Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2015
Președinte - M. M.
Judecător -Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 22
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanți A. N., A. I. și A. J. A F. P. I., D. GENERALA REGIONALA A F. P. I., împotriva sentinței civile nr. 6350/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași. având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat R. R. pentru apelanții intimați A. N., A. I., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei apelante Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași, Direcția Generala Regionala A Finanțelor P. Iași
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Primul termen de judecată, în cauză au fost formulate două cererii de apel, ambele, motivate, semnate, Tribunalul este competent, general, material, teritorial să soluționeze prezenta cerere, constată că prin întâmpinarea formulată de A. N., A. I. s-a invocat excepția tardivității apelului formulat de Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași, Direcția Generala Regionala A Finanțelor P. Iași și acordă cuvântul pe această excepție.
Avocat Rija R. pentru apelanții intimați A. N., A. I. având cuvântul arată că nu mai insistă în excepția invocată.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Avocat R. R. pentru apelanții intimați A. N., A. I. având cuvântul arată că nu mai are alte probe de formulat, doar înscrisurile de la dosar.
Având în vedere proba cu înscrisurile de la dosar solicitată, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererile în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat R. R. pentru apelanții intimați A. N., A. I. având cuvântul solicită admiterea apelului formulat de reclamanții A. N., A. I.. Arată că sentința atacată o critică doar sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată acordate motiv pentru care solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat. Potrivit art.451 C. partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Raportat la cuantumul onorariului de avocat plătit de reclamanții A. N., A. I., doctrina apreciază în mod unanim că munca prestată de avocat, este criteriul fundamental în raport cu care instanța poate statua, asupra posibilităților de reducere a onorariului de avocat. Astfel, că prin prisma diligențelor depuse în cauza care a format obiectului dosarului de față, onorariul stabilit în temeiul contractului de asistență juridică respectă criteriile de proporționalitate, fiind în acord cu aptitudinea și complexitatea activității depuse de avocat. Cu privire la recursul formulat de Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași, Direcția Generala Regionala A Finanțelor P. Iași solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, sentința atacată este temeinică și legală .Apelanta nu prezintă motive concrete de apel, criticele sale fiind străine atât de contestația formulată de A. N., A. I. cât și de argumentele primei instanțe, reținute în sentința apelată. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță onorariu avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 6350/30.04.2014 pronuntata de Judecatoria I. s-a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare, formulat de contestatorii A. N., CNP_ și A. I., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „R. R.” în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, CUI_, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași. Anulează procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, încheiat în dosarul de executare nr._.
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 1000 lei către contestatori.
Admite în parte cererea contestatorilor privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe intimata Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași să achite contestatorilor A. N. și A. I. suma de 400 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu parțial avocat.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea introdusă la Judecătoria Iași sub nr._ din 22.11.2013 contestatorii A. N. și A. I., într-o acțiunea având ca obiect contestație la executare, au solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași, anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, încheiat în dosarul de executare nr._ și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestația a fost inițial timbrată cu 200 lei taxă de timbru.
În motivarea cererii, contestatoarea A. N. a arătat că în data de 15.11.2013 a solicitat un cazier fiscal și a constatat, din cuprinsul său, înscrierea unei datorii către bugetul de stat în baza sentinței civile nr. 945/16.06.2011. La aceeași dată i/a fost comunicat, sub semnătură, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013.
Contestatoarea arată că nu a avut cunoștință despre întreaga procedură a insolvenței derulată în raport cu . în dosarul nr._ . Contestatorii arată că au avut calitatea de asociați ai .. până la data de 14.10.2008, dată la care au cesionat părțile lor sociale.
De asemenea, susține contestatoarea, deși în procesul verbal de sechestru se menționează că la data de 13.11.2012 i-a fost comunicată somația pentru efectuarea plății debitului, nu a primit un atare act.
Contestatorii critică procesul verbal de sechestru sub două aspecte: instituirea sechestrului pentru un bun proprietate comună a debitorului și a unui terț și, de asemenea, instituirea sechestrului pentru întreaga sumă precizată în titlul executoriu, deși titlul executoriu precizează că răspunderea pentru pasivul societății este solidară a sa și a debitorului I. L. C..
Contestatorii arată că imobilul supus sechestrului reprezintă singura lor locuință, fiind proprietate comună, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3725/01.09.1997 și a autorizației de construire nr.3/22.03.2006 și a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24.04.2008.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 154, art. 172 și următoarele C.proc.fiscală.
În dovedirea contestației se solicită proba cu înscrisuri, fiind atașate cererii de chemare în judecată: procesul verbal de sechestru nr._/12.09.2013, procesul verbal de numire administrator sechestru, Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 14.10.2008, sentința comercială nr. 945/16.06.2011, buletinul procedurilor de insolvență nr.3320/21.03.2011, certificat de căsătorie, contractul de vânzare-cumpărare nr.3725/01.09.1997, autorizația de construire nr.3/22.03.2006, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24.04.2008, contractul de credit nr._, contractul de ipotecă nr._/14.05.2008, încheiere de carte funciară nr._/06.05.2008, extrase de carte funciară.
