Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 846/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 846/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Martie 2012
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 846/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către . împotriva sentinței civile nr. 7069/12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul B. A. C., având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru15.03._.03.2012 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
Pprin sentinta civila nr. 7069/12.04.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Respinge acțiunea formulata de reclamanta S.C. M. C. SRL C., cu sediul în C., ., . procedural ales în C., .-84, la avocat F. Ovanesian, în contradictor cu pârâtul B. A. C., cu sediul în Iași, ..
P. a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut: „În considerarea precizărilor explicite ale creditoarei, care arată că obiectul acțiunii sale este plângere împotriva refuzului executorului de a efectua acte de executare, întemeiată pe disp. art. 53 din LG. Nr. 188/2000, instanța costată că excepțiile invocate de către intimată sunt inoperante ( lipsa coparticipării procesual pasive a debitorului și insuficiența timbrării acțiunii).
Pe fond instanța constată că acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, deoarece, astfel cum rezultă din dosarul de executare silită după înregistrarea cererii de executare, B. intimat a procedat la somarea debitoarei ( filele 12 și 28 ), a solicitat relații privind bunurile mobile și imobile pe care aceasta le deține ( Primăria Iași, fila 42 ) relații de la ITM Iași dacă debitoarea figurează cu vreun contract de muncă individual (fila 45) relații de la Casa de Asigurări de Sănătate Iași (fila 46), a înființat poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terțul popprit (fila 55 ) și a solicitat relații de la Regimul de Permise – Înmatriculări, privind identificarea unor autovehicule aparținând debitoarei (fila 70).
În fine, B. intimat a comunicat creditoarei și un răspuns la solicitările acesteia (fila 62 dosar executare ).
Necomunicarea actelor de executare în copii, către creditor, nu echivalează cu refuzul executorului de a efectua un act de executare, în speță neregăsindu-se disp. art 53 din Lg. nr. 188/2000, astfel că acțiunea va fi respinsă.”
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta ., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeincie, aratand ca din luna iunie 2009 și până la data sesizării instanței cu plângerea soluționată prin hotărârea recurată, a formulat repetat cereri de continuare a executării și de comunicare a stadiului executării;
Ca de aproximativ un an orice comunicare prin fax către intimat este întreruptă, generând imposibilitatea solicitării continuării, care poate genera efecte cât privește perimarea executării silite .
Recurenta mai arata ca intimatul a depus în probațiune copii ale dosarului de executare, copii ce nu i-au fost niciodată comunicate, in conditiile in care instanța de fond avea obligația comunicării copiilor dosarului de executare depuse de intimat în apărare, astfel recurenta fiind lipsita de posibilitatea de a efectua propriile verificări ale celor afirmate de executor și reținute sau nu de instanța de fond .
Executarea mobiliară nu a fost inițiată de executor deși a avut cunoștință de existența autoturismului în patrimoniul debitoarei . executorul a trenat executarea până când bunul a fost înstrăinat, facilitând crearea stării de insolvență de către debitoare .
In ce provește executarea silită prin poprire arata ca nu cunoaște când, cum și în ce manieră a ajuns intimatul la concluzia că debitoarea nu mai lucrează la Profi Serv Srl. Din înscrisurile remise recurentei în luna martie 2009 nu rezultă că terțul poprit ar fi oferit vreodată un răspuns cu un asemenea conținut intimatului.
Executorul nu a formulat, în termenul de 3 luni, cererea de validare.
Dacă debitorul este insolvabil, executorul trebuie să întocmească proces - verbal de insolvabilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind.5 Cod procedură civilă, să-i înainteze acest proces - verbal însoțit cel puțin de copia ultimului act de executare în raport de care se calculează prescripția și titlul executoriu cu mențiunile impuse de text, obligatii pe care executorul nu si le-a indeplinit.
Nu s-au administrat probe noi in recurs.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat.
