Pretenţii. Decizia nr. 2781/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2781/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 2781/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2012
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2781/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de C. M. împotriva sentinței civile nr. 5415 din 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind R. -B. C., având ca obiect pretenții daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 5415/12.03.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
1. Respinge cererea de sesizare a Parchetului pentru fals și de suspendarea judecării acțiunii, conform art. 183 Cod Procedură Civilă .
2. A) Respinge excepțiile privind a) prescripția dreptului la acțiune și b). puterea (autoritatea) de lucru judecat invocate de pârât .
B) Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamantă.
3. Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. – Tg. F., .. 39, Iași în contradictoriu cu pârâtul R. - B. C. - Iași. ..
Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia(conform considerentelor), un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicată compartimentului de specialitate din cadrul Tribunalului Iași.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la nr. de mai sus, reclamanta C. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul R. –B. C., solicitând obligarea acestuia să plătească 3000 lei cheltuieli de judecată, motivat de faptul că acesta a semnat 2 hotărâri contradictoriu ale Comisie județene de fond funciar din această cauză petiționara fiind anchetată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 291 și 292 Cod penal. Reclamanta a arătat(fila 22) că sunt în culpă și T. M. și A. F.. Ulterior a arătat că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este de 700 lei și că au calitatea de pârâți A. F. (consilier juridic) și că daunele morale sunt de 5000 lei pentru că a fost anchetată și învinuită pe nedrept.
Pârâtul R. B. C. a formulat întâmpinare și a invocat excepția de lucru judecat, invocând ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și faptul că a plătit 1000 lei amendă administrativă și 300 lei cheltuieli judiciare. De asemenea a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că dosarul Pachetului a fost soluționat în luna mai 2007.
Pe fond a arătat că nu a prejudiciat-o pe reclamantă, neprovocându-i suferințe de ordin psihic.
Reclamanta a indicat-o și pe B. G.(fila 133).
Ulterior reclamanta a precizat că nu a solicitat 5 ha teren și a solicitat (fila 156) anularea celor 2 hotărâri ale Comisiei Județene și titlului de proprietate nr._/1994, emis pe numele lui P. I., precum și a titulaturii de falsificator pentru care a fost cercetată penal.
La 07.03.2011 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă. S-a dispus acordarea acestei facilități, în sensul desemnării unui avocat din oficiu(fila 155).
Reclamanta a precizat cererea sa la fila 188.
Astfel reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul R. –B. C. solicitând obligarea acestuia să-i plătească sumele de 5000 lei reprezentând daune morale și 700 lei daune morale (în baza răspunderii delictuale pentru fapta proprie a acestuia, conform art. 998 – 999 cod civil).
A arătat că în dosarul nr. 1572/P/2005 prin ordonanța procurorului din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din data de 21.05.2007 de scoatere de sub urmărire penală s-a aplicat o sancțiune administrativă de 1000 lei RON lui R. B.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art.289 Cod penal. Aplicarea disp. art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală a înlăturat răspunderea penală, nu și pe cea civilă. S-a constatat că, la 05.10.2007 P. de pe lângă Tribunalul Iași, cu privire la faptul că, la 01.09.2004 reclamanta ar fi expediat Primăriei hotărârea nr. 483 din 02.07.2003 a Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor, hotărâre eliberată în baza unei cereri de atribuire a suprafeței de teren de 5 ha pe raza comunei Brăești, deși în realitate reclamanta C. M. nu a făcut această cerere de 5 ha, ci o altă cerere în care a solicitat bucăți de teren de câte 2ha în satul Albești, 2000 mp grădină în satul Cristești; 1,35ha fâneață în satul Cristești și 1 ha arabil în satul Cristești, la data de 30.04.2000. Reclamanta nu a expediat niciodată această hotărâre falsă comunei Brăești, corespondența dintre instituții fiind fără implicarea persoanelor care formulau cererile.
S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a M. C., reținându-se că fapta nu există conform art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Hotărârea nr. 483/02.07.2003 a Comisiei Județene Iași de respingere a cererii de atribuire a suprafeței de teren de 5 ha s-a dovedit a fi falsă, ca de altfel și hotărârea nr. 483/02.07.2003 de admitere a cererii.
Tabelul în care este menționată hotărârea de respingere a atribuirii dreptului de proprietate, care face parte componentă din actele întocmite de Comisia Județeană de fond funciar Iași nu este semnat. A. F.- consilier juridic nu face parte din cadrul Comisiei de fond funciar, membrii acestei comisii fiind nominalizați în lista de la fila 12 dosar. Au fost modificate, cu bună știință elemente ale cererii în dreptul reclamantei C. M. la nr. 914,915 și 916, prin care sunt menționate alte suprafețe de teren deși cele solicitate că cererea inițială, deși reclamanta nu a avut cunoștință de aceste modificări. A mai arătat că nu există la dosar cererea prin care se presupune că reclamanta C. M. ar fi solicitat suprafața de 5 ha.