Cererea de chemare în judecată este formulată prin avocat R. R., cu împuternicire la fila 5 dosar.
Prin rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată instanța a pus în vedere contestatorilor să achite o diferență de taxă de timbru de 800 lei, obligație pe care aceștia și-au îndeplinit-o potrivit chitanței atașate la fila 38 dosar.
La solicitarea instanței, intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași înaintează în data de 20.12.2013 la dosar, copia certificată a dosarului de executare privind executarea sentinței comerciale nr. 945/16.06.2011, sentință prin care Tribunalul Iași a dispus admiterea acțiunii privind stabilirea răspunderii personale a foștilor administratori A. N. și Igant L. C., anexată consecutiv filei 45 dosar.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la data de 08.01.2014 intimata solicită respingerea contestației la executare, invocând, totodată, excepția de inadmisibilitate.
Pe fondul contestației intimata arată că s-a procedat la demararea executării silite împotriva contestatoarei A. N.,în baza titlului executoriu – sentința comercială nr. 945/2011, actele de executare fiind comunicate prin poștă, potrivit dispozițiilor art. 44 alin.2 lit.c C.proc.fiscală, atât terților popriți cât și contestatoarei la adresa din Iași, ., județul Iași, în continuarea măsurilor de executare silită instituindu-se sechestrul pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013.
Intimata apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 N.C.P.C. și dispozițiile art. 141,172 C.proc.fiscală.
În data de 20.01.2014 contestatorii formulează răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției de inadmisibilitate.
Prin încheierea interlocutorie din data de 18.02.2014, pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a contestației la executare invocată de intimată, prin întâmpinare.
În cauză este administrată proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, precum și cu cele reprezentând copia dosarului de executare.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată contestatorii A. N. și A. I., s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași, anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, încheiat în dosarul de executare nr._.
Contestatorii au invocat două motive principale de nelegalitate a actului de executare contestat: instituirea sechestrului pentru un bun proprietate comună a debitorului și a unui terț și, de asemenea, instituirea sechestrului pentru întreaga sumă precizată în titlul executoriu, deși titlul executoriu precizează că răspunderea pentru pasivul societății este solidară a sa și a debitorului I. L. C..
În fapt, instanța reține că prin sentința comercială nr. 945/16.06.2011 Tribunalul Iași a dispus admiterea acțiunii privind stabilirea răspunderii personale solidare a foștilor administratori ai ., A. N. și I. L. C., pentru pasivul debitorului falit rezultând din tabelul definitiv al creanțelor, în care creditorul DGFPJ Iași este înscris cu suma de 345.960 lei.
Intimata a procedat la executarea silită a acestei creanțe potrivit dispozițiilor art.136 alin.6 C.proc.fiscală, formându-se dosarul de executare silită nr._.
În data de 12.09.2013 intimata a întocmit procesul verbal de sechestru nr._ asupra bunului imobil comun al contestatorilor, intabulat în Cartea Funciară nr._ Românești, reprezentând teren intravilan și construcții. Așa cum se recunoaște în cuprinsul procesului verbal de sechestru și cum rezultă, totodată, din contractul de vânzare-cumpărare nr.3725/01.09.1997, autorizația de construire nr.3/22.03.2006, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24.04.2008, bunul sechestrat este proprietatea devălmașă a contestatoarei debitoare și a soțului său, contestatorul A. I., terț față de titlul executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1C.proc.civ., forma în vigoare la data instituirii sechestrului: sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Din înscrisurile anterior enumerate instanța reține că dispoziția legală citată nu a fost respectată întrucât organul de executare nu a solicitata, anterior instituirii sechestrului partajarea bunului comun al debitoarei și al terțului și nu a instituit, în consecință, sechestrul, doar asupra cotei părți sau părții din imobil care i-ar fi revenit acesteia în urma partajului.
Apărările contestatorilor referitoare la întinderea creanței conținute în procesul verbal de sechestru sunt neîntemeiate. Răspunderea solidară a debitorilor, reținută în dispozitivul titlului executoriu, implică tocmai posibilitatea organului de executare de a urmări exclusiv pe oricare dintre aceștia pentru întreaga creanță pusă în executare.
Astfel, în raport cu considerentele expuse, contestația la executare apare ca întemeiată și va fi admisă.
Față de cererea contestatorilor privind restituirea taxei de timbru, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 alin.1 lit. f OUG nr. 80/2013 și, raportat la soluția dată contestației la executare, urmează a încuviința cererea, restituirea urmând a opera la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Față de pretenția accesorie formulată de aceeași contestatori privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și în raport cu dispozițiile art.453 și 451 alin.2 N.C.P.C., instanța, față de caracterul parțial util al apărărilor formulate de avocat și în ansamblul complexității cauzei, va aprecia că cererea este întemeiată doar în parte, pentru suma de 400 lei, sens în care va dispune.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii A. N. si A. I., precum și intimata D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I..
