Prestaţie tabulară. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul IAŞI

Respinge actiunea formulată de reclamantii in contradictor cu piritul B. C., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.”

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:

„Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., excepția lipsei capacitatii procesuale de folosinta a piritului B. C., instanța constată temeinicia acesteia, pentru următoarele considerente:

Una din condițiile necesare pentru ca o persoană să fie parte în proces este ca aceasta să aibă capacitate procesuală de folosință . Astfel, conform art.41 alin.1 C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile, poate să fie parte în judecată.

Potrivit disp. art. 35 Codul civil, in cazul persoanelor fizice capacitatea de folosință încetează la moartea lor.

Așa cum reiese din adresa nr._/2012 a DLEP Iasi pârâtul B. C. a decedat la data de 09.08.2008, decesul acestuia fiind inregistrat sub nr. 2399/11.08.2008 ; deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Pentru acest motiv, instanța apreciind că pârâtul nu are capacitate procesuală de folosință, va admite excepția invocată din oficiu – a lipsei capacității procesuale de folosință și, în consecință, va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință .

Pe fondul cauzei, instanța reține urmatoarele:

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța arata că, in acord cu art. 80 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, cererile de inscriere, precum si actiunile in justitie, intemeiate pe dispozitiile legii 7/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de natura introducerii lor, vor fi solutionate potrivit normelor materiale in vigoare la data incheierii actului sau, dupa caz, la data savirsirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus inscrierii, cu respectarea normelor procedurale in vigoare la momentul producerii lor. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011, pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materia cadastrului funciar si publicitatii imobiliare, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unor acte încheiate sub legea veche.

Potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Ea se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Disp. art. 34 prevad ca „Orice persoana interesatã poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciarã dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva și irevocabilã s-a constatat ca:

1. înscrierea sau actul în temeiul cãruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cãruia s-a fãcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciarã nu mai este în concordanta cu situația realã actuala a imobilului.

In speta, dreptul de proprietate exclusiva al piritelor asupra imobilului situat in ., Iasi este inscris in partea a II a CF nr._ provenita din conversia de pe hirtie a CF nr._.

Reținând că reclamantele nu detin o hotãrâre judecãtoreascã definitiva și irevocabilã prin care sa se constate existenta uneia din situatiile limitativ prevazute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, instanta constata ca actiunea de fata este neintemeiata .

Pentru acesta considerente, instanța va respinge cererea reclamantelor privind rectificarea Cărții funciare nr._ UAT Iasi cu nr. cadastral_, în sensul radierii din cartea funciara a hotaririi de uzucapiune din anul 2008, cind la aceasta data era inscris actul de vindere cumparare a proprietarilor B. C. si V.

F. cheltuieli de judecata.”

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată apelanta că temeiul juridic al cererii formulate este art. 26 din Legea 7/1996, în sensul că a fost făcută o înscriere în cartea funciară a unei hotărâri judecătorești de uzucapiune ținându-se seama de dispozițiile legale din alin. 1 art. 26 din Legea 7/1996. S-a motivat faptul că numiții B. C. și V. au dobândit prin act de vânzare – cumpărare imobilul din .. Acel act a fost înregistrat în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni de pe lângă Tribunalul Iași conform legislației în vigoare de la acea dată. Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 7/1996, acest drept de proprietate era opozabil tuturor fără înscrierea în cartea funciară, urmare a transmiterii sale prin testament, deci prin succesiune către fiul lor B. I..

Instanța de fond trebuia să motiveze hotărârea raportat la temeiul juridic invocat în acțiune, ori motivarea nu are în vedere aceste dispoziții legale, ea referindu-se la altă situație juridică.

P. întâmpinarea formulată, intimatele G. M. și C. E. au solicitat respingerea cererii de apel arătând că actul de adjudecare ce ar fi fost emis de executorul E. B. nu există. Mai mult, la 03.02.2003 BCC Creditcoop Agenția Iași nu avea executor bancar, corpul executorilor fiind înființat la 15.11.2004.

În mod corect instanța de fond a admis în ceea ce-l privește pe numitul B. C. excepția lipsei capacității procesuale de folosință, acesta fiind decedat din 09.08.2008.

