Legea 10/2001. Decizia nr. 1575/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1575/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 1575/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2012
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 1575/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. (F.) M., T. G., P. I., V. VIORICAILIENESCU P., Ș. E., C. I., V. (prin procurator N. N.) V., t P. (prin procurator N. N.) I., P. I. și pe pârât U. DE ȘTIINȚE A. ȘI M. V. I. I. DE LA B., având ca obiect legea 10/2001 rejudecare după casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 23. 05. 2012, apoi la data de 30.05. 2012, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_/99/09.11.2005 reclamanții F. M., T. G., P. I., V. V., I. P. și Ș. E. au formulat în contradictoriu cu pârâta U. de Științe A. și M. V. „ I. I. de la B.” contestație împotriva deciziei nr. 37/27.09.2001 prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului situat în Iași, . solicitând desființarea acesteia și obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 2,82 ha teren. Solicită și măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit demolată.
Motivând în fapt cererea formulată, reclamanții arată că sunt moștenitorii defunctului T. V., decedat la 14.09.1968, posedând certificatul de moștenitor de calitate nr. 19/12.05.2003. P. decizia contestată pârâta a socotit că nu este posibilă restituirea în natură ci doar în echivalent, socotindu-se că ar fi vorba de un teren afectat procesului de învățământ ce nu poate fi restituit în natură. S-au adresat instanței, iar prin hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr._/2001 a fost respinsă contestația socotindu-se că nu este posibilă restituirea în natură, deoarece terenul este afectat procesului de învățământ. După pronunțarea hotărârii nu le-a fost oferită și nici nu le-a fost achitată vreo despăgubire pentru teren.
Ca urmare a modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, urmează a se restitui în natură și terenurile aflate în această situație. Invocă reclamanții disp. art. 52 din Legea nr. 10/2001 republicată.
P. sentința civilă nr. 1231/24.05.2006, Tribunalul Iași a respins ca tardiv formulată contestația reținând incidența disp. art. 24 alin 3 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
Apelul formulat împotriva acestei sentințe civile a fost soluționat de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 167/29.11.2006 în sensul respingerii, reținându-se aceleiași dispoziții legale.
Înalte Curte de Casație și Justiție investită fiind cu cererea de recurs formulată de reclamanți a dispus, prin decizia civilă nr. 6455/05.10.2007 admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, cu consecința admiterii apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași, cu desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În expunerea de motive s-a reținut că imobilul în litigiu intra sub incidența art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de o instituție de învățământ superior, că dispoziția nr. 37/2001 a fost emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2005 și nu a fost valorificată până la apariția legii și că reclamanții au introdus acțiunea înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin 1 titlul I din Legea nr. 247/2005 ale cărui dispoziții le-a considerat aplicabile speței.
Pe rolul Tribunalului Iași dosarul a fost înregistrat, ulterior, soluției pronunțate de Î.C.C.J. la data de 17.03.2008 sub același număr_/2005.
P. sentința civilă nr. 1139/10.06.2009 a Tribunalului Iași s-a respins pentru excepția autorității de lucru judecat, cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta U. de Științe A. și M. V. „I. I. de la B.”.
P. decizia civilă nr. 165/28.10.2009 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1139/10.06.2009 a Tribunalului Iași.
P. decizia civilă nr. 3180/21.05.2010 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a adus recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile 165/28.10.2009 a Curții de Apel Iași decizia recurată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Iași. În considerentele deciziei nr. 3180/21.05.2010 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a reținut că hotărârea pronunțată de tribunalul Iași nr.1131/10.06.2009 era supusă în baza art. II alin.1, 2 din Titlul I din Legea 247/2005 unei singure căi de atac, în mod greșit Curtea de Apel Iași soluționând cauza ca instanță de apel și nu de recurs.
Cauza a fost înregistrată ca urmare a casării cu trimitere pe rolul Curții de Apel Iași sub nr._ la 24.09.2010.
P. decizia civilă nr. 64/11.02.2011 a Curții de Apel Iași s-a admis recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1131/10.06.2009 a tribunalului Iași sentință ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a respins totodată excepția autorității de lucru judecat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași ca urmare a casării cu trimitere la 21.03.2011 sub nr._ .
În rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea topografie cadastru (raport de expertiză și supliment răspuns la obiecțiuni întocmit de expert ing. A. C. depuse la dosar la filele 103 – 117 și 178 – 185).
Analizând coroborat ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată cererea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată motivat de considerentele ce succed.
În mod prioritar tribunalul reține ca fiind obligatorii potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă cele statuate prin deciziile nr. 6455/05.10.2007 și nr. 64/11.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv a Curții de Apel Iașiprin care s-a constatat că imobilul în litigiu intră sub incidența art. 16 pct. 1 din Legea 10/2001, că dispoziția nr.37/2001 a fost emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2005 și nu a fost valorificată până la apariția legii și că reclamanții au formulat acțiunea în cadrul termenului de 12 luni prevăzut de art. II, alin. 1, titlul I din legea nr. 247/2005.
