Anulare act. Decizia nr. 2635/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2635/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2635/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2635/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Cabinet De Avocat G. R. împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind B. M. (F. C. ), B. Z. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită; constatare nulitate absolută clauze; anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 06 decembrie 2013 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată, inregistrata pe rolul instantei la data de 06.11.2012, contestatoarea B. (fosta C.) M., în contradictoriu cu intimatii Cabinet de avocat R. G. si B. Zabolotnai V. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executarii silite incepute in dosar de executare nr.1946/2012 al B. Zabolotnai V.; constatarea nulitatii absolute a clauzei inserate la art.2.2. din titlul executoriu contract de asistenta juridica nr.10/2007, referitor la onorariul de succes, anularea tuturor formelor de executare precum si a incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a contractului de asistenta juridica.
In motivare a atatat ca a incheiat cu intimata Cabinet de Avocat R. G. un contract de asistenta juridica avand ca obiect redactare, semnare act, asistenta juridica, consultanta si reprezentare in cadrul procesului de divort si partaj.
In art.2 se prevede plata onorariului de succes ca fiind de 10% din valoarea totala a bunurilor comune din partaj, clauza pe care reclamanta o apreciaza ca fiind lovita de nulitate absoluta, reprezentand o clauza de „quota litis”
Cat priveste anularea actelor de executare reclamanta a invocat prescriptia dreptului de a cere executarea silita, cauza de nulitate incidenta si in situatia incheierii de investire cu formula executorie.
Prin sentința civilă nr._ din 20.12.2012 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiata cererea de suspendare a executarii silite incepute in dosar de executare nr.1946/2012 al B. Zabolotnai V..
A respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de contestatoarea B. (fosta C.) M. in contradictoriu cu intimații Cabinet Avocat R. G. si B. Zabolotnai V. impotriva incheierii de investire cu formula executorie si impotriva actelor de executare.
A respins ca neîntemeiata cererea intimatei Cabinet Avocat R. G. de obligare a contestatoarei la plata de despagubiri precum si cererea de obligare la plata unei amenzi judiciare.
A respins ca neîntemeiata cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Intre intimata Cabinet Avocat R. G. si contestatoarea B. (fosta C.) M. s-a încheiat la data de 21.06.2007 un contract de asistenta juridica având ca obiect redactare, semnare act, asistenta juridica, consultanta si reprezentare in cadrul procesului de divort si partaj, evacuare-ordonanta presedintiala (fila 10).
In cuprinsul contractului, la art.2.1. s-a prevazut ca pretul contravalorii serviciilor prestate este de 500 lei si onorariu de succes de 10 % din valoarea bunurilor comune din cadrul procesului de partaj.
Cat priveste obligatia de achitare a onorariului de succes s-a prevazut ca data scadenta, momentul finalizarii procesului de partaj.
Instanta constata ca prin decizia civila nr.586/03.12.2010 partajul bunurilor comune intre soti a fost solutionat definitiv si a ramas irevocabil prin nerecurare.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii silite, contestatoarea a invocat drept cauza de suspendare a executarii cauze de nulitate a titlului executoriu precum si vicii de procedura care duc la anularea executarii silite, or aceste aspecte vor fi avute in vedere de instanta la solutionarea fondului contestatiei la executare.
Instanta nu va putea retine ca si motive care sa conduca la suspendarea executarii unei hotarari judecatoesti cauzele invocate de contestatoare intrucat o asemenea măsura dispusă de instanțe, care constituie o măsură excepțională, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, nu este conformă dispozițiilor legale ce reglementează această facultate a instanței. Eesențială in cauza este analiza utilității luării unei asemenea măsuri. Or, în cauză, nu s-a justificat în vreun fel necesitatea luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional și care să permită aplicarea dispozițiilor art. 403 C. proc. civ.
De altfel, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți (cauza Brumărescu împotriva României).
Pentru toate considerentele expuse, instanța va respinge ca neintemeiata cererea de suspendare a executării silite.
Analizând condițiile de promovare ale unei contestații la executare, în acord cu art. 399 Cod procedură civilă, instanța notează faptul că „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Legiuitorul prevede de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac. Referitor la obiectul prezentei contestații la executare se poate observa că acesta este reprezentat de contractul de asistenta juridica nr.10 din 21.06.2007 asumat pe bază de semnătură de ambele părți.