Apelantele – reclamante nu dețin o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cu privire la existența vreuneia dintre situațiile menționate la art. 34 din Legea 7/1996, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

P. actul de învestire reclamantele U. D. și B. M. au învestit instanța cu o acțiune în prestație tabulară specială întemeiată pe disp. art. 27 alin. 5 din Legea 7/1996, solicitând radierea din cartea funciară nr._ a Municipiului Iași a hotărârii de uzucapiune din anul 2008 și notarea în cartea funciară a actului de adjudecare care are data anterioară hotărârii de uzucapiune, dobândind rang preferențial.

Disonanța existentă parțial între motivarea în drept a cererii și solicitările efective adresate instanței de judecată, în condițiile în care critica adusă hotărârii judecătorului fondului vizează tocmai încălcarea limitelor învestirii, determină tribunalul a analiza fiecare aspect diferit adus spre sancționare instanței de fond.

Potrivit art. 27 alin. 5 din Legea 7/1996 - text de lege pe care reclamantele și-au întemeiat actul de învestire – acțiunea în prestație tabulară se va îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris în cartea funciară dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) actul juridic în baza căruia se solicită prestația tabulară să fie încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terțului în cartea funciară;

b) terțul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau dacă l-a dobândit cu titlu oneros să fie de rea credință.

Aceste text de lege reglementează acțiunea în prestație tabulară specială – titulatură acordată de reclamante și actului lor de învestire – prin care primul dobânditor poate solicita întabularea dreptului în favoarea sa fără a fi nevoit să solicite în prealabil constatarea nulității contractului și a întabulării făcute pe numele terțului. Notează instanța că acțiunea în prestație tabulară îndreptată împotriva terțului care și-a înscris dreptul real în cartea funciară, reglementată de art. 27 alin. 5 din Legea 7/1996, rezolvă problema dublei înstrăinări stabilind care dintre dobânditorii succesori ai aceluiași imobil, de la același înstrăinător, va fi preferat. Prestația tabulară nu presupune constatarea prealabilă a nevalabilității titlului celui de-al doilea dobânditor, iar efectul pozitiv obținut într-o astfel de acțiune nu poate fi valorificat în condițiile art. 34 din Legea 7/1996 astfel cum arată apelanta în partea finală a căii de atac.

Subliniază tribunalul, față de motivarea sentinței civile apelate, că deși acțiunea în prestație tabulară specială și acțiunea în rectificare îndreptată împotriva terțului subdobânditor au ca obiect reglementarea raporturilor dintre adevăratul titular al dreptului și terț, între cele două acțiuni există diferențe sub aspectul domeniului lor de incidență.

Reținând exclusiv limitele învestirii date de art. 27 alin. 5 din Legea 7/1996, tribunalul arată că situația de fapt litigioasă nu ne plasează în ipoteza unei acțiuni în prestație tabulară, astfel că dispozițiile legale invocate nu pot fi activate.

Acordarea rangului preferențial - solicitat de reclamante ca o consecință a promovării actului în prestație tabulară specială – este reglementată de art. 28 din Legea 7/1996. Acțiunea pentru acordarea rangului preferențial este diferită sub aspectul obiectului și a condițiilor de exercitare de acțiunea în prestație tabulară. Ori, în privința acțiunii pentru acordarea rangului preferențial, ca și în ipoteza acțiunii în prestație tabulară, una din condiții este aceea ca terțul să fi dobândit bunul de la același înstrăinător, ipoteză ce nu este îndeplinită în cauză.

Norma înscrisă în art. 26 alin. 1 din Legea 7/1996 citată de reclamante în cuprinsul acțiunii de învestire nu este de natură prin ea însăși să producă consecințe și să justifice promovarea unei acțiuni ce tinde la o modificare a înscrierilor din cartea funciară și aceasta independent de promovarea acelor remedii exhaustiv reglementate legislativ prin mijlocirea Legii nr. 7/1996.

Reținând că părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, ca urmare a cercetării în fond a cererii în limitele învestirii, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 5430/05.04.2013, pronunțată de Judecatoria Iași, pe care o păstrează.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în sedință publică, azi, 16.12.2013.

Red. M.C.

Tehnored. M.M.D.

6 ex./25.07.2014

Judecător fond A. F. S.