Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 90/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2015
Președinte - M. M.
Judecător – M. D.
Judecător – B. I. E.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 90
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenți INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI și C. C. C., împotriva sentinței civile nr. 5890/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, intimați C. M. DE F. F. IAȘI, P. M.. IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare ordin prefect - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.01.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 20.01.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2015, când
TRIBUNALUL
Prin acțiunea formulată, reclamantul C. C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Instituția P. Județului Iași și C. M. de F. F. Iași, anularea Ordinului prefectului de Iași, nr. 48 din 6 martie 2012, cât și a referatului Comisiei Municipale de F. F. Iași nr._/21.02.2012, înregistrat la Prefectura Iași sub nr. 3975/21.02.2012, ca netemeinice și esențialmente nelegale, fiind lovite de nulitate absolută.
Totodată, având în vedere că atât referatul înaintat la Instituția P. Județului Iași de C. Locală de F. F. Iași, prin P. Municipiului Iași, cât și Ordinul nr. 48 din 6 martie 2012, cuprind în sine date care nu corespund cu realitatea din teren; fiind acte oficiale întocmite în fals, fără legătură cu realitatea, prin abuz de putere și încălcarea flagrantă a prevederilor imperative ale legii, aplicarea unor prevederi legale fără legătură cu situația juridică a terenului a cărei restituire se cere; încălcarea celor mai elementare reguli de deontologie profesională, reclamantul solicită citarea în proces ca pârât cu mențiunea „personal la interogatoriu” a P. Județului Iași, D. S. Tomașeschi și a Primarului Municipiului Iași, N. I., și obligarea acestora la plata prejudiciului material și moral ce i-a fost cauzat.
Reclamantul solicită să oblige pe pârât, prefectul în exercițiu al Județului Iași și P. în exercițiu al Municipiului Iași, la plata cu titlu de daune materiale a sumei ce rezultă din calculul făcut pe perioada începând cu data de 28.02.2008 când prin adresa nr. 671 Primăria Municipiului Iași i-a făcut cunoscut, împotriva actelor doveditoare prezentate, a dreptului de a i se restitui suprafața de 514 mp teren, până la data rămânerii irevocabile a Ordinului prin care prefectul de Iași va soluționa aceasta.
Pe lângă faptul că pârâții au sfidat prevederile unei legi cu caracter profund reparatoriu, refuzând practic să soluționeze în termen rezonabil cererea depusă de bunica sa, susținând că primarul de Iași că a înaintat dosarul la Prefectul de Iași, dar fără să dovedească acest lucru, o altă dată de referință în analiza relei credințe de care au dat dovadă pârâții este data de, 03.03.2009 data pronunțării sentinței civile nr. 3478/03.03.2009, dată în dosarul nr._, a Judecătoriei Iași, prin care pârâții au fost obligați să soluționeze cererea, prin care reclamantul solicita rezolvarea cererii formulate de bunica sa, C. A. și înregistrată la Primăria Municipiului Iași, sub nr._/21.03.1991.
Solicită ca la stabilirea pagubei materiale care i s-a adus să se aibă în vede că reclamantul cu familia sa au angajat un credit bancar, cumpărându-și un apartament în municipiul R., cu speranța legitimă că în urma valorificării cotei părți care-i revenea din terenul și casa bunicii sale să poată achita acest credit.
Reclamantul învederează că, în cazul în care instanța va accepta ca modalitate de calcul a pagubei, dobânda și spezele bancare plătite de acesta la creditul pe care l-a angajat, să dispună obligarea pârâților la plata pagubei ce se va constata începând cu data de 28 februarie 2008, până la data rezolvării corecte și irevocabile a cererii de restituire a terenului formulată de bunica sa C. A. și preluată de reclamant în calitate de moștenitor legal.
La calcularea efectivă a pagubei ce i s-a produs se va avea în vedere graficul de rambursare a creditului bancar, anexă la contractul de credit nr. 2213/27.11.2007 încheiat cu Banca Comercială Română S.A. R., în care este înscrisă suma lunară ce trebuie să o achite cu titlul de dobândă bancară și speze bancare.
Reclamantul precizează, că deși, la acest moment există un act oficial, Ordinul P. de Iași nr. 48/2012, prin care se poate susține că a fost soluționată cererea formulată de bunica sa, acest act nu poate fi considerat ca fiind o rezolvare a cererii de restituire a terenului, și preluată de reclamant în calitate de moștenitor legal și nici ca un act prin care s-a pus în executare sentința civilă nr. 6206/2010 a Judecătoriei Iași, deoarece acest act nu rezolvă situația litigioasă, nu se circumscrie dispozitivului sentinței civile nr. 6206/2010 a Judecătoriei Iași, fiind emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale incidente în materie și în contradicție totală cu situația juridică și de fapt a terenului în litigiu.