Analizând în detaliu criticile invocate de către contestatoare se poate observa că ele se referă în mod evident la temeinicia titlului executoriu, valorificând elemente ce țin de validitatea unor clauze inserate in titlul executoriu
Pe cale de consecință, instanța reține că prezenta contestație respectă regulile statuate de art. 399 Cod procedură civilă în materie de titluri de creanță.
Prin prezenta contestatie la executare contestatoarea a solicitat admiterea cererii motivat de lipsa temeiului executarii silite a sumei de_ lei reprezentand onorariu de succes, clauza prevazuta la art.2.2 fiind lovita de nulitate absoluta.
Analizand petitul cererii de chemare in judecata instanta retine ca s-au invocat ca motive de nulitate a conventiei inserate in art.2.2 din contractului de asistenta, lipsa consimtamantului pe de o parte si natura juridica de pact ``quota litis`` a acesteia, pe de alta parte.
In ceea ce priveste primul motiv de nulitate respectiv lipsa consimtamantului instanta retine urmatoarele:
Prin consimtamant se intelege exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil, respectiv acordul de vointa al partilor de a incheia acte juridice bilaterale sau multilaterale.
Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii, respectiv sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de nici un viciu de consimtamant.
In speta, contestatoarea a incheiat cu Cabinetul de Avocatura, contractul de asistenta nr. 10/2007, contractul fiind semnat de catre ambele parti. Contestatoarea nu s-a inscris in fals impotriva semnaturii de pe contractul de asistenta juridica, nu a formulat in cadrul cerererii de contestatie la executare aparari asupra acestui aspect, ci, la interpelarea instantei, a aratat ca nu stie daca este semnatura sa, dar si ca nu a avut cunostinta de aceasta clauza, atitudinea oscilanta a acesteia fiind interpretata de instanta ca fiind nesincera sub acest aspect.
Cu privire la a doua cauza de nulitate a conventiei inserate la art.2.2 din contractul de asistenta juridica si anume natura acesteia de pact `` quota litis`` instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 135 -(1) din Statutul profesiei de avocat care a intrat in vigoare de la data de 01.01.2005 ``Este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact ``de quota litis".
In aliniatul 2 al acestui articol pactul "de quota litis" este definit ca fiind o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau . bani, un bun sau orice alta valoare .
Din analiza acestui text de lege rezulta ca, pentru ca o conventie sa fie calificata ca fiind un pact de " quota litis", este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii si anume: sa fie stabilita inainte de solutionarea, definitiva a unei cauze; conventia sa priveasca totalitate onorariilor avocatului, iar plata sa se efectueze indiferent de rezultatul judiciar al cauzei.
Analizand conventia partilor consemnata in clauza nr.2.2 din dosar, instanta retine ca aceasta a fost inserata anterior inceperii procesului de partaj bunuri comune (16.10.2007), cu ocazia incheierii contractului de asistenta, nr.10/21.06.2007, demers judiciar solutionat prin decizia civila nr. 586/03.12.2010, pronuntata de Tribunalul Iasi, in dosar nr._/245/2007. Totodata conventia partilor consta in plata unei cote de 10% din valoarea bunurilor comune supuse partajului.
Art. 134. pct.6 prevede ca "Avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat". "Onorariul de succes consta . sau variabila stabilita pentru atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat ."
In consecinta instanta constata ca in speta conventia inserata in clauza nr.2.2 din contractul de asistenta, nu intruneste conditiile de pact ``quota litis``, pretul contractului fiind format atat dintr-o suma fixa ce a fost achitata la incheierea contractului cat si dintr-un procent, ce reprezinta onorariu de succes.
Astfel, interdictia privitoare la stabilirea pretului contractului numai din onorariu de succes a fost respectata in cauza.
In plus, chiar in situatia in care clauza denuntata de contestatoare ar fi fost un veritabil pact de quota litis, aceasta clauza nu este lovita de nulitate, neexistand nici un text de lege care sa prevada sanctiunea nulitatii.
