Uzucapiune. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 309/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Președinte - C. R.
Judecător E. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 309/2013
Pe rol judecarea cauzei CIVILE privind pe apelant P. "A. M. D." V. (F. PAROHIE GĂURENI) și pe intimat ., intimat C. L. AL C. V., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 20.05.2013, 27.05.2013 și pentru legala constituire a completului, pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr.7459/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P.” A. M. D.” V. ., în contradictoriu cu C. L. al .>
..
Pentru a se dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea dedusă judecății, reclamanta P. „A. M. D.” V. a chemat în judecată pe pârâții: C. L. al C. V., și ., pentru ca în contradictoriu cu aceștia, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să constate că au dobândit prin uzucapiune un drept de proprietate asupra următoarelor imobile: biserica – construită din piatră, terenul intravilan aferent bisericii, în suprafață de 1475 mp și cimitirul – în suprafață de 1644 mp teren.
Instanța reține în mod prioritar, privitor la acțiunea legii civile în timp, dispozițiile art. 6 alin.1,3, 4 Noul cod civil (N.C.C.), cu consecința constatării aplicabilității legii în vigoare la momentul împlinirii termenului prescripției achizitive, conform susținerilor și apărărilor reclamanților.
În fapt, așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză topo-cadastrală ing. C. V., în posesia reclamantei se află terenul în suprafață de 1549 mp, evidențiat în planul de situație - schița 1 la raport, reprezentând teren aferent bisericii, dar și terenul co destinație de cimitir în suprafață de 3186 mp, evidențiat în planul de situație - schița 2 la raport.
Concluziile expertului cu privire la natura juridică a terenului reprezentând cimitir sunt combătute atât prin adresa din data de 31.01.2012, înaintată de către Comisia Locală de fond funciar V. prin primar, cât și de către copia inventarului bunurilor care aparțin domeniului public, depusă în susținere, instanța urmând să acorde prevalență probei cu înscrisuri cu privire la dovedirea acestor împrejurări.
P. probele administrate în cauză reclamanții au încercat să dovedească împrejurarea că au primit terenurile menționate în acțiune cu titlu de donație de la săteni, anterior anului 1927 și că, prin contribuția enoriașilor a zidit și biserica, astfel încât sunt îndeplinite condițiile dobândirii proprietății prin uzucapiune.
Instanța reține, totodată, din declarațiile ambilor martori audiați, că aceștia apreciază că proprietatea bunurilor menționate în acțiune, aparține, în devălmășie sătenilor localității V., inclusiv a Bisericii, „bunuri construite și moștenite din moși strămoși”; martorii nu au perceput, așadar, că reclamanta stăpânește aceste bunuri în calitate de proprietar, ci, mai degrabă, că atributele posesiei și folosinței îi sunt conferite de comunitatea sătească acesteia, din generație în generație.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în sistemul Codului civil anterior uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat în art.1890 C.civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea credință.
În acest sens, art.1846 alin.1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondata pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Așadar, reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani trebuie să dovedească posesia efectivă, respectiv reunirea cele două elemente constitutive ale acesteia (animus și corpus) precum și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
În cauză însă, nu este îndeplinită condiția specială a utilității posesiei întrucât, din declarațiile martorilor, nu reiese împrejurarea că aceasta ar fi exercitat prerogativele dreptului de proprietate sub nume de proprietar.
Mai mult decât atât, terenul reprezentând cimitir, face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale astfel încât apare ca inalienabil și imprescriptibil achizitiv.
P. raportare la considerentele de mai sus, acțiunea apare ca neîntemeiată și va fi respinsă Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. „A. M. D.” V. (fosta Parohie Găureni) . considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de apel reclamanta-apelantă arată că în mod greșit prima instanță a calificat calea de atac a cauzei ca fiind cu recurs, raportat la dispozițiile art.2821 alin.1 C. pr. civ, calea de atac fiind cea a apelului.
Pe fondul cauzei, apelanta susține că hotărârea instanței de fond privind natura juridică a terenului reprezentând . . . . . .deoarece în cauză s-a probat posesia și folosința asupra imobilului și deci există prezumția dreptului de proprietate asupra acestuia, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public neatestând un drept de proprietate valabil în condițiile în care nu sunt îndeplinite dispozițiile art.21 din Legea nr.2131/1998.
Mai arată apelanta că acest bun imobil nici nu poate fi însușit de unitatea administrativ teritorială . a fost și este cimitir parohial și nu cimitir comunal, împrejurare dovedită cu probele administrate în cauză.
Apelanta mai susține că atât biserica parohială cât și patrimoniul acesteia (cuprinzând bunuri sacre și bunuri comune)sunt proprietatea parohiei fiind integrate în patrimoniul eparhiei și stau sub jurisdicția și controlul autorității arhiepiscopiei sau episcopiei.
În drept se invocă art.282 alin.1 și art.284 alin.1 C. pr. civ., art.111 C. pr. civ. și art.1859-1860 și art.1890C.Civil, solicitându-se și judecata în lipsă.
