Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 16-01-2012, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-01-2012 în dosarul nr. 27/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. S.
Judecător A. S.
Grefier D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat împotriva sentinței civile nr.9177/13.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași de către apelanta R. I. B. SA în contradictoriu cu intimații O. IAȘI, N. V., N. C., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 9.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.01.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9177/13.05.2011 a Judecătoriei Iași s-a respins plângerea formulată de petenta R. Internațional B. S.A. în contradictoriu cu Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu sediul în Iași, ..48, județul Iași pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia
Pe fond, s-a respins plângerea formulată de petenta R. Internațional B. S.A. împotriva încheierii nr._/17.01.2011 a O. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, drept urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a O. Iași prin încheierea din data de18.02.2011, se impune respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acest intimat.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că acțiunea petentei este neîntemeiata pentru următoarele considerente
Prin încheierea nr._/17.01.2011 emisa de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi s-a respins cererea de reexaminare formulata de petenta R. I. B. SA împotriva încheierii de carte funciară nr._/16.12._.
În fapt, atât prin cererea de reexaminare înregistrată sub nr._/30.12.2010, cât și prin cererea de înscriere nr._/23.11.2010, petenta a solicitat intabularea dreptului de proprietate provenit de la intimații N. C. și V. prin actul de adjudecare nr. 3476/01.11.2010 emis de executorul bancar L. D. în dosarul de executare nr. 62/2009 asupra imobilului înscris în cartea funciară electronică nr._, provenită prin conversia pe hârtie a cărții funciare nr._, UAT Iași, identificat prin număr cadastral_-_/3.
Atât cererea de înscriere cât și încheierea de reexaminare, prevăd ca motiv al respingeri solicitării împrejurarea că petenta nu a făcut dovada achitării impozitului pe transferul de proprietate, dovadă solicitată petentei și prin nota de completare emisă în dosar.
În încheierea de reexaminare sunt invocate, ca temei al respingerii, dispozițiile art. 771 alin.1 și 6 Cod fiscal.
Potrivit textelor de lege invocate: „(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrãmintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fãrã construcții, contribuabilii datoreazã un impozit care se calculeazã astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fãrã construcții, dobândite într-un termen de pânã la 3 ani inclusiv:
- 3% pânã la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depãșește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o datã mai mare de 3 ani:
- 2% pânã la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depãșește 200.000 lei inclusiv.
(6) Impozitul prevãzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, dupã caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se vireazã pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrãmintelor acestuia, pentru situațiile prevãzute la alin. (1) și (3), se realizeazã prin hotãrâre judecãtoreascã sau prin altã procedurã, impozitul prevãzut la alin. (1) și (3) se calculeazã și se încaseazã de cãtre organul fiscal competent. Instanțele judecãtorești care pronunțã hotãrâri judecãtorești definitive și irevocabile comunicã organului fiscal competent hotãrârea și documentația aferentã în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive și irevocabile a hotãrârii.
Pentru alte proceduri decât cea notarialã sau judecãtoreascã contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculãrii impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, dupã caz, a hotãrârilor judecãtorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciarã vor verifica îndeplinirea obligației de platã a impozitului prevãzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitãrii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pânã la plata impozitului”.
Apărările formulate de petentă în plângere nu au caracter întemeiat. Dispozițiile art. 771 alin. 6 Cod fiscal, în interpretarea lor gramaticală, impun obligația de a face dovada plății pe transferul dreptului de proprietate în sarcina celui care solicită înscrierea acestui drept, nicidecum în sarcina celui care are obligația de a face plata.
În plus, contrar susținerilor petentei, enumerarea cazurilor în care, pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, registratorul are obligația de a verifica plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate nu are caracter limitativ, ci enunciativ, fiind înglobată în sintagma „și a altor documente în celelalte cazuri”.
Pe de altă parte, obligația de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate subzistă și în cazul executării silite, actul de adjudecare fiind tot o formă de transfer a dreptului de proprietate, independent de voința transmițătorilor.