La fila 8 dosar reclamanta C. M. a fost trecută suplimentar în fals, la poziția 58 cu respingerea contestației la un an după întrunirea comisiei, în septembrie 2004, dar cu o dată anterioară, respectiv cu anul 2003, momentul în care au fost emise hotărârile în fapt.
Reclamanta nu a primit actele administrative de la Comisia Locală Brăești, Comisia Județeană și nici de la primarul Comunei Brăești și nici răspuns la contestațiile sale, dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren solicitate nefiind reconstituit.
A mai arătat că reclamantei nu i-a fost comunicată soluția Parchetului, fiind astfel în termen să formuleze prezenta acțiune.
Prin emiterea hotărârilor false de către pârât și prin faptul că a fost anchetată din această cauză, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu moral și material printr-o faptă ilicită –săvârșită cu vinovăție de către pârât. Există raport de cauzalitate între faptele sale și prejudiciul cauzat având în vedere calitatea de prefect a pârâtului la momentul întocmirii actelor false, iar conform art. 998 cod civil „fapta omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă la repararea acestuia”.
Daunele materiale solicitate reprezintă contravaloarea cheltuielilor realizate cu ecografii, îngrijirea sănătății, medicamente, transport, regim alimentar deoarece reclamantei i s-au agravat bolile de care suferea pe parcursul acestor ani de anchetă, iar daunele morale reprezintă o despăgubire pentru atingerea adusă onoarei, demnității și sănătății reclamantei, suferințelor create în cererea în urma unei conduite delictuale din partea pârâtului.
A invocat art. 998-999 cod civil.
A propus proba cu înscrisuri și martori.
Pârâtul a invocat „Borderoul recomandatelor” prezentate în . data de 30.05.2007, din care rezultă că reclamanta a primit soluția din dosarul nr. 1372/P/2005 în același timp B. G. din Iași- Primăria Brăești și R. _Banu C., la 30.05.2007. De asemenea a invocat înscrisuri din care rezultă că reclamanta în baza adeverinței nr. 301/03.12.1991, emisă de Comisia comunală Brăești și Hotărârea Comisie Județene din 25.07.1991 a primit titlul de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 2300mp situate pe teritoriul comunei Brăești. La 16.08.1993 reclamanta a primit titlul de proprietate.(A mai invocat documentația prin care Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a respins, prin Hotărârea nr. 484/02.07.2003 contestația M. C., motivat de faptul că nu face dovada predării terenului la stat sau CAP și nici calitatea de succesor).
A invocat Codul de procedură civilă.
A depus înscrisuri.
La 11.04.2011 reclamanta a declarat că renunță la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții A. F. și M. T.(fila 191).
În baza art. 246 Cod procedură civilă instanța a luat act de această renunțare, dându-se eficiență principiului disponibilității, ce guvernează procesului civil.
La termenul din 03.05.2011 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în considerarea accesului liber al acesteia în justiție, garantat de Constituție și de normele europene.
A fost unită excepția prescripției dreptului la acțiune cu fondul cauzei și prorogată pronunțarea asupra excepției autorității de lucru judecat.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției motivat de faptul că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă, dosarul_ al Curții de Apel Iași fiind în recurs, suspendat la cererea părților, iar pârât - prefectul ca instituție. Obiectul îl constituie daunele cominatorii. A mai arătat că reclamanta nu a primit comunicarea soluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. În 2007-2010 a suferit de boli care au împiedicat-o să-și exercite dreptul la acțiune.
A depus înscrisuri.
În cauză au fost audiați martorii Saranficeanu V. și Z. N., la stăruința reclamantei.
De asemenea a fost administrată proba cu înscrisuri(copii după: rezoluții nr._ din 12.01.2006, referatul 1372/P/2005; adrese, ordinul 89/2003, acte de transport(bilet), citații, adresa 3307/P/2004, adresa 8204/2006, adresa 757/II/2010, factura_/2003 pentru chitanțe recomandate, tichet referat pentru contestația nr. 916/30.04.2003, contestația 916/2000, tabel, adresa 1372/P/2005, extras poștal pentru dosar_, comunicare acte procedural, încheierea în acest dosar, hotărârea 983/02.07.2003, procesul –verbal din 2005, procesul –verbal din 22.06.2005, acte notariale, declarații, dovadă, adresa 655/VIII/1/2005; comunicarea 3192/P/2000, procesul –verbal din 04.05.2005, hotărârea nr. 483/02.04.2003(de admitere a contestației), propunere, cerere 1372/P/2005, rezoluția 1051/Ii/2001, adresa 185/2001, 477/2010, adeverința din 03.01.2000, acte de stare civilă, adresa 987/1998, rezoluția 1051/II/2/2001, declarații, comunicarea 192/P/2000, adresa 777/II/2/2000, 263/2001, adresa 9335/2005, 137/2/P/2005/31.01.2003, procesul –verbal din 02.07.2003, chitanțe, copia adresă_, chitanță, ordonanța 1372/P/2005, comunicare, adeverință act de la Arhivele de Stat, delegație, borderoul recomandatelor, titlul de proprietate_/16.08.1993, sentința penală 49/2003, adeverința nr. 315/25.03.2005, adeverința adresa mr. 263/2001, adresa 185/2001, acte de la rol, cupon de pensie.
