Pretenţii. Decizia nr. 1580/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1580/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1580/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2012
Președinte - M. M.
Judecător –C. M.
Judecător –S. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă nr. 1580
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta C. B. V. împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 a Judecătoriei Iași,intimată A.. DE P.. NR. 1 P. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.06.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.06.2012, când di lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.06.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,20.06.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/30.05.2011 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca fiind neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precum și excepția nulității absolute invocate de pârâta ca fiind neintemeiate.
Respinge excepția prescriptiei dreptului la actiune invocata din oficiu si de către pârâta ca fiind neintemeiata.
Admite in parte cererea formulata de reclamanta Asociatia de proprietari nr 1, P. I. cu sediul procesual ales in Iași, ., parter, jud Iași, la C. H.-cabinet de avocat împotriva pârâtei C. B. V. domiciliată in loc P. I., sos N., ., ..
Obligă pârâta la plata sumei de 1819,85 lei cu titlu de cheltuieli de intretinere restante aferente perioadei decembrie 2007/ decembrie 2010 și penalități de intârziere in cuantum de 965,06 lei aferente aceleiași perioade, in total la plata sumei de 2784,91 de lei, respingând restul pretențiilor până la concurenta sumei solicite prin actiune cu titlu de penalități de întârziere ca neîntemeiate.
Admite excepția netimbrării cererii reconventionale și anuleaza cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta având ca obiect radierea reclamantei pârâte ca fiind netimbrata.
Admite in parte cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata in sensul ca dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 1000 de lei la suma de 500 de lei, in consecinta, obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei de 500 de lei cu acest titlu reprezentând onorariu avocat.
Ia act cu privire la faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de către pârâta.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Instanta se va pronunta cu prioritate asupra excepțiilor invocate in cursul judecătii, in virtutea prev art 137 Cod proc civ, pe care le va respinge ca neintemeiate pentru următoarele motive.
Cu privire la excepția prescriptiei dreptului la actiune instanta mentioneaza următoarele:
Astfel, nu se pot solicita, având in vedere prev. art. 3 din Decretul 958, pretentii mai vechi de trei ani fata de data introducerii actiunii, insă instanta constata ca lista de plata aferenta lunii decembrie 2007 este scadenta la data de 19 ianuarie 2008 ( fila 25 ds), iar cererea de chemare in judecata este formulata la data de 20.01.2011, adică cu respectarea termenului de prescriptie.
În consecința, va respinge excepția prescripției extinctive invocata de pârâta C. B. V. și din oficiu ca fiind neîntemeiata.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța precizează următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
In ceea ce o priveste pe reclamanta aceasta a făcut dovada calității procesuale active prin depunerea incheierii de dobândire a personalității juridice, respectiv a certificatului de înregistrare fiscală aflate la filele 7 și 8 ds. Cu referire la pârâta ,a aceasta a fost chemata in judecata in calitatea ei de proprietara a apartamentului cu care apare înscrisă in listele de întreținere depuse de reclamanta la dosar.
In ceea ce privește excepția nulității absolute a actului constitutiv, instanța invocate de pârâta prin precizările depuse la dosar, instanța menționează următoarele:
În drept, instanța reține că nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru ca sancțiunea nulității să intervină, trebuie ca cel care o invocă să probeze faptul că la încheierea actului au fost eludate dispozițiile pentru a căror nerespectare legea prevede o asemenea sancțiune.
În prezenta cauză reclamanta a solicitat nulitatea actutlui constitutiv, fără însă a invoca vreunul dintre motivele de nulitate ale actului juridic civil și fără a face dovada unui eventual asemenea motiv.
Cum din înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză nu rezultă existența vreunei cauze de nulitate, față de prevederile art. 1169 din Codul civil, instanța va respinge excepția nulității absolute ca fiind neîntemeiata.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține:
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației, iar în caz de neplată sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul determinat prin hotărârea adunării generale a asociației, conform dispozițiilor art. 49 din actul normativ invocat anterior.