La termenul de judecată din 11.04.2013 apelanta a mai depus o notă de precizări prin care a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. V. nr.30/27.12.2012 și UG care atestă apartenența bunurilor imobile reprezentând cimitire parohiale pe de raza comunei V., motivat de faptul că terenul reprezentând cimitir a fost trecut în domeniul public al comunei V..
Pârâții intimați C. local al comun ei V. și . nu au depus întâmpinare și nu și-au precizat poziția procesuală față de apelul declarat.
În apel s-au mai depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, cu prioritate excepția ridicată, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat constatarea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilelor biserică, terenul aferent acesteia în suprafață de 1475 mp și cimitir în suprafață de 1644 mp teren.
P. cererea de apel reclamanta-apelantă critică sentința primei instanțe sun aspectul soluției pronunțate invocând excepția de nelegalitate a două hotărâri, una a Consiliului L. V. și o hotărâre de guvern.
Apelul este parțial întemeiat.
În ce privește excepția de nelegalitate invocată de apelantă aceasta este inadmisibilă motivat de faptul că ea nu influențează obiectul cauzei, deoarece posesia asupra bunurilor imobile a căror uzucapiune se solicită a început de peste 30 de ani și actele a căror nelegalitate se invocă sunt emise în anul 2012, deci cererea este inadmisibilă
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Uzucapiunea este de două feluri de 30 de ani și de 10-20 ani.
În speță se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani presupune îndeplinirea următoarelor condiții: o posesie utilă a bunului ( adică o posesie propriu-zisă și neviciată) și exercitarea neîntreruptă a acesteia timp de 30 de ani, iar posesia trebuie să fie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar ( potrivit art.1847 C. Civil vechi).
În cauză, instanța de apel constată că din probele administrate rezultă că reclamanta face dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art.1890, art.1847 și următoarele Cod Civil vechi în ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor biserică și terenul aferent acesteia în suprafață de 1475 mp.
Astfel, momentul începerii posesiei de către reclamantă asupra imobilelor în litigiu este din anul 1927, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse, respectiv, Carte de proprietate – Fișa definitivă a proprietății, planurile de situație a proprietății parohiei Vîlcele, proces-verbal de hotărnicie nr.207 și adeverința nr.422/2011emisă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Din depoziția martorilor F. V. și M. I. (audiați la fond) reiese că imobilele –biserică și terenul aferent acesteia – au aparținut comunității satului de peste 70 de ani, existând în același loc, moștenită din moși strămoși.
Expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză și planurile de situație nr.1 și 2 au evidențiat faptul că pe suprafața de teren de 1549 mp se află amplasată biserica, diferența fiind teren din jurul acesteia, iar suprafața de 3186 mp are destinație de cimitir.
Așadar, din totalul terenului de 4735 mp a cărei constatare a dreptului de proprietate o solicită reclamanta, doar pe suprafața de 1549 mp se află amplasată biserica și terenul aferent acesteia, pe diferența de 3186 mă se află amplasat cimitirul comunal.
În ce privește cererea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate asupra cimitirului ( în suprafață de 3186 mp), aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că potrivit legii nr.213/1998, punctul III din anexă, acesta face parte din domeniul public local al comunei și nu poate fi înstrăinat, împrejurare dovedită de pârâți cu înscrisul vizând inventarierea bunurilor care aparțin domeniului public al comunei din 24.01.2012 (fila 86 fond) și Hotărârea nr.30/27.12.2012 emisă de pârâtul intimat C. L. al comunei V. privind actualizarea inventarului domeniului public (fila 16 apel).
În consecință, pentru considerentele reținute mai sus și având în vedere probatoriul administrat la judecata cauzei în fond și în recurs, tribunalul, va respinge ca inadmisibilă excepția invocată și va admite în parte apelul declarat de reclamanta-apelantă, modificând sentința atacată în sensul constatării dreptului de proprietate a reclamantei prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de 1549 mp, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. V. nr 30/27.12.2012 și a Hotărârii de Guvern ce atestă apartenența cimitirelor parohiale de pe raza comunei V. invocată de apelanta „P. A. M. D.” V..
Admite în parte apelul promovat de apelanta P. „A. M. D.” V. în contradictoriu cu intimata . civile nr. 7459 din 03.04.2012 a Judecătoriei Iași.
Modifică sentința apelată și admite în parte acțiunea reclamantei.
Constată că apelanta P. „A. M. D.” Vălcele a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1549 mp aferent bisericii situat în T 72,VI, . bisericii din ., imobile identificate în planul de situație anexa 1, schița 1 în raportul de expertiză C. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
.
Pronunțată în ședința publică astăzi 03.06.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, E. C. | |
Grefier, A. M. |
Red. C.E.
Tehnored. C.R./2 ex.
09.09.2014
Jud.fond. M. O. Z. L.
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 2049/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1631/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
