Obligaţie de a face. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 379/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Iulie 2013
Președinte - C. I.
Judecător C. R.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 379/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de pârâtul C. L. al M. Iași împotriva sentinței civile nr._/9.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații B. P., B. L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 17.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.07.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față Tribunalul reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ BRAILA P., personal și în calitate de reprezentant legal al minorei BRAILA L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL M. IAȘI, invocând drepturi izvorâte din Legea nr. 448/2006, atribuirea unei locuințe corespunzătoare.
În motivarea cererii se arată că atât BRAILA P., cât și BRAILA L. locuiesc în locuința situată în Iași, . L. a fost diagnosticată cu autism și este încadrată în grad de handicap grav, având nevoie de asistent personal, astfel cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3079/R1/11.10.2011. BRAILA P. este persoană cu handicap conform certificatului de încadrare nr._/10.12.2008, permanent.
De asemenea, se indică faptul că asistentul personal al minorei BRAILA L. este soția reclamantului BRAILA P., respectiv BRAILA V., conform contractului individual de muncă nr. 3495/13.12.2006, emis de către Primăria Iași.
Reclamanții invocă obligația autorităților locale de a asigura persoanelor cu handicap o locuință la un nivel inferior, în funcție de nevoile acestora, or lor le-a fost atribuit un apartament la etajul 8 al unui . asemenea, arată reclamanții arată că locuința nu este corespunzătoare, deoarece pereții sunt cu mucegai și igrasie, punând în pericol viața membrilor familiei.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri: certificat de căsătorie (f. 4), certificat de naștere al minorei BRAILA L. (f. 5), certificat medical (f. 6), certificat nr. 3079/R1/11.10.2011 (f. 6, 7), certificat nr._/10.12.2008 (f. 8), cereri adresate D.A.P.P. (f. 9, 10), răspunsuri D.A.P.P. (f. 11, 12), contract de închiriere nr. 9203/26.06.2007 (f. 13-17), contract individual de muncă nr. 3495/13.12.2006 (f. 20-22), acte adiționale la contractul individual de muncă nr. 3495/13.12.2006 (f. 23-27).
Cererea a fost legal timbrată.
Reclamanții au depus ulterior un set de înscrisuri în dovedirea cererii introductive: proces-verbal din 08.05.2012 (f. 35).
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 448/2006.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamantul BRAILA P. a figurat în calitate de titular al contractului de închiriere (contract preluat de la mama sa BRAILA E.) pentru un spațiu situat în ., în suprafață de 37, 34 mp, din data de 13.03.2002 și până în iulie 2007.
În urma solicitărilor adresate de către BRAILA P., motivate de starea de sănătate a familiei sale și de starea de degradare a imobilului, i se acordă d-lui BRAILA P. și familie sale un apartament cu 2 camere într-un ., situat în șos. R. T., ., .> La data repartizării acestei locuințe, pe ordinea de zi a Comisiei sociale, constituite conform Legii nr. 114/1996, se aflau doar trei locuințe sociale disponibile, două cu o cameră (situate la etajele 1 și 2) și una cu 2 camere (cea de la adresa din .>
Având în vedere faptul că domnul BRAILA P. a solicitat expres atribuirea unei locuințe cu 2 camere, propunerea Comisiei a fost aceea de repartizare a locuinței sociale din . BRAILA.
Spațiul a fost predat la data de 22.06.2007, fiind în perfectă stare de funcționare, fără nici o deficiență semnalată la predare.
Locuința este alcătuită din 2 camere în suprafață de 31, 5 mp și 5 dependințe de 21, 9 mp.
Între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 9203/26.06.2007. Familia BRAILA este scutită de la plata chiriei de la data de 01.03.2010, în temeiul certificatului de încadrare în handicap a domnului BRAILA P..
Ulterior, BRAILA P. a formulat mai multe cereri prin care solicită acordarea altei locuințe, cu o suprafață locativă superioară și situată la un etaj inferior.
Cu privire la situația locativă și la solicitările de schimb de locuință ale reclamantului, acestea au fost analizate de mai multe ori de către Comisia socială constituită în baza legii nr. 114/1996, însă nu au putut fi soluționate favorabil din lipsă de spații de locuit adecvate solicitărilor reclamantului.
Referitor la criteriile de prioritate pentru obținerea locuințelor sociale, acestea sunt stabilite, potrivit Legii nr. 114/1996, de către autoritățile publice locale care le administrează, cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, pe plan local există criterii de acordare de punctaje suplimentare persoanelor cu handicap care solicită atribuirea unor locuințe sociale.