În speță, obligațiile de plată ale pârâtei au caracter legal, fiind prevăzute de dispozițiile art. 46 Lg. 230/2007 conform cărora: „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar conform dispozițiilor art. 49 alin. 1 și 2 din același act normativ: „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice” (de la data fișării – n.j.).
În raport de actele depuse la dosar, instanța constată că sumele pretinse ca debit sunt dovedite în totalitate prin raportare la perioada indicată în acțiune, la dosar depunându-se toate înscrisurile relevante și necesare in vederea justei soluționări a cauzei.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța învederează din nou ca au fost depuse toate înscrisurile relevante și necesare in vederea justei soluționări a cauzei, inclusiv procesul verbal de stabilire a penalităților de întârziere. S-a procedat doar la limitarea cuantumului penalităților la limita sumei solicitate ca debit principal in cazurile in care s-a depășit aceasta suma, s-a realizat însumarea sumelor astfel rezultate, ajungându-se la suma de 965,06 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade
În consecință, instanța urmează să admită in parte acțiunea și să oblige pârâta la plata sumei de 1819,85 lei cu titlu de cheltuieli de intretinere restante aferente perioadei decembrie 2007/ decembrie 2010 și penalități de intârziere in cuantum de 965,06 lei aferente aceleiași perioade, in total la plata sumei de 2784,91 de lei,respingând restul pretențiilor până la concurenta sumei solicite prin acțiune cu titlu de penalități de întârziere ca neîntemeiate.
In ceea ce privește cererea reconvenționala, având in vedere ca s-a pus in vedere acesteia taxa de timbru, respectiv timbru judiciar, acordându-se si termen de judecata in acest sens, pârâta neconformându-se dispozitiilor instantei de judecata, motiv pentru care, in tem art 20 din Legea 146/1997 raportat la prev art 9 din O.G. 32/1995, va admite excepția netimbrării cererii reconventionale și va anula cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta având ca obiect radierea reclamantei pârâte ca fiind netimbrata
În temeiul art. 274 cod pr. civilă, instanța va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată doar in limita sumei de 500 ron pe care instanța o apreciază ca rezonabilă în raport cu durata judecății în fata instantei de fond (2 termene), munca depusă de către avocat (cerere de chemare in judecata și concluzii formulate la cele două termene), în acord cu criteriile exemplificative din art. 274 alin 3 C.pr.civ. față de care apreciază că plata unui onorariu in sumă de 1000 lei este nepotrivit de mare circumstanțiat la împrejurările judecății. Individualizarea actelor îndeplinite de avocatul reclamantei in fata instantei de fond nu se constituie . adresa acestuia. De altfel intervenția instanței nu are ca argument calitatea prestației avocatului reclamantei, ci efortul acestuia, in raport de care dimensionarea onorariului perceput să aibă un caracter just.
In fine, cenzura efectuată de instanță nu vizează raporturile contractuale dintre reclamanta și avocatul său al căror conținut rămâne cel convenit de părți, cu forța consacrată de art. 969 cod civil, ci măsura în care acestea își produc efectele în plan procesual, și care nu poate fi mai mare decât măsura culpei procesuale a părții obligate, aceasta fiind cauza obligației la plata cheltuielilor de judecată.
Jurisprudența CEDO este constantă în a recunoaște validitatea acordării cheltuielilor pentru procedura în fața Curții, stabilind dacă au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și dacă au o valoare rezonabilă ( Cauza Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII, cauza S. și P. împotriva României (Cererea nr. 46.572/99). Ori tocmai acesta caracter nerezonabil lipsește in speță, având in vedere toate elementele menționate anterior.
În temeiul principiului disponibilității, va lua act cu privire la faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de către pârâta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. B. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că reclamanta trebuia să facă dovada existenței raportului juridic între părți în sensul dispozițiilor art. 5 și 6 din Legea 230/2007 precum și dispozițiilor din art. 4, din normele de aplicare a Legii 230/2007 respectiv a acordului de asociere încheiat între părți. Nu s-a făcut referire în sentință că are calitatea de membru al asociației: Din lista membrilor asociației de proprietari lipsește numele său în calitate de proprietar. Lipsa acordului de asociere are drept consecință inexistența raportului juridic obligațional și ca urmare lipsa calității procesuale pasive.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței unor hotărâri legale ale adunării generale în sensul dispozițiilor art. 27 lit. c din Legea 230/2007. Din lecturarea listelor de plată pentru anul 2010 se observă o fluctuație constantă a cheltuielilor administrative fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate de adunarea generală. Certitudinea sumei înscrise în listele de plată nu reflectă faptul că reprezintă manifestarea de voință a proprietarilor în stabilirea cuantumului. Pe cale de consecință suma este incertă atât ca debit principal cât și ca procent al penalităților aferente.
