Uzucapiune. Decizia nr. 1609/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-06-2012 în dosarul nr. 1609/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Iunie 2012
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1609/2012
Pe rol judecarea recursului promovat de către reclamantul G. B. împotriva sentinței civile nr. 150/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 15.06.2012 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 150/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G. Belendus în contradictoriu cu pârâta ..
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrata sub nr._ formulata de reclamantul G. B. se solicita constatarea, in contradictoriu cu parata ., ca reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 3400 mp teren pe raza ..
In motivarea acțiunii se arata ca, in fapt, reclamantul este moștenitorul testamentar si legal al bunicii sale G. M.(Marita), aceasta lăsându-i, prin testamentul încheiat la 01.02.1990, cu titlu particular, suprafața de 8400 mp teren in satul Iorcani, .> Reclamantul arata ca după decesul bunicii sale, din data de 18.02.1990, a stăpânit si folosit întreaga suprafața de 8400 mp in mod public, continuu si neîntrerupt. După apariția Legii nr. 18/1991, tatăl reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8400 mp dar si s-a reconstituit acestuia doar 5000 mp, întrucât doar cu aceasta suprafața figura defuncta in rolul agricol. Pentru diferența de 3400 mp teren, aflata pana in prezent in posesia reclamantului, nu s-a dispus reconstituirea, terenul nefiind revendicat de nimeni.
In drept, se invoca prevederile art. 1895 si 1897 C.civ.
P. întâmpinarea formulata de parata . respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata. Se arata ca defuncta G. M., bunica reclamantului, nu a deținut suprafața de teren in litigiu, nefiind menționata in registrul agricol o astfel de suprafața. Defuncta nu putea transmite prin testament o suprafața de teren mai mare decât deținea. De asemenea, se mai arata ca testamentul invocat de către reclamant nu constituie just titlu pentru invocarea scurtei uzucapiuni.
F. de întregul material probator administrat in cauza, analizat prin prisma dispozițiilor aplicabile in materie, instanța a constatat acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiata.
Pentru a fi admisa actiunea în constatare dreptului de proprietate dobândit prin scurta uzucapiune prescurtata ( de 10-20ani) este obligatorie întrunirea cumulativa a 2 conditii, si anume: posesia sa se întemeieze pe just titlu, iar aceasta posesie sa fie de buna credinta.
Cat priveste justa cauza sau justul titlu, potrivit art.1897 C.civ. , justa cauza este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea,schimbul etc…. Testamentul nu face dovada dreptului de proprietate, acesta trebuind sa fie insotit de acele inscrisuri care atesta ca defunctul era proprietarul bunului ce face obiectul legatului. Ori in cauza de fata se observa ca asupra imobilului ce face obiectul legatului urma sa se stabileasca dreptul de proprietate prin parcurgerea procedurii speciale instituite de Legea nr. 18/1991.
Dupa cum s-a aratat de catre insasi reclamantul, suprafata de teren in litigiu, de 3400 mp, a facut obiectul unei cereri de reconstituire, formulata de tatal reclamantului, G. I., ca facand parte din intreaga suprafata de 8400 mp teren ce ar fi fost proprietatea defunctei G. M.. Facand obiectul Legii nr. 18/1991, terenul in litigiu nu a fost reconstituit, nefiind dovedit cu privire la acesta dreptul de proprietate al autorului. In orice caz, in masura in care s-ar fi facut dovada indreptatirii la reconstituire si cu privire la terenul in litigiu, de 3400 mp, se observa ca proprietar al terenului ar fi devenit G. I., titularul cererii de reconstituire.
Instanta a apreciat ca in masura in care pentru terenul solicitat spre reconstiuire nu s-a obtinut validarea in temeiul legilor funciare, reclamantul poate obtine proprietatea doar prin lunga uzucapiune, de 30 ani, intrucat testamentul invocat nu constituie just-titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. B..
Recurentul a arătat că a făcut dovada posesiei continue, netulburată, publică și sub nume de proprietar conform art.1847 Cod civil. Consideră recurentul că posedă terenul în baza unui just titlu care este testamentul olograf al autoarei sale.
Recurentul susține că testamentul este just titlu deoarece dacă ar fi fost necesar a se dovedi că testatorul avea și acte de proprietate cu privire la bunul testat atunci dreptul de proprietate ar fi existat deja în virtutea calității sale de moștenitor testamentar. Recurentul arată că din probatoriu rezultă că a stăpânit suprafața de teren din 1990 iar intimatul ar fi trebuit să dovedească reaua sa credință.
A solicitat admiterea recursului și a acțiunii.
Legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Din actele dosarului de fond rezultă că numitului G. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,08 ha teren (fila 40) după autoarea sa G. M. (M.).
A fost reconstituit astfel dreptul de proprietate pentru tot terenul deținut de autoare, conform rolului agricol fila 38 dosar.
Instanța de fond a reținut corect faptul că testamentul nu este un act de proprietate. Art. 1897 cod civil definește clar justul titlu ca orice act translativ de proprietate ca vinderea, schimbul….Doctrina și practica judiciară au stabilit în acest sens că testamentul nu este un act care să dovedească dreptul de proprietate ci doar voința dispunătorului. Atât timp cât testatorul nu are acte de proprietate asupra bunului, obiect al legatului, testamentul nu poate constitui titlu de proprietate.
Martorii audiați în cauză nu constituie o dovadă suficientă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în lipsa justului titlu. Art.1895 Cod civil impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de posesie de bună credință și întemeiată pe just titlu.
Atât timp cât recurentul reclamant nu a îndeplinit aceste condiții, apreciem acțiunea neîntemeiată iar sentința instanței de fond legală și temeinică.
În raport de aceste considerente, va fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat declarat de reclamantul G. B. împotriva sentinței civile nr. 150/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D.I. D.C. T.D. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/28.11.2012
Judecător fond: N.-E. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1584/2012. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Hotărâre din 20-06-2012, Tribunalul IAŞI → |
|---|