Criteriul de închiriere a spațiilor de locuit la niveluri inferioare pentru persoane cu handicap nu face parte dintre criteriile menționate anterior, nefiind un criteriu de ierarhizare stabilit prin punctaj pentru evaluarea cererilor de locuință socială. Acest criteriu este avut în vedere în momentul repartizării efective a locuințelor.
Mai arată pârâtul că reclamantul nu a respectat prevederile contractuale cu privire la obligațiile ce îi revin în legătura cu întreținerea și repararea locuinței.
Față de toate aceste argumente, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Iași a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
În fapt:
Cererea este formulată de reclamantul BRAILA P., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei BRAILA L. și are ca obiect obligație de a face.
P. cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat repartizarea unei locuințe corespunzătoare, în raport de împrejurarea că atât el, cât și fiica lui minoră, sunt persoane cu handicap.
BRAILA P. și BRAILA L. sunt persoane încadrate în grad de handicap, astfel cum rezultă din certificatele nr. 3079/R1/11.10.2011 (f. 6, 7) și nr._/10.12.2008 (f. 8).
P. hotărâre a Consiliului local i se acordă d-lui BRAILA P. și familie sale un apartament cu 2 camere într-un ., situat în șos. R. T., ., .. Între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 9203/26.06.2007. Familia BRAILA este scutită de la plata chiriei de la data de 01.03.2010, în temeiul certificatului de încadrare în handicap a domnului BRAILA P..
Reclamantul solicită repartizarea unei locuințe corespunzătoare la unul dintre etajele inferioare, motivat de faptul că minora BRAILA L. suferă de autism, afecțiune care necesită atenție permanentă, or și în scurtele perioade de timp cât minora rămâne nesupravegheată acesta își poate pune viața în pericol, părinții fiind nevoiți să țină în permanență geamurile și ușile cu acces spre exteriorul locuinței închise, împrejurare ce favorizează apariția mucegaiului și a igrasiei.
În drept:
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 „în vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritãțile publice au obligația sã ia mãsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unitãților administrativ-teritoriale ale acestuia”.
Potrivit art. 20 alin. (2) lit. a) din aceeași lege „persoanele cu handicap grav beneficiazã de acordarea unei camere de locuit, suplimentar fațã de normele minimale de locuit prevãzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unitãților administrativ-teritoriale ale acestuia”.
A.. (3) al art. 20 din Legea nr. 448/2006 prevede că „beneficiazã de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav”.
De asemenea, potrivit art. 2 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „beneficiază de dispozițiile legii copiii care posedă certificat de încadrare în grad de handicap eliberat prin hotărâre a comisiei pentru protecția copilului și adulții care posedă certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sau, după caz, decizie eliberată de comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în termen de valabilitate”.
Art. 13 din aceeași lege „la nivel local, responsabile cu asigurarea accesului persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, în raza cărora își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap”.
Din interpretarea textelor de lege mai sus menționate rezultă cu certitudine faptul că autoritățile publice, pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, au obligația să introducă un criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, rezultă fără dubiu faptul că persoanele cu handicap grav și familia acestora beneficiază de acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit.
În raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, instanța reține că familia persoanei cu handicap grav beneficiază de o cameră de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit, astfel cum sunt acestea stabilite de dispozițiile legii nr. 114/_ (anexa nr. 1 la lege).
în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996 sunt prevăzute condițiile minimale pentru o locuință. Astfel, pentru trei persoane, cerințele minimale impun o locuință cu trei camere și cu o suprafață utilă de 66 mp.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 și prevederilor din anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, instanța reține că pentru familia unei persoane încadrate în grad de handicap grav, familie formată din trei persoane, sunt necesare 4 camere de locuit, suprafața utilă a locuinței trebuind să fie în toate cazurile mai mare de 66 mp.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că familia minorei BRAILA L., persoană încadrată în grad de handicap grav, beneficiază de o locuință cu 2 camere și cu o suprafață utilă de 53, 4 mp. Locuința repartizată familiei BRAILA nu răspunde exigențelor cerințelor minimale ale unei locuințe pentru o familie cu trei persoane, cu atât mai mult nu răspunde exigențelor dispozițiilor obligatorii ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 448/2006.
Față de argumentele mai sus-menționate, instanța a găsit întemeiată cererea reclamantului.
De asemenea, din analiza dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 rezultă că pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritãțile publice au obligația sã ia mãsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unitãților administrativ-teritoriale ale acestuia.