Tribunalul constată că temeiul de drept al cererii promovate de reclamanți, respectiv art. II, alin. 1, titlul I din Legea nr. 247/2005 prevede:
(1) Deciziile sau dispozițiile ori, dupã caz, ordinele conducãtorilor autoritãților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de mãsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevãzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 21 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile aduse de prezentul titlu, emise pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilã a tribunalului în a cãrui circumscripție teritorialã se afla sediul unitãții deținãtoare, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Hotãrârea pronunțatã de prima instanța poate fi atacatã cu recurs la curtea de apel.
În fapt, Tribunalul reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași 10.11.2005 reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr.37/2001 a Universității de Științe A. și M. Veterinare „I. I.” de la B. emisă în procedura prevăzută de legea 10/2001.
Această dispoziție nr. 37/2001 a fost anterior contestată de reclamanți în dosarul nr._/2001 al Tribunalului Iași contestație ce a fost respinsă.
În prezenta cauză reclamanții solicită valorificarea modificărilor aduse Legii 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 invocând faptul că art. 16 alin. 1 al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificat, reglementează posibilitatea restituirii în natură a imobilelor aflate în folosința unităților de învățământ și efectele procesului de educație, cu obligația menținerii afectațiunii o perioadă de timp.
Astfel art. 16 alin. 1 Legea 10/2001 prevede: „În situația imobilelor având destinatiile arãtate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantã din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activitãților de interes public, de învãțãmânt, sãnãtate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, dupã caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectatiunea pe o perioada de pana la 3 ani, pentru cele arãtate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, dupã caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arãtate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)”.
Tribunalul constată însă că cererea reclamanților privind restituirea în natură a suprafeței de 2,82 ha ce a aparținut autorului T. V. (decedat la 14.09.1968) vine în contradicție cu dispozițiile legale în materie.
Astfel art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede: „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitãților la data preluãrii abuzive sau la data notificãrii, precum și cele al cãror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare”.
Ori probele administrate în cauză (filele 56-60, 129 + 32 dosar_ ) atestă faptul că reclamanții au obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru întreaga suprafață de 3,62 ce a aparținut autorului T. V., teren situat în Iași, . Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 1962/733A/02.06.1992 (fila 56)-
În plus, pentru o parte din terenul ce face obiectul Hotărârii nr._ reclamanții au obținut titlul de proprietate nr._/01.03.2001. Tribunalul reține că atât timp cât pentru întreaga suprafață de teren fostă proprietate, T. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților în calitate de moștenitori în baza prevederilor Legii 18/1991, cererea acestora de restituire în natură întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 pentru teren ce se suprapune cu cel ce face obiectul Hotărârii nr. 1962/1992 este vădit nefondată, tinzând la o dublă restituire a fostei proprietăți,
Dincolo de această împrejurare, tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiză A. C. că vechiul amplasament al terenului proprietate T. este situat în perimetrul Grădinii Botanice și nu este în administrarea pârâtei. Concluzionează, în mod fundamentat, expertiza A. C. că amplasamentele indicate de reclamanți nu corespund ca și situare, amplasare, vecinătăți, categorii de folosință, cu cele menționate în cuprinsul certificatului 508/1991.
Astfel, din certificatul invocat de reclamanți ca fundament al dreptului de proprietate nr. 508/1991 (fila 121) eliberat de Arhivele Statului Iași rezultă că în anii 1957 – 1958 autorul reclamanților cu domiciliul în . figurează cu suprafața totală în proprietate de 2,82 ha în registrul Agricol al orașului Iași.
Expertiza A. C., coroborând toate actele administrate în cauză concluzionează cert și argumentat științific, că fosta proprietate T. nu poate fi amplasată pe raza Universității de Științe A. și M. V. I. I. de la B. ci este situată pe raza Grădinii Botonice Iași – U. A. I. C. Iași.
Deși reclamanții au invocat, în susținerea îndreptățirii la restituirea în natură, concluziile expertizelor R. și B., administrate anterior casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul constată că aceste rapoarte nu pot fi valorificare în cauză deoarece nu sunt fundamentate științific concluziile privind amplasamentul fostei proprietăți T. nefiind susținute de probele administrate în cauză.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul constată că cererea reclamanților este vădit neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În ce privește cererea reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată Tribunalul o constată de asemenea ca nefiind întemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001.
Tribunalul reține că această solicitare nu a făcut obiectul notificării adresate de reclamanți.
Se va face aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții aflați în culpă procesuală fiind obligația la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții F. M., T. G., P. I., V. V., I. Parachiva, Ș. E., cu domiciliul procedural ales în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu U. de " Științe A. și M. V. I. I. de la B." Iași cu sediul în Iași, .. 3.
Obligă reclamanții să plătească pârâtei 1322,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 06. 06. 2012, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.C. B.I.
Red. P.C.
Tehn. A.G.
10 ex./05.10.2012
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1523/2012. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1771/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
