Întoarcere executare. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 488/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Martie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – L. O.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 488/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de P. R. F. împotriva sentinței civile nr. 9109 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași intimată fiind C. De A. De S. Iași, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9109 din 27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. R. F. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. Iași. Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1498 lei și a fost respinsă cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
În dosarul de executare 2443/2009 pârâta a emis la 09.11.2009 somație și titlu executoriu pentru suma de 1498 lei, pe care a reținut-o din suma totală de 1777 achitată de reclamant la 06.10.2010. Prin sentința_/25.10.2010 rămasă irevocabilă Judecătoria Iași a dispus anularea actelor de executare respective.
În consecință, în aplicarea art. 1092 cod civil coroborat cu art. 404 ind.1 C.proc.civ, plata efectuată de debitor prin imputația realizată de intimată în contul creanței inițial invocate de 1498 lei a devenit retroactiv lipsită de fundament juridic. După cum se arată în cuprinsul acțiunii reclamantul a dorit ca întreaga sumă de 1777 lei să fie vărsată în contul contribuției pentru asigurările sociale de sănătate însă, cât timp din adeverința nr. 1476/26.03.2012 rezultă că la data pronunțării prezentei sentințe reclamantul se află la zi și chiar în avans cu plățile cu acest titlu ,este îndreptățită solicitarea sa ca suma de 1498 lei să nu fie reținută cu titlul de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate ci să îi fie restituită.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că situația juridică de la data de 20.03.2011 când reclamantul a primit întâmpinare prin care ( la prima zi de înfățișare) pârâta a recunoscut că nu mai poate reține suma de 1498 lei în contul creanței pretinse anterior nu ar fi permis o soluție de obligare la restituire (ci suma ar fi urmat să primească destinația inițială vizată de reclamant și de pârâtă ) ci aceasta a devenit posibilă numai în condițiile în care reclamantul a efectuat plata sumei de 232 la 26.03.2012 cu titlul de contribuție și a obținut adeverința nr. 1476/26.03.2011. Instanța nu poate încuviința însă ca prin conduita sa ulterioară recunoașterii făcute de pârâtă reclamantul să determine inaplicarea în beneficiul pârâtei a art. 275 C.proc.civ ( dacă pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată) și implicit obligarea la plata cheltuielilor de judecată, care să includă un onorariu de avocat achitat abia la 02-04-2012.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul P. R. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține recurentul că prima instanță în mod greșit nu a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată avansate de acesta făcând aplicarea art.275 Cod procedură civilă în condițiile în prin întâmpinare aceasta a arătat în mod clar că nu dorește să îi restituie suma de bani pe care a plătit-o fără să fie datorată.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocat și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală.
Pe de altă parte potrivit art.275 Cod procedură civilă pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…
Astfel, deși prima instanță a admis cererea formulată de reclamant, a respins cererea acestuia de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe considerentul că aceasta a recunoscut pretențiile reclamantului și ,prin urmare, sunt incidente în cauză dispozițiile art.275 Cod procedură civilă.
Ori, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că prima instanță în mod greșit a apreciat ca fiind aplicabile în speță dispozițiile art.275 Cod procedură civilă. Pentru a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată, recunoașterea pretențiilor reclamantului trebuie să fie integrală și necondiționată.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat repunerea în situația anterioară în sensul restituirii sumei de bani pe care intimata a încasat-o fără just temei. Ori, prin întâmpinare, intimata arată că, deși recunoaște pretențiile bănești, nu este de acord cu restituirea banilor, ci dorește să îi rețină în contul unor eventuale datorii pe care le va avea în viitor față de bugetul de asigurări sociale de sănătate. Așa cum reiese și din adeverința eliberată de intimată în prezent reclamantul-recurent nu are nicio datorie față de bugetul asigurărilor de sănătate. Prin urmare, nu se poate reține în cauză că intimata a recunoscut pretențiile reclamantului, în condițiile în care a manifestat un refuz concret la restituirea banilor, motiv pentru care nu sunt incidente în speță dispozițiile art.275 Cod procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate și dovedite de către reclamant constând în taxa de timbru și onorariul apărătorului ales, acestea totalizând 1134 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul și limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul P. R. F. împotriva sentinței civile nr. 9109 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte, respectiv:
Obligă pârâta C. de A. de S. Iași să plătească reclamantului suma de 1134 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 1.03.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. D. | Judecător, O. L. |
Grefier, G. I. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./31.05.2013
Judecător fond O. I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