În cazul în care ordinul nr. 48/2012 va fi anulat prin admiterea contestației formulate de reclamant, acest act va fi considerat ca inexistent, iar cei vinovați de emiterea lui, cu încălcarea prevederilor imperative ale legii cât și a sarcinilor de serviciu ce le reveneau, trebuie să răspundă pentru paguba ce i-a cauzat-o prin lipsirea de actul legal prin care putea dovedi proprietatea asupra terenului rămas moștenire de la bunica sa și îl putea valorifica ca adevărat proprietar.
De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, cauzate reclamantului și familiei sale prin stresul și starea de incertitudine în care au fost ținuți începând din anul 2008 și până în prezent, ca urmare a modului abuziv, contrar prevederilor imperative ale legii, prin care pârâții ca reprezentanți ai autorității de stat au înțeles să își îndeplinească sarcinile de serviciu izvorâte din lege, privind aplicarea prevederilor legilor fondului funciar.
Se constată că în speța față de situația juridică a terenului a cărei restituire se cere sunt incidente prevederile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată care stabilesc că terenurile aflate în folosința proprietarilor pe durata existenței construcțiilor trec, de drept, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora.
Restituirea terenurilor cu construcții se face la cerere, prin ordinul prefectului, la propunerea primarilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 36 alin. 3, art. 23 Legea r. 18/1991, art. 36 alin. 1 și alin. 4, art. 53-54 Legea nr. 18/1991.
Prin precizările depuse la termenul din 14.05.2012, reclamantul a reiterat că „obiectul principal îl constituie anularea Ordinului P. nr. 48/2012 cât și Referatul Comisiei Municipale de F. F. Iași nr._/2012.
Pârâtul, Prefectul Județului Iași, a formulat întâmpinare, invocând:
a) excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P.;
b) excepția netimbrării acțiunii;
c) prezența lucrului judecat și, pe fond, respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea, reținând că sentința civilă nr.6206/2009 are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește obligarea P. de a soluționa cererea autoarei reclamantului și privitor la capătul de cerere privind acordarea unor daune morale – are autoritatea de lucru judecat sentința civilă nr._/2011. S-a mai arătat în sentință că ,, în condițiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra chestiunii privitoare la neconstituționalitatea acestui text – pentru discriminarea făcută proprietarilor în raport cu titlurile obținute pentru terenurile extravilane, ce pot beneficia de despăgubiri, în sensul respingerii excepției,soluția ce se impune este cea de respingere a acțiunii. Subsidiar, se reține neincidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991 – dat fiind că reclamantul nu este dobânditor al contracției prin acte de înstrăinare cu foști membrii cooperatori, și neincidența dispozițiilor art. 36 alin. 3 - reclamantul nefiind titular al dreptului de folosință al terenului – ca și proprietari ai locuinței, neexistând dovada preluării terenului aferent construcției, în condițiile art. 30 Legea nr. 58/1974’’.
Prin decizia civila 1605/25.06.2013 pronunțata in dosarul_ s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cererii formulate de reclamantul C. C. C..
În rejudecare, pentru a determina procentul de ocupare in cauza a fost administrata proba cu expertiza topometrica.
Prin sentința civilă nr. 5890/24.04.2014 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea, a dispus anularea Ordinul nr. 48/06.03.2012, Prefectul Județului Iași, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața identificata in anexa 3 efectuata de expert M. L. D., - act ce face parte integranta a prezentei sentinte - intre punctele 3 ,4, 5, 6,7, D, E F,G, H, 3 suprafata de teren de 280 mp situata in . Iasi și a respins cererea de obligare la plata de daune morale si materiale.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță în rejudecare a reținut următoarele argumente:
,,Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii din intravilanul localităților aflate in administrarea consiliilor locale considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora după caz, la cerere, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta in baza verificării situației juridice a terenului.
Ipoteza acestei norme si procedura de atribuire sunt reluate aproape identic in art. 34 din Legea nr. 1/2000 cu modificările si completările ulterioare.
Textele L 18 /91 nu prevăd posibilitatea atribuirii de terenuri in compensarea celor ocupate de construcții, nici posibilitatea acordării de despăgubiri.
Voința legiuitorului este clar exprimata in aceste norme, astfel încât nu exista motiv pentru interpretarea lor extensiva.
De asemenea textele nu fac trimitere la articole din același act normativ care prevăd compensarea cu teren sau acordarea de despăgubiri foștilor proprietari pentru alte categorii de terenuri imposibil de retrocedat pe vechiul amplasament.
