Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 16-01-2012, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-01-2012 în dosarul nr. 28/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. S.
Judecător A. S.
Grefier D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/6.07.2011 a Judecătoriei Iași de către apelanta R. I. B. SA în contradictoriu cu intimat O. I., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 9.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.01.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/06.07.2011 a Judecătoriei Iași s-a respins plângerea formulată de petenta R. Internațional B. S.A. împotriva încheierii nr._/18.01.2011 a O. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 771 din Legea 571/2003 la transferul dreptului de proprietate și al desmembrămintelor acestuia prin acte între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează impozit, cu excepția a două cazuri reglementate de al.(2) respectiv: - la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale.
- la dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de donație între rude și
afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.
Potrivit art. 771 (6) din același act normativ, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut de alin (1) și (3) și în cazul în care nu se face dovada achitării obligației de plată a acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului .
Adjudecând bunul la licitație, petenta l-a preluat cu sarcinile aferente și are obligația de a achita impozitul anterior astfel datorat, în textul de lege mai sus menționat nefiind prevăzută scutirea de la plata impozitului în cazul adjudecării.
Plângerea formulată este neîntemeiată și din considerentele mai sus expuse urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta R. Internațional B. S.A., prin reprezentanți legali, susținând că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._ cu nr. cadastral_, prin Actul de adjudecare nr. 3271/20.10.2010 emis de executorul bancar T. C..
Cererea de intabulare a dreptului de proprietate i-a fost respinsă întrucât nu fusese îndeplinită obligația de plată a impozitului de către foștii proprietari.
Apelantul arată că în cauză nu este vorba de un transfer voluntar de proprietate, ci de o înstrăinare silită. Numai fostul proprietar are calitatea de contribuabil și deci tot acesta are și obligația de a achita impozitul aferent imobilului cu privire la care se transmite proprietatea.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivele de apel raportat la dispozițiile art. 771 alin. 1 din Legea 571/2003, tribunalul constată că la transferul dreptului de proprietate prin acte între vii asupra construcțiilor și terenurilor aferente acestora, precum și a terenurilor fără construcții, contribuabilii datorează impozit. Excepțiile prev. de alin. 2 al aceluiași text nu vizează situația în care se află apelantul ca și adjudecător al unui imobil, motiv pentru care fostul proprietar este ținut a achita impozitul.
Textul nu face distincție după modalitatea în care a intervenit transferul dreptului de proprietate - benevol sau silit – ci stabilește în sarcina registratorului obligația de a verifica dacă s-a plătit sau nu impozitul prev. la alin. 1 și 3 și în cazul în care nu se face această dovadă, va respinge cererea de înscriere a imobilului.
Potrivit art. 1517 din Normele metodologice „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentelor aferente transferului”.
Ca atare debitorul-executat silit are obligația de a achita impozitul, iar în cazul în care acesta nu-și îndeplinește obligația, organele fiscale au la îndemână procedura executării silite, inclusiv asupra sumei de bani ce a rămas ca urmare a distribuirii prețului conform art. 561-572 Cod procedură civilă.
Calitatea de contribuabil o are persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate și deci aceasta datorează impozitul. Însă, dispozițiile legale invocate, în afara excepțiilor prev. la alin. 2 din art. 771 din Legea 571/2003, prevăd ca la intabulare să se facă dovada achitării impozitului.
Apelantul trebuia să urmează procedura prev. de art. 1517 din Normele metodologice și să ceară emiterea deciziei de impunere către organul fiscal competent, prin care să se stabilească impozitul ce urmează a fi achitat de către fostul proprietar în baza căreia acesta să fie executat silit și pentru această sumă datorată cu titlul de impozit.
Tribunalul apreciază că respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al apelantei este justificată de dispozițiile legale invocate și că o eventuală admitere a cererii acestuia ar echivala cu adăugarea la lege, prin crearea unei noi situații de excepție, deși acestea au fost expres și limitativ prevăzute în alin. 2 din art. 771 din Legea 571/2003.
În contextul dat, nu este vorba de o interpretare adusă unui text de lege aflat în vigoare, ci practic se urmărește crearea unei noi situații derogatorii de la prevederile invocate, ceea ce este vădit nelegal.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă apelul și pe cale de consecință în baza art. 296 Cod procedură civilă va păstra ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către petenta R. I. B. SA prin reprezentanți legali contra sentinței civile nr._/6.07.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează .
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S.M. S.A.
GREFIER,
B.D.
Red. S.A.
Tehn. A.G.
4 ex./26.03.2012
Jud. fond: B. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1335/2012. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