Din întâmpinarea depusă de pârât la dosarul cauzei rezultă cu certitudine faptul că autoritățile locale au stabilit criteriile de repartizare a locuințelor sociale doar în raport de dispozițiile normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, precizând expres că nu este introdus un criteriu de atribuire a spațiilor de locuit la niveluri inferioare pentru persoane cu handicap. Acest criteriu, afirmă pârâtul, este avut în vederea doar în momentul repartizării efective a locuinței, respectiv, atunci când, conform ordinii de prioritate și a spațiilor de locuit disponibile, persoana respectivă (persoană cu handicap sau familia persoanei cu handicap) este îndreptățită să beneficieze de repartiție. Rezultă fără îndoială că nu a fost stabilit un criteriu de prioritate cu privire la dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de închirierea unor locuințe de la nivelurile inferioare, or potrivit dispozițiilor legale – art. 20 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, raportat la Art. 13 din H.G. nr. 1097/2008 – autoritățile publice – consiliile locale și primarii - au obligația de a introduce un criteriu de prioritate, criteriu care să asigure accesul prioritar al persoanelor cu handicap la spațiile de locuit situate la nivelurile inferioare. Scopul legii a fost acela de a asigura persoanelor cu handicap prioritate cu privire la închirierea locuințelor de la nivelurile inferioare, ceea ce înseamnă că ordinea de prioritate cu privire la spațiile de locuit de la nivelurile inferioare trebuie să fie determinată și în raport de un criteriu privitor la încadrarea solicitantului în grad de handicap. În condițiile în care ordinea de prioritate nu ține cont de încadrarea unei persoane în grad de handicap, spațiile de locuit de la nivelurile inferioare pot fi atribuite prioritar altor solicitanți care nu sunt încadrați în grad de handicap, or scopul legii a fost acela de a asigura persoanelor cu handicap acces prioritar la închirierea locuințelor situate la nivelurile inferioare.
Având în vedere aceste argumente, instanța a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, nu a ținut cont de împrejurarea că familia minorei BRAILA L. – persoană încadrată în grad de handicap grav – este îndreptățită să beneficieze de o locuință cu o cameră de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit, astfel cum sunt acestea stabilite de dispozițiile legii nr. 114/_ (anexa nr. 1 la lege) și situată la un nivel inferior al clădirii.
În ceea ce privește natura obligației stabilite în sarcina pârâtei, a reținut instanța de fond că aceasta este una de rezultat și nu de mijloace, fiind obligată să asigure accesul persoanelor cu handicap la spații locative conform dispozițiilor legale.
Cu privire la susținerile pârâtului referitoare la faptul că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile locative, acestea exced cadrului procesual, astfel încât nu vor fi analizate de către instanță.
În raport de aspectele reținute, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul BRAILA P., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei BRAILA L., luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. A obligat pârâtul să identifice un spațiu de locuit adecvat și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv spațiu locativ situat la un nivel inferior și care să beneficieze de o cameră suplimentară față de normele minimale de locuit prevăzute de lege și să repartizeze locuința socială respectivă reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. al M. Iași susținând că sentința este netemeinică și nelegală deoarece Municipiul Iași nu deține locuință socială cu 4 camere, atât cât reiese di sentința pronunțată, deținând doar locuințe sociale cu 1, 2 sau 3 camere, așa cum reiese din adresa_/02.11.2012 emisă de D. .
Mai susține apelantul că reclamantul BRAILA P. a figurat în calitate de titular al contractului de închiriere (contract preluat de la mama sa BRAILA E.) pentru un spațiu situat în ., în suprafață de 37, 34 mp, din data de 13.03.2002 și până în iulie 2007.
În urma solicitărilor adresate de către BRAILA P., motivate de starea de sănătate a familiei sale și de starea de degradare a imobilului, i se acordă d-lui BRAILA P. și familie sale un apartament cu 2 camere într-un ., situat în șos. R. T., ., .> La data repartizării acestei locuințe, pe ordinea de zi a Comisiei sociale, constituite conform Legii nr. 114/1996, se aflau doar trei locuințe sociale disponibile, două cu o cameră (situate la etajele 1 și 2) și una cu 2 camere (cea de la adresa din .>
Având în vedere faptul că domnul BRAILA P. a solicitat expres atribuirea unei locuințe cu 2 camere, propunerea Comisiei a fost aceea de repartizare a locuinței sociale din . BRAILA.
Spațiul a fost predat la data de 22.06.2007, fiind în perfectă stare de funcționare, fără nici o deficiență semnalată la predare.
Ulterior, BRAILA P. a formulat mai multe cereri prin care solicită acordarea altei locuințe, cu o suprafață locativă superioară și situată la un etaj inferior.