Instanța de fond nu a observat că în cuprinsul actului constitutiv apare ca membru asociația de locatari, organizație asociativă desființată în mod expres prin dispozițiile art. 69 și 70 din Legea 114/1996. Prin nereținerea excepției dreptul său de proprietate, asociere și egalitate în drepturi este exercitat de instanța de judecată printr-o sentință.
Instanța invocă un articol dintr-un act normativ care nu are incidența în cauză și mai ales nu există.
Prin întâmpinarea formulată intimata Asociația de Proprietari nr. 1 P. I. a solicitat respingerea recursului arătând că singurele critici se întemeiază pe o temă mai veche ce a făcut obiectul dosarului nr._ unde reclamant a fost soțul recurentei și care s-a soluționat în mod firesc cu respingerea cererii formulate. Acordul de asociere a fost asumat și semnat doar de către recurenta C. B. V. nu și de soțul acesteia C. C.. Constituirea că Asociație de Proprietari s-a făcut cu respectarea tuturor cerințelor legale.
În recurs s-au administrat probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
La data de 14.01.2009 Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 416(dosar nr._/245/2008) prin care a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 1 P. I. și a obligat pârâții C. B. și C. la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere. Aceeași lipsă a acordului pârâților în sensul aderării la asociație a fost invocată și în cadrul acestui dosar finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 416/2009. S-a reținut cu autoritate de lucru judecat că pârâții sunt beneficiari ai serviciilor furnizate prin intermediul Asociației de Proprietari și au obligația plății contravalorii acestor servicii. Sentința a rămas irevocabilă prin constatarea nulității recursului pronunțată prin decizia civilă nr. 1441/15.06.2009 de Tribunalul Iași.
Prezentul litigiu se poartă între aceleași părți Asociația de Proprietari nr.1 P. I. și C. B. V. și are ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților de întârziere calculate pentru apartamentul nr. 10 din P. I. Șoseaua Națională ..
Aspectul litigios comun vizează în ambele cereri de chemare în judecată raportul juridic obligațional pe a cărui structură are lor legitimarea procesuală activă respectiv pasivă. Constatarea existenței acestuia în cadrul dosarului nr._/245/2008 se impune prezentului litigiu fără putința unor aprecieri proprii în condițiile în care situația existentă la sancționarea celei dintâi cereri se regăsește neschimbată și în momentul contemporan prezentului litigiu. Are în vedere Tribunalul autoritatea de lucru judecat în manifestarea sa procesuală de prezumție mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile dintre părți conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 din Codul civil. Prezumția autorității de lucru judecat demonstrează în cadrul manifestării pozitive a efectului hotărârii pronunțate, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți fără posibilitatea de a se statua diferit. Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Concluzionând fundamentat pe prezumția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive susținută de inexistența raportului juridic obligațional dedus din lipsa acordului de asociere și-a găsit legala sa soluționare înaintea instanței de fond.
În mod corect a fost respinsă de judecătorul fondului excepția nulității absolute a actului constitutiv - Statutul.
Statutul Asociației de Proprietari este unul din actele a cărui verificare are loc atunci când în discuție este cererea de acordare a personalității juridice asociației titulare. Nelegalitățile relevate și constatate cu privire la Statutul asociației își produc consecințe juridice sub aspectul temeiniciei cererii. Verificarea concordanței statutului cu normele legale în vigoare are loc exclusiv în cadrul acestei proceduri de acordare personalitate juridică și înregistrare a asociației. Art. 5 alin. 4 din Legea 114/1996 anexa 2 – în vigoare la momentul pronunțării încheierii nr. 128/18.09.2003 de către Judecătoria Iași – a deschis calea de atac a recursului, cale de atac ce poate fi exercitată astfel cum dispune art. 336 alin. 3 Cod procedură civilă de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.
