pârâta – recurentă, atât la instanța de fond, cât și în cererea de recurs, că modificarea acțiunii de către reclamanți este tardivă.
Analizând dosarul de fond, reține tribunalul că instanța de fond a respins în mod corect excepția tardivității, constatând că a fost efectuată conform art. 132 Cod procedură civilă, termenul din 25.10.2010 fiind cel care, potrivit dispozițiilor legale, poate fi socotit ca prima zi de înfățișare (aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii).
Instanța de fond nu a modificat obiectul acțiunii, ci a reținut doar precizările formulate în termen legal de reclamanții D. C. și D. L., care au arătat că au promovat acțiunea în calitate de reprezentanți legali ai minorului D. A. D., acesta fiind încadrat în grad de handicap grav.
Atât la instanța de fond, cât și în cererea de recurs, pârâta – recurentă T. N. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes a acestora în promovarea acțiunii.
Raportat la împrejurarea că acțiunea civilă nu a fost promovată de reclamanți în nume propriu, așa cum s-a precizat, în interesul minorului D. A. D., în mod corect instanța de fond a respins aceste excepții, reținând din acțiunii că se invocă principiile răspunderii delictuale prin fapta culpabilă a pârâților.
Pe fondul cauzei, deși recurenta – pârâtă T. N. susține că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă, reține tribunalul că toate apărările sale sunt infirmate de probele administrate în fața instanței de fond.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și concluziile cercetării disciplinare desfășurată cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pârâta – recurentă T. N. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin lipsa de supraveghere a doi copii care au avut un conflict în urma căruia unul dintre ei au suferit leziuni grave la un ochi și nu a înregistrat incidentul în caietul de procese – verbale.
Pârâta – recurentă T. N. nu și-a îndeplinit în mod clar atribuțiile de serviciu, aspect reținut și în dispozițiile de sancționare ale acesteia, fiind incidente în cauză disp. art. 1000 alin. 4 Cod civil.
Și recursul formulat de pârâta P. S. este nefondat.
Toate apărările pârâtei – recurente se referă la împrejurarea că, atât în Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cât și în sentința penală ulterioară a Judecătoriei Iași, nu s-a reținut în sarcina sa o faptă penală.
Reține tribunalul, însă, că în cauză au fost reținute și dovedite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 – 999 Cod civil.
Ori, nu este obligatorie existența unei fapte de natură penală pentru a atrage răspunderea civilă delictuală.
Din prevederile legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune întrunirea cumulativă a mai multor condiții și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pârâta P. S., în calitate de salariată a unității D.G.A.S.P.C. Iași, a tratat cu superficialitate un copil care a suferit o leziune gravă, nu a anunțat imediat medicul și nu a înregistrat incidentul în caietul de la cabinetul medical.
Prejudiciul invocat de reclamantul D. A. D. este unul moral.
În literatura juridică s-a considerat că prejudiciul nepatrimonial, denumit daună morală, constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană.
Aceste valori se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, sensibilitatea fizică și psihică, la orice alte valori similare.
Ca element esențial al răspunderii civile delictuale, prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o persoană.
Astfel, deși recurenta – pârâtă invocă împrejurarea că rezultatul ar fi fost același și în situația în care ar fi anunțat imediat medicul, în mod corect a reținut și instanța de fond că prejudiciul constă în faptul că reclamantul a fost victima unei agresiuni ca urmare a lipsei de supraveghere a celui însărcinat cu aceasta, iar ulterior nu a beneficiat de supraveghere medicală de specialitate, omisiuni care au produs reclamantului suferințe psihice, inerente având în vedere traumatismul suferit și consecințele acestuia care au durat în timp și care continuă și în prezent, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale de la dosar.
Și recursul formulat de D.G.A.S.P.C. Iași este nefondat.
Susține recurenta, în motivarea cererii, că nu poate fi reținută culpa sa în crearea prejudiciului.
Reține însă tribunalul că reclamantul a solicitat antrenarea răspunderii delictuale a pârâtului – recurent în calitate de angajator al pârâtelor T. N. și P. S. care au fost implicate în incidentul din 01.04.2008 și a urmărilor acestuia care au avut drept consecință vătămarea reclamantului minor.
În cauză au fost corect reținute disp. art. 998 – 999 Cod civil raportat la art. 1000 alin. 3 și 4 Cod civil.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile formulate de pârâtele T. N., P. S. și DGASPC Iași, menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de T. N., P. S. și Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. Iași prin reprezentanți legali împotriva sentinței civile nr.9100/27.04.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,03.04.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, I. B. |
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./12.07.2013
Judecător fond L. H.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 932/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