Cu privire la situația locativă și la solicitările de schimb de locuință ale reclamantului, acestea au fost analizate de mai multe ori de către Comisia socială constituită în baza legii nr. 114/1996, însă nu au putut fi soluționate favorabil din lipsă de spații de locuit adecvate solicitărilor reclamantului.
În adresa D. există consemnat faptul că în ultimele 12 luni s-au disponibilizat un număr de 12 locuințe sociale rămase libere după rezilierea contractelor și evacuarea chiriașilor. Dintre acestea doar un singur apartament de 3 camere a fost atribuit la schimb unei familii cu 2 copii.
Apartamentul a fost solicitat de 3 familiei, două cu 2 copii și familia B. P cu un copil, fiind atribuită familiei care a depus prima cererea de schimb pentru acel apartament. În luna octombrie 2012 s-a eliberat un alt apartament cu 3 camere, reclamantul fiind invitat să îl vadă. Acesta a refuzat apartamentul solicitând unul situat la parter sau la etajul 1. I s-a comunicat reclamantului că poate beneficia de acest apartament dar reclamantul nu a răspuns. Mai susține apelantul că i s-a impus o sarcină imposibil de îndeplinit deoarece nu deține un apartament conform solicitărilor reclamantului.
Reclamantul B. P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. A reiterat în principiu susținerile privind îndreptățirea sa la a obține o locuință, potrivit dispozițiilor legii 448/2006 și atitudinea abuzivă a apelantei.
În apel s-a procedat la încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri .
Analizând motivele de apel invocate Tribunalul constată următoarele:
Rezultă din probatoriul administrat în cauză că atât reclamantul B. P. cât și minora B. L. sunt persoane încadrate în grad de handicap.
Potrivit art. 20 alin. (2) lit. a) din legea 488/2006 „persoanele cu handicap grav beneficiazã de acordarea unei camere de locuit, suplimentar fațã de normele minimale de locuit prevãzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unitãților administrativ-teritoriale ale acestuia”.
A.. (3) al art. 20 din Legea nr. 448/2006 prevede că „beneficiazã de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav”.
De asemenea, potrivit art. 2 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „beneficiază de dispozițiile legii copiii care posedă certificat de încadrare în grad de handicap eliberat prin hotărâre a comisiei pentru protecția copilului și adulții care posedă certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sau, după caz, decizie eliberată de comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în termen de valabilitate”.
Art. 13 din aceeași lege statuează că „la nivel local, responsabile cu asigurarea accesului persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, în raza cărora își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap”.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, raportat la Art. 13 din H.G. nr. 1097/2008 – autoritățile publice – consiliile locale și primarii - au obligația de a introduce un criteriu de prioritate, criteriu care să asigure accesul prioritar al persoanelor cu handicap la spațiile de locuit situate la nivelurile inferioare.
În mod corect a stabilit instanța de fond că cererea reclamantului este întemeiată, legiuitorul impunând autorităților administrative o obligație legală având ca scop asigurarea persoanelor cu handicap a unor condiții de locuit adecvate nevoilor speciale a acestora.
Câtă vreme legiuitor a impus asigurarea accesului persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe stabilind că responsabilitatea revine consiliilor locale și primarilor, nu se poate reține ca prezentarea unei adrese din care rezultă că în fondul locativ actual nu există apartamente cu 4 camere este de natură a înlătura obligația impusă de lege acestora, nefiind în prezența unei obligații imposibil de îndeplinit.
Nici faptul că reclamantul a acceptat la un moment dat să primească un spațiu locativ ce nu corespunde criteriilor impuse de lege în ce privește locuințele ce trebuie să fie asigurate persoanelor cu handicap nu este de natură să stingă obligația apelantei de a asigura un spațiu de locuit adecvat.
Rezultă din probatoriul administrat în fața instanței de fond și în apel că reclamanții intimați au solicitat și solicită atribuirea unei locuințe adecvate, dar până la identificarea acesteia un spațiu de locuit le este necesar.
Modul în care autoritățile își vor aduce la îndeplinire obligațiile impuse acestora sunt aspecte ce țin de executarea sentinței pronunțate de instanță și nu de legalitatea sau temeinicia acesteia.
Reținând că motivele de apel invocate nu sunt întemeiate Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. L. Iași împotriva sentinței civile nr_/2012 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul C. L. al M. Iași împotriva sentinței civile nr._/9.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Ia act ca intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. I. C. R.
Grefier,
E. D. B.
Red./tehnored. C.R.
19.08.2013/5 ex.
Jud. fond. G. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1631/2013. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