A admite putința analizării statutului asociației de proprietari în afara procedurii reglementate de art. 5 din Legea 114/1996 înseamnă practic a înfrânge implicit soluția cuprinsă în încheierea nr. 128/18.09.2003 a Judecătoriei Iași. Aceasta în condițiile în care singura cale de atac reglementată legislativ este cea a recursului împotriva acestei încheieri.
Ca atare, nulitatea absolută a Statutului asociației de proprietari invocată pe cale de excepție în prezentul litigiu de către pârâta C. B. V. excedează cadrului legislativ reglementat și transgresează disp. art. 5 alin. 4 din Legea 114/1996 anexa 2 și art. 336 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe fondul litigiului reține instanța de control judiciar contestarea de către pârâtă a realității sumelor de bani înscrise în listele de plată ale Asociației de Proprietari sub aspectul veniturilor și cheltuielilor aprobate în adunarea generală și cuprinse în bugetul anual.
Potrivit art. 45 alin. 2 din Legea 230/2007 înainte de începutul următorului an fiscal și pentru fiecare an fiscal ce urmează Comitetul executiv va pregăti și va prezenta proprietarilor în adunarea generală un buget anual de venituri și cheltuieli, suficient pentru a acoperi cheltuielile asociației de proprietari inclusiv fondurile necesare organizării și funcționării acesteia. Proprietarii, membri ai asociației de proprietari au obligația – potrivit alin. 3 al aceluiași art. – să aprobe și un fond de reparații anual necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari. Proprietarii, membri ai asociației de proprietari pot aproba și alte fonduri cu caracter special.
Verificarea concordanței sumelor de bani înscrise în listele de plată ca fiind datorate de pârâtă cu veniturile și cheltuielile aprobate în adunarea generală pentru intervalul de timp în litigiu, stabilite și repartizate în acord cu prevederile art. 48 din Legea 230/2007 reclamă cunoștințe în specialitatea contabilitate. Potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va numi la cererea părților sau din oficiu, unul sau trei experți atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști.
Necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică contabilă în absența căreia nu poate interveni, în granițele recursului formulat,sancționarea situației litigioase atrage incidența art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă. Conform acestora casarea hotărârii se pronunță și în toate cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi; în caz de casare tribunalele vor rejudeca pricina în fond fie la termenul când a avut lor admiterea recursului, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Expertul ce va fi desemnat are a răspunde următoarelor obiective:
- calcularea potrivit bugetului anual de venituri și cheltuieli aprobat în adunarea generală precum și a facturilor emise de furnizorii de utilități, a cheltuielilor de întreținere datorate de pârâtă în intervalul decembrie 2007 – decembrie 2010. Vor fi avute în vedere la acest calcul și dispozițiile art. 48 din Legea 230/2007;
- calcularea penalităților de întârziere datorate ca urmare a neplății de către pârâtă a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei decembrie 2007 – decembrie 2010, cheltuieli al căror cuantum a fost stabilit la pct. 1 al expertizei. Va fi avut în vedere în realizarea acestui calcul procentul de penalitate stabilit prin procesul verbal încheiat la 21.07.2007 (fila 49 recurs) precum și cel stabilit prin procesul verbal încheiat la 16.12.2007 (fila 52 dosar recurs).
Trimiterea judecătorului fondului la dispozițiile art. 3 din Decretul 958 este o eroare materială. Cunoașterea Decretului 167/1958 precum și trimiterea la art. 3 făcută în cadrul analizei excepției prescripției dreptului la acțiune conduce dincolo de orice echivoc la concluzia că norma legală aplicată de Judecătoria Iași nu doar există ci este și relevantă soluționării excepției.
În considerarea celor mai sus expuse, Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. B. V. împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 a Judecătoriei Iași, pe care o casează.
Reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile.
Acordă termen la data de 21.09.2012 pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 20.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. C.M. S.C. GREFIER,
M.G.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/17.09.2012
Judecător fond: I. Z.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 443/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