Dispozitiile art.112 alin. 3 si art. 116 alin.1 C.p.civ. prevad ca partea care se foloseste de proba cu inscrisuri are obligatia de a le depune in numarul suficient de copii pentru a fi comunicate tuturor partilor adverse si inca un rand de copii pentru instanta.
Potrivit dispozitiilor art. 402 alin.1 C.p.civ., care se aplica prin asemanare, instanta sesizata cu o contestatie la executarea silita solicita organului de executare sa-i transmita dosarul de executare sau, dupa caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare.
Este o dispozitie legala care nu impune instantei obligatia de a comunica partilor cauzei copii dupa dosarul de executare, contrar celor sustinute de recurenta.
Dispozitiile art. 112 alin. 3 si art. 116 alin.1 C.p.civ. prevad ca partea care se foloseste de proba cu inscrisuri are obligatia de a le depune in numarul suficient de copii pentru a fi comunicate tuturor partilor adverse si inca un rand de copii pentru instanta. Insa in procedura plangerii reglementata de art. 53 din Legea nr. 188/2000 transmiterea copiei dosarului de executare este o obligatie procedurala a executorului si nu o componenta a probatoriului cu inscrisuri, supusa regulii prevazute de art. 116 alin.1 C.p.civ.
Astfel, motivul de recurs privind incalcarea obligatiei de comunicare catre petenta-recurenta a copiei dosarului de executare este neintemeiat.
Tribunalul mai retine ca potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000:
„(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2)În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Din coroborarea alin. 1 și 2 ale art. 53 rezultă că, în ceea ce privește obiectul plângerii, legiuitorul din 2000 a a înțeles să facă distincție între atribuția executorului de a efectua o executare silită și îndeplinirea celorlalte acte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000. A supus acestui mijloc procedural numai celelate acte de competența executorului judecătoresc reglementate de art. 7 mai puțin refuzul de a efectua un act de executare silită.
P. refuzul de a efectua acte de executare silită codul de procedură civilă prevede un alt mijloc procedural, și anume contestația la executare, iar nu plângerea reglementată de art. 53 din Legea nr. 188/2000. Acest din urmă act normativ prevede pentru executorul care refuză să efectueze un act de executare silită numai obligația de a-și motiva refuzul în 5 zile.
Reiese intenția legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a alin. 2 al art. 53 din Legea nr. 188/2000 refuzul executorului judecătoresc de a efectua acte de executare silită și din interpretarea istorică a Legii nr. 188/2000 și a O.U.G. nr. 138/2000.
Astfel, la data adoptării Legii nr. 188/2000 era publicată O.U.G. nr. 138/2000 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, care lărgise obiectul contestației la executare în sensul că pe această cale se poate ataca și refuzul executorului de a efectua un act de executare silită.
Legea nr. 188/2000 urma să se aplice din februarie 2001, deci după . O.U.G. nr. 138/2000 care inițial fusese stabilită pentru data de 2.01.2001.
Pe de altă parte, soluția de neadmitere a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act de executare silită este justificată și de considerente tinand de împiedicarea eludării taxelor judiciare de timbru la care este supusă contestația la executare.
Concluzionând, se poate afirma ca plângerea prevăzuta de art. 53 din legea nr. 188/2000 se refera la un refuz, rezultat al inacțiunii executorului judecătoresc, însa nu la un refuz implicit, când procedura de atacare a respectivului act de executare este numai contestația la executare propriu-zisa.
Prin urmare, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată dispozițiile art.53 din Legea nr.188/2000 creditoarea menționând expres că înțelege să formuleze plângere și în condițiile în care la dosarul cauzei nu se regăsește înscrisul care să ateste refuzul motivat al executorului judecătoresc de a întocmi un act, respectiv proces verbal, refuz care ar putea fi atacat cu plângere, Tribunalul apreciază că în mod greșit creditoarea a ales calea procedurală a plângerii, dispozițiile legale în materie acordându-i posibilitatea de a formula contestație la executare conform art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 7069/12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2012.
Președinte, C. A. | Judecător, C. E. C. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red 2 ex, AC/AC
28.02.2013, judecator fond M. R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 829/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
