Pretenţii. Sentința nr. 2107/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2107/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Președinte - E. C.
Grefier D. M. B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2107/2013
M. Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. A. și pe pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP IAȘI, având ca obiect pretenții DAUNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.05.2013, 03.06.2013și apoi pentru astăzi, 10.06.2014, când:
TRIBUNALUL
P. cererea adresată acestei instanțe reclamanta C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P.,obligarea la plata sumei de_ de euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a arestării sale nelegale.
În fapt, arată reclamanta în motivarea cererii,la data de 08.09.2008,în cadrul dosarului de urmărire penală22D/P/2008,i s-a adus la cunoștință faptul că s-a început urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prevăzute și pedepsite de disp.art.12 alin.1 și2 lit.a,art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001.
Totodată s-a dispus reținerea sa pentru 24 de ore și luarea măsurilor asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor sale.
P. sentința penală 250/2010 a Tribunalului Iași,a fost achitată în temeiul art 10 lit.a Cod de procedură civilă.
În toată această perioadă a efectuat în mod nelegal 204 zile de arest preventiv atât în arestul IPJ IAȘI CÂT ȘI ÎN Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași și a avut restrânsă libertatea de mișcare pentru o perioadă de 400 de zile.
Arată reclamanta că existența prejudiciului moral - complex ca o consecință directă a lipsirii ilegale de libertate constatată după 4 ani de procese rezultă din probele dosarului.
În dovedirea cererii solicită administrarea probelor cu înscrisuri și martori.
La termenul de judecată din data de 25.03.2013 reclamanta precizează cuantumul despăgubirilor solicitate, arătând că_ de lei reprezintă paguba materială suferită pe această perioadă iar suma de_ lei reprezintă dauna morală.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare.
S-au audiat martorii propuși de reclamantă pentru dovedirea cererii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
În fapt, reclamanta C. A. a chemat în judecată S. R. prin M. Finanțelor P.,solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a privării sale de libertate pe o perioadă de aproximativ 13 luni,cerere întemeiată pe disp.art.504 Cod de procedură penală.
Reține instanța că, față de ansamblul probator administrat, cererea privind daunele morale este întemeiată, urmând a fi admisă în parte.
Astfel, principiul reparării daunei morale a formulat obiect de controversă în literatura juridică, ceea ce nu a împiedicat până la urmă recunoașterea lui. S-a obiectat în acest sens, că dauna morală, fiind prin ipoteză nepatrimonială, nu este succesibilă de reparare pecuniară.
Teza contrară însă a triumfat, demonstrându-se că prin indemnizație pecuniară nu se urmărește repararea a ceea ce este ireparabil și că oricum, este preferabil să se obțină o reparație neadecvată decât nici o reparație.
În realitate, obiecția semnalată privește dificultatea pe care o comportă operațiunea de stabilire a despăgubirii și nu poate fi considerată de natură a o înlătura.
Practica judiciară a subliniat în mod constant că legiuitorul, vrând să apere toate drepturile și bunurile unei persoane, a prevăzut în termeni generali și fără a face nici o distincție după natura prejudiciului, că orice daună trebuie reparată, deci atât dauna materială cât și cea morală, împrejurarea că evaluarea în bani a unei daune morale este uneori aproape imposibilă, nu justifică neacordarea unei despăgubiri.
În literatura juridică, atât străină cât și română, s-a considerat că prejudiciul nepatrimonial denumit daună morală, constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană. Aceste valori se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și dragoste, la cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, la nume și domiciliu, la drepturile nepatrimoniale rezultate din creația intelectuală precum și al alte valori similare.
Scopul art. 504 Cod procedură penală este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale și de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept cât și prin nelegala privare sau restrângerea de libertate din cursul procesului penal.
Astfel, legea internă este în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din CEDO .
Datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă în bani, a daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, raportat la motivele de fapt.
Criteriile legale se regăsesc în disp. art. 505 alin. 1 C.pr.pen. și au în vedere durata privării de libertate, consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
În speță, reține instanța prin lipsirea de libertate pe o perioadă de 5 luni și jumătate, reclamantului i s-a adus atingere cinstei, onoarei, reputației, iar durerile psihice ca și suferințele fizice provocate de o atare măsură, pot și trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.
De altfel, este de netăgăduit că orice arestare și inculpare pe nedrept produce celor în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri le lezează demnitatea și onoare, libertatea individuală – drepturi personale nepatrimoniale ocrotite prin lege – și că din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale.
Rezultă din probele administrate în cauză (acte, declarații de martori) că pe parcursul perioadei cât a durat procesul penal, reclamanta a fost privată de libertate aproximativ 13 luni, timp în care a avut de suferit fiind grav afectată atât pe plan personal cât și familial. .
Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale, se va ține cont de perioada de detenție efectivă cât și de perioada cât i-a fost îngrădită libertatea de mișcare ,precum și de stresul suferit de aceasta pe tot parcursul derulării procesului penal
Față de aceste considerente, tribunalul raportat la art. 504 și urm. C.pr.pen. va constata acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, urmând a o admite în parte.
Cât privește daunele materiale solicitate ,reține instanța că acestea nu au fost dovedite,urmând a respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A., cu domiciliul ales în Iași, la Societatea Civilă de Avocați I. și Asociații, ., ..1 în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei C. A. echivalentul în lei la data pronunțării a sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale.
Respinge capătul de cerere având ca obiect daune materiale.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.06.2013.
Președinte,Grefier,
C. ElizaBosînceanu M.
Red. Jud. C.E.
5 ex./ 25.08.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 2214/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