Prevederea interdictiei de a incheia astfel de clauze in Statutul Profesiei de Avocat este de natura sa conduca la concluzia ca in cazul nerespectarii acestei interdictii, sanctiunile incidente sunt cele ce tin de natura profesiei de avocat.
In speta instanta constata ca dreptul intimatei de a solicita indeplinirea obligatiei a luat nastere la data cand a fost finalizat procesul, respectiv data de 03.12.2010, obiectul contractului fiind reprezentarea contestatoarei in procesul de partaj, la aceeasi data luand nastere si obligatia de achita acest onorariu de 10% din valoarea bunurilor partajate.
Pentru motivele expuse instanta constata ca in speta conventia partilor inserata in clauza nr.2.2 din contract, nu intruneste conditiile prevazute in art.135 -(1) din Statutul profesiei de avocat, pentru a putea fi calificata pact de ``quota litis`` si nu este lovita de nulitate astfel ca da dreptul la a fi platita si in cazul refuzului debitoarei, la executarea silita a acesteia.
Problema cuantumului onorariului de succes ar fi putut fi analizata sub aspectul proportionalitatii acesteia in raport de criteriile prevazute de codul de procedura civila, insa in prezenta cauza instanta nu a fost investita cu solutionarea unei asemenea cereri.
In consecinta avand in vedere ratiunile expuse, si de faptul ca s-a renuntat la invocarea exceptiei dreptului la executarea silita, instanta constata ca actiunea este neintemeiata si urmeaza sa o respinga.
Cat priveste cererea intimatei de acordare a despagubirilor pentru pagubele provocate prin interzierea executarii silite, instanta constata ca promovarea contestatiei la executare nu a pricinuit nici o intarziere in executarea silita cata vreme nu s-a dispus suspendarea executarii, si fata de lipsa indicarii unui prejudiciu concret si nereparat, in legatura directa de cauzalitate cu prezenta contestatie, instanta va respinge ca neintemeiata cererea.
Cu privire la cererea de aplicare a unei amenzi contestatoarei, instanta retine ca potrivit disp.art.404 alin.2, cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, la cerere, contestatorul va fi obligat la plata unei amenzi “.
Astfel, textul impune conditia relei-credinte a contestatorului, instanta retinand pe de o parte ca buna credinta se prezuma, iar pe de alta parte, promovarea unei contestatii la executare ce a fost respinsa, nu prezuma ab initio reaua credinta a contestatorului. Cum reaua credinta nu a fost dovedita in prezenta cauza, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de aplicare a unei amenzi contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata R. G., criticând-o pentru următoarele considerente:
Prima instanță nu a motivat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Astfel că hotărârea este lipsită de temei legal, în absența argumentelor pentru care a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu a existat o examinare reală și efectivă a cererii intimatei.
Recursul a fost legal timbrat.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Este întemeiată critica recurentei potrivit căreia instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată fără a motiva această dispoziție. Respingerea cererii se dovedește a fi o soluție greșită și prin prisma dovezilor aflate la dosar in ceea ce privește avansarea de către intimată a cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat probat în limita sumei de 1000 lei (fila 50 dosar fond). Nu vor fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată sumele probate cu bonurile de benzina aflate la fila 51 dosar fond datate 14, respectiv 16 decembrie 2012 in condițiile in care termenul de judecată cel mai apropiat acestora este la 18 decembrie 2012. Nu s-a dovedit relația dintre costul deplasării din 14 respectiv 16 decembrie și prezența intimatei in fața instanței la termenul din 18.12.2012.
Pentru aceste motive Tribunalul constată fondat recursul, atât pentru faptul că soluția de respingere nu a fost motivată cât și pentru că aceasta este contrară probelor administrate in dosar, în consecință îl va admite in temeiul art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 312 alin 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința prin obligarea contestatoarei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
In temeiul art. 274 Cod pr.civilă, pentru că intimata a căzut in pretenții in recurs, va fi obligată la plata către recurenta G. R. a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata R. G. împotriva sentinței civile nr._/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă contestatoarea B. (fostă C.) M. la plata către intimata R. G. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata B. (fostă C.) M. la plata către recurenta R. G. a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezentul recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./21.03.2014/2 EX
JUDECĂTORIA Iași:B. C. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3933/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3845/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