In mod particular in cazul terenurilor si construcțiilor expropriate modalități de reparație suplimentara in beneficiul proprietarilor deposedați sunt reglementate prin alt act normativ. Pe de alta parte, sub aspect procedural, prefectul este abilitat sa emită ordine de atribuire doar pentru terenurile libere si neafectate de lucrari de sistematizare ce au aparținut solicitanților sau autorilor lor.
In atare situație daca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de normele legale menționate terenurile nu pot fi atribuie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, si nu existe temei legal pentru alte modalități de reparație in procedura prevăzuta de legile fondului funciar.
Raportând aceste dispozitii la situatia de fapt a terenului revendicat de către reclamant si având in vedere concluziile raportului de expertiza instanta retine ca din întreaga suprafata revendicata este libera doar suprafata de 280 mp identificata in anexa 3 punctele 3 ,4, 5, 6,7, D, E F,G, H, 3
Astfel luând act ca prin expertiza a fost identificata in anexa 3 intre punctele 3 ,4, 5, 6,7, D, E F,G, H, 3 suprafata de teren de 280 mp ca fiind libere instanta retine ca in mod gresit a fost respinsa in totalitate cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate detinut de autoarea sa .
Având in vedere dis part 36 din l 18 /1991 instanta va admite in parte plângerea reclamantului, va anula in parte Ordinul nr. 48/06.03.2012, Prefectul Județului Iași, va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata identificata in anexa 3 intre punctele 3 ,4, 5, 6,7, D, E F,G, H, 3 suprafata de teren de 280 mp situata in . Iasi .
In ce priveste cererea reclamantului de obligarea paratilor la plata daune materiale si morale instanta retine ca in fapt reclamantul nu a făcut dovada unui raport direct de cauzalitate intre daunele pretinse si fapta acestor parati mai mult nu a dovedit caracterul cert al daunelor solicitate fapt pentru care in condițiile cu disp. art. 1169 cod civil va respinge aceste capete de cerere’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Prefectul Județului Iași arătând că cererea trebuia respinsă nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. Or terenul este în prezent sistematizat, ocupat de construcții, iar din situația juridică a terenului nu rezultă că acesta ar fi fost preluat potrivit Dispozițiilor nr. 712/1966.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și reclamantul C. C. arătând că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Instanța a admis acțiunea doar pentru 280 mp deși expertiza face vorbire de 336 mp, fără a pune această chestiune în discuția părților și fără a-l pune pe expert să efectueze măsurătorile și să stabilească punctele de contur ale acestei suprafețe de 280 mp. Instanța a omis să se pronunțe asupra nulității referatului nr._/21.02.2012. Prima instanță în mod eronata dispus restituirea doar a suprafeței de 280 mp iar nu 336 mp, înlăturând aplicabilitatea în speță a art. 23 din Legea nr. 18/1991 și interpretând eronat art. 36 din aceeași lege, în condițiile în care suprafața de 336 mp era liberă de construcții și lucrări de sistematizare. Arată că în cauză nu se solicită restituirea unui teren supus exproprierii ci se solicită restituirea unui teren preluat în diverse moduri de statul totalitar. Nu a solicitat restituirea terenului sau daune de pe urma terenului de 486 mp expropriat, ci a solicitat restituirea terenului de 514 mp care a rămas în proprietatea bunicilor din cei 1000 mp, după exproprierea din 1967. prin atribuirea suprafeței de 336 mp nu sunt lezate interesele unor terți și nici ale statului sau ale UAT Iași.
În mod eronat prima instanță a respins cererea de acordare a daunelor morale și materiale, fapta ilicită constând în întârzierea soluționării cererii formulate . Arată că în toată această perioadă a fost lipsită de posibilitatea legală de a putea vinde bunul sau de a-l partaj. Prejudiciul încercat este de_ lei.
Prin recursul formulat de C. M. de fond funciar Iași s-a arătat că suprafața de teren solicitată este diferența dintre suprafața de teren dobândită prin actul dotal și cea rămasă în proprietatea reclamantei în urma exproprierii. Prima instanță a apreciat greșit că suprafața de 280 mp este liberă și poate fi restituită în natură. Or terenul este ocupat chiar de casa de locuit proprietatea reclamanților, și nu este în administrarea Consiliului Local ci este proprietatea particulară a persoanelor fizice, nefăcând vreodată obiectul unei preluări de către stat. Prin decretul de expropriere nr. 932/27.09.1967 s-a trecut în proprietatea statului doar suprafața de 486 mp din totalul celor aproximativ 1000 mp din actul dotal. Faptul că în masa succesorală a reclamanților aflați în partaj a fost indicată o suprafață de 200 mp în loc de 381 mp, nu constituie un motiv pentru a s4e solicita reconstituirea pentru 381 mp. Potrivit art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 se restituie terenurile aflate în administrarea consiliilor locale considerate proprietate de stat; or în cazul de față terenul este coproprietatea reclamantei și a celorlalți comoștenitori. Or nu se poate obține titlu de proprietate în temeiul legii fondului funciar pentru suprafețele de teren deja deținute în proprietate și nici pentru suprafețele de teren deținute în posesie prin extinderea abuzivă a limitelor proprietății.