Este adevărat că obligația de plată a impozitului pe transfer revinde contribuabilului, în speță intimaților, însă, cum înscrierea în cartea funciară profită petentei, aceasta are obligația de a face dovada plății.
Calea juridică sau non juridică pentru a duce la îndeplinire această dispoziție a legii, rămâne la dispoziția petentei care nu poate susține că sistemul nostru de drept nu oferă suficiente mijloace și acțiuni pentru îndeplinirea obligației impuse de dispozițiile art. 771 alin. 6 Cod fiscal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta R. Internațional B. S.A., prin reprezentanți legali, susținând că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._ cu nr. cadastral_-_, prin Actul de adjudecare nr. 3476/01.11.2011 emis de executorul bancar L. D..
Cererea de intabulare a dreptului de proprietate i-a fost respinsă întrucât nu fusese îndeplinită obligația de plată a impozitului de către foștii proprietari.
Apelantul arată că în cauză nu este vorba de un transfer voluntar de proprietate, ci de o înstrăinare silită. Numai fostul proprietar are calitatea de contribuabil și deci tot acesta are și obligația de a achita impozitul aferent imobilului cu privire la care se transmite proprietatea.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivele de apel raportat la dispozițiile art. 771 alin. 1 din Legea 571/2003, tribunalul constată că la transferul dreptului de proprietate prin acte între vii asupra construcțiilor și terenurilor aferente acestora, precum și a terenurilor fără construcții, contribuabilii datorează impozit. Excepțiile prev. de alin. 2 al aceluiași text nu vizează situația în care se află apelantul ca și adjudecător al unui imobil, motiv pentru care fostul proprietar este ținut a achita impozitul.
Textul nu face distincție după modalitatea în care a intervenit transferul dreptului de proprietate - benevol sau silit – ci stabilește în sarcina registratorului obligația de a verifica dacă s-a plătit sau nu impozitul prev. la alin. 1 și 3 și în cazul în care nu se face această dovadă, va respinge cererea de înscriere a imobilului.
Potrivit art. 1517 din Normele metodologice „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentelor aferente transferului”.
Ca atare debitorul-executat silit are obligația de a achita impozitul, iar în cazul în care acesta nu-și îndeplinește obligația, organele fiscale au la îndemână procedura executării silite, inclusiv asupra sumei de bani ce a rămas ca urmare a distribuirii prețului conform art. 561-572 Cod procedură civilă.
Calitatea de contribuabil o are persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate și deci aceasta datorează impozitul. Însă, dispozițiile legale invocate, în afara excepțiilor prev. la alin. 2 din art. 771 din Legea 571/2003, prevăd ca la intabulare să se facă dovada achitării impozitului.
Apelantul trebuia să urmează procedura prev. de art. 1517 din Normele metodologice și să ceară emiterea deciziei de impunere către organul fiscal competent, prin care să se stabilească impozitul ce urmează a fi achitat de către fostul proprietar în baza căreia acesta să fie executat silit și pentru această sumă datorată cu titlul de impozit.
Tribunalul constată că respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al apelantei este justificată de dispozițiile legale invocate și că o eventuală admitere a cererii acestuia ar echivala cu adăugarea la lege, prin crearea unei noi situații de excepție, deși acestea au fost expres și limitativ prevăzute în alin. 2 din art. 771 din Legea 571/2003.
În contextul dat, nu este vorba de o interpretare adusă unui text de lege aflat în vigoare, ci practic se urmărește crearea unei noi situații derogatorii de la prevederile invocate, ceea ce este vădit nelegal.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă apelul și pe cale de consecință în baza art. 296 Cod procedură civilă va păstra ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către petenta R. I. B. SA prin reprezentanți legali contra sentinței civile nr. 9177/13.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează .
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S.M. S.A.
GREFIER,
B.D.
Red. S.M/S.M..
4 ex./21.05.2012
Jud. fond: M. O. Z. L.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 116/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