Contestatorii A. N. si A. I. au criticat sentința sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată acordate acestora, apreciind că, raportat la munca depusă de apărător, având în vedere și disp. art. 134 din Statutul Profesiei de Avocat, art. 998 Cod Civil, art. 451 CPCiv, onorariul avocatului a fost în mod greșit redus la suma de 400 lei.
Intimata D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. a criticat sentința arătând că în mod greșit a fost admisă contestația la executare câtă vreme în baza titlului executoriu – sentința comercială nr. 945/2011 au fost emise actele de executare, comunicate contestatoarei, în continuarea măsurilor de executare silită instituindu-se sechestrul pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, act de executare comunicat, de asemenea, contestatoarei, creanțele fiscale fiind corect executate în temeiul disp. art. 136 alin 6 CPr Fisc.
De asemenea, apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală, neputând să fie reținută reaua sa credință și nici exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în sarcina AJFP Iași.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimații A. N. si A. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, invocând excepția tardivității apelului, în raport de care nu s-a mai insistat ulterior, pe fond arătând faptul că apelul este inadmisibil, vizând considerente nereținute de prima instanță, cât privește cheltuielile de judecată neinteresând buna credință a părții care a pierdut procesul.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul declarat de contestatorii A. N. si A. I. este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, iar apelul declarat de intimata D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. este întemeiata, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Prin contestația formulată în fața primei instanțe contestatorii au criticat procesul verbal de sechestru sub două aspecte: instituirea sechestrului pentru un bun proprietate comună a debitorului și a unui terț și, de asemenea, instituirea sechestrului pentru întreaga sumă precizată în titlul executoriu, deși titlul executoriu precizează că răspunderea pentru pasivul societății este solidară a sa, adică a lui A. N., și a debitorului I. L. C..
Față de motivele contestației la executare formulate de contestatori, Tribunalul apreciază faptul că în mod greșit a fost admisă contestația la executare.
În drept, Tribunalul reține disp. art. 129 alin 10 OG 92/2003, în forma în vigoare la data de 12.09.2013, data instituirii sechestrului, dispoziții potrivit cărora: „Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta”.
Prin urmare, nu este interzisă instituirea măsurilor asigurătorii cu privire la bunurile pe care debitorul le deține în proprietate comună cu terțe persoane, în speță imobilul sechestrat la data de 12.09.2013 fiind bun comun al debitoarei cu soțul său, sechestrul putând fi aplicat doar asupra cotei părți deținută de debitor. Însă în speță, câtă vreme părțile sunt în devălmășie, nefiind efectuat partajul, nu poate fi reținută o anumită cota de contribuție la dobândirea acestuia, pentru ca aceasta să fie indicată expres. Notează Tribunalul însă că, din cuprinsul procesului verbal de sechestru reiese, de altfel, faptul că imobilul este bun comun, fapt care denotă că sechestrul nu a vizat integral bunul, ci doar partea cuvenită debitoarei A. N., care se va stabili în urma unui partaj.
Prin urmare, caracterul bunului sechestrat, de bun comun, nu împiedică aplicarea sechestrului, procesul verbal de sechestru contestat fiind, din acest motiv, legal și temeinic întocmit, și pe cale de consecință, contestația la executare formulată se impunea a fi respinsă, critica contestatorilor vizând „greșita instituire a sechestrului pentru întreaga sumă precizată în titlul executoriu, deși răspunderea este solidară, a lui A. N., și a debitorului I. L. C.”, fiind corect înlăturată de prima instanță.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va admite apelul declarat de intimata de D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. impotriva sentintei civile nr. 6350/30.04.2014 a Judecatoriei I., pe care o schimba in tot, in sensul ca: va respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatorii contestatorii A. N. si A. I. impotriva procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, incheiat in dosarul de executare nr._.
Apelul formulat de contestatorii A. N. si A. I. apare ca neîntemeiat câtă vreme acesta era fundamentat pe soluția de admitere a contestației și viza greșita acordare doar în parte a cheltuielilor de judecată. Față de soluția dată de instanța de apel contestației la executare, Tribunalul notează faptul că apelul formulat de contestatori este neîntemeiat și va fi respins, aceștia căzând în pretenții în contestația la executare formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge cererea contestatorilor privind obligarea intimatei D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. la plata cheltuielilor de judecata fond si apel
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge apelul declarat de contestatorii A. N. si A. I. impotriva sentintei civile nr. 6350/30.04.2014 pronuntata de Judecatoria I..
Admite apelul declarat de intimata de D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. impotriva sentintei civile nr. 6350/30.04.2014 a Judecatoriei I., pe care o schimba in tot, in sensul ca:
Respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatorii contestatorii A. N. si A. I. impotriva procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/12.09.2013, incheiat in dosarul de executare nr._.
Respinge cererea contestatorilor privind obligarea intimatei D. Generala Regionala a F. P. I. - A. J. a F. P. I. la plata cheltuielilor de judecata fond si apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/02.02.2015
Jud. fond Z. L. M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1828/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