Prin întâmpinare reclamantul C. C. arată că prin decizia nr. 2275/25.11.2009 Tribunalul Iași a reținut irevocabil faptul că în cauză sunt aplicabile disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991. A făcut dovada faptului că a avut în proprietate suprafața de 514 mp teren, iar demersurile sale au ca scop obținerea unui document oficial prin care să poată dovedi la Judecătoria Iași în procesul de partaj, suprafața de teren pe care a avut-o în proprietate bunica sa.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul declarat de reclamantul C. C. nu este fondat urmând a fi respins în timp ce recursurile declarate de Prefectul Județului Iași și C. M. de fond funciar Iași sunt fondate urmând a fi admise iar acțiunea respinsă pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din actele dosarului cât și din precizările repetate ale reclamantului, cererea de reconstituire se referă nu la suprafața de 486 mp expropriată de la autorii reclamantului din cei 1000 mp avuți în proprietate conform actului dotal (identificați în fizic drept 908), ci chiar la suprafața de 514 mp rămasă în proprietatea reclamantei după expropriere, din care 280 mp sunt stăpâniți în fizic de reclamant (pe această suprafață aflându-se și construcția-locuință a reclamantului, suprafața îngrădită de reclamant fiind de fapt mai mare, respectiv 336 mp) iar restul până la 514 mp, reprezintă o suprafață de teren nestăpânită în fizic de reclamantă, aceasta fiind ocupată de detalii sistematizare (alee).
Or art. 36 din Legea nr. 18/1991 are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele care au fost private de acest drept prin preluări abuzive. Reclamanta, deși i s-a preluat prin expropriere o suprafață de 486 mp, solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas în proprietate după expropriere (scriptic 514 mp), motivând că în fața instanței la care se partajează terenul nu dispun de un act de proprietate asupra acestei suprafețe rămase în proprietate.
Or scopul Legii nr. 18/1991 nu este acela de a confirma actele de proprietate deja existente cu privire la terenurile care nu fost afectate în regimul lor juridic de preluări. Reclamantul nu a explicat în nici un moment de ce se consideră proprietar asupra suprafeței de 514 mp conform actului dotal însă în același timp solicită un nou titlu de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, cu alte cuvinte de ce consideră că actul dotal nu mai reprezintă un act doveditor al dreptului de proprietate în cadrul procesului de partaj.
În măsura în care reclamantul dorește obținerea unui titlu de proprietate și asupra suprafeței cu privire la care și-a extins în fizic posesia (în afara suprafeței cuprinse în actul dotal) acesta va trebui să recurgă la alte mijloace juridice, Legea nr. 18/1991 nefiind aplicabilă pentru această situație.
În consecință cum cererea reclamantului nu se referă la suprafața expropriată ci la cea rămasă în proprietate, instanța urmează a respinge cererea reclamantului, mai ales în condițiile în care dreptul de proprietate al reclamantului nu este contestat de pârâți.
În ce privește diferența dintre suprafața stăpânită în fapt de reclamanți și diferența până la 514 mp (cu privire la care se susține că nu a fost cuprinsă în decretul de expropriere și totuși nu se află în posesia reclamantului ci în proprietate publică), instanța constată că aceasta este într-adevăr ocupată de detalii de sistematizare (alee asfalt), astfel încât nu ar putea oricum face obiectul unei reconstituiri în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Pentru aceste motive instanța urmează a respinge recursul declarat de reclamant și a admite recursurile declarate de Prefectul Județului Iași și C. locală de fond funciar Iași, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. C. C. împotriva sentinței civile nr. 5890/24.04.2014 a Judecătoriei Iași.
Admite recursul declarat de PREFECTULIAȘI-INSTITUȚIA P. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 5890/24.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea formulată de C. C. C. în contradictoriu cu Prefectul jud. Iași-Instituția P. Iași și C. M. de fond funciar Iași.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. B.I.E. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 16.03.2015
Jud. fond. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