A fost efectuată o expertiză medico-legală de către IML Iași.
Obiecțiunile la expertiză au fost respinse ca neîntemeiate deoarece experții au răspuns la obiectivele trasate de instanță după punerea în discuția contradictorie a părților.
Cererea privind contraexpertiza la Institutul de Medicina legală „M. Minovici” a fost respinsă, proba nefiind utilă raportat la prima expertiză, care a răspuns clar și argumentat la obiectivele trasate de instanța de judecată.
Reclamanta a formulat cerere de sesizare a Parchetului pentru fals și uz de fals pentru expertiză medico –legală și implicit de suspendare a judecății cauzei, conform art. 183 Cod procedură civilă, măsura neimpunându-se în raport de probele administrate în cauză, nefiind indicii că expertiza nu corespunde realității. (Prin urmare această cerere va fi respinsă).
1.Excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului la acțiune invocate de pârât, sunt neîntemeiate și, prin urmare instanța le va respinge.
Astfel, nu există triplă identitate de obiect, părți și cauză în dosarul în care a fost pronunțată ordonanța Parchetului la care a făcut referire pârâtul (_ ) și nici în dosarul Curții de Apel Iași(nr._ ) ce are ca obiect „daune cominatorii” și în care prefectul figurează ca instituție. În dosarul Parchetului nu s-au solicitat daune materiale și morale ca în prezentul dosar.
Dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris. Termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 – în vigoare la data sesizării instanței - 29.11.2010- a fost respectat.
Conform borderoului ale recomandatelor al Parchetului de lângă Tribunalul Iași, prezentate în . 23.05.2007 la nr. 1372/P/2005 este prevăzută C. M. .
Cu toate acestea, pe dovada de la fila 30 – vol. II al prezentului dosar, este prezentă ștampila cu data poștei 31.05.2007 – Târgu F. și semnătura reclamantei(indescifrabilă) C. M., deși nu este data primirii, respectiv a semnării efective a acesteia, caz în care nu se poate reține că aceasta este data reală a primirii comunicării. Rezultă deci că prezenta acțiune este în termen depusă, dreptul la acțiune născându-se de la data când cel păgubit a cunoscut paguba, pe cel care a provocat-o. În speță pârâtul din dosarul Parchetului a fost indicat prin ordonanța menționată mai sus. Pe de altă parte, la 06.07.2010 a fost comunicată ordonanța conform adresei 1372/P/2005 din 22.06.2011.
Prin urmare, nefiind depășit termenul de prescripție cererea de repunere în termen nu se justifică și va fi respinsă.
2. Prezenta acțiune este neîntemeiată pentru motivele care vor fi expuse mai jos.
La 16.08.1993 a fost emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași titlul de proprietate nr._ pentru 4 ha și 2300 mp, teren situat în ., în favoarea M. I. C.(fila 198).
La 02.07.2003 a fost emisă hotărârea nr. 483 a Prefecturii județului Iași – Comisia Județeană de Aplicare a Lg. 18/1991 prin care a fost respinsă contestația M. I.C. pentru 5 ha teren – .> Tot cu data de 02.07.2003 există hotărârea nr. 483, în care pentru aceeași suprafață de teren a fost admisă contestația petiționarei(fila 203).
Prin sentința penală 49/11.02.2009 a fost respinsă plângerea formulată de C. M. împotriva rezoluției din 28.01.2008.
Din copia extras de la Arhivele naționale rezultă că I. V. C. a avut în proprietate 5 ha teren.
La 30.04.2003 a fost respinsă prin referatul 916 contestația M. C.(fila 214) de către Comisia Județeană Iași de fond funciar.
Prin contestația 916/30.04.2000 C. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2000 mp; 1,25ha fânețe, 1 ha teren arabil și 2 ha teren arabil (fila 215).
Din referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr._/3307/P/2005 a I.P.J. Iași – Poliția Orașului Tg. F. rezultă următoarele(referitor la respingere, prin hotărârea 483/02.07.2003, contestația 916/30.04.2000) „Contestatoarea pretinde că nu a mai formulat plângere la Judecătorie deoarece în cursul lunii –2003, nu poate preciza exact data, numitul J. M. – secretar al Primăriei orașului Tg. F. a invitat-o personal la această instituție și i-a înmânat în original o hotărâre a Comisiei Județene de aplicare a Lg.18/1991, cu același nr. 483/2.07.2003, dar cu un conținut contradictoriu în sensul că i s-a admis contestația privind atribuirea celor 5 ha de pe raza comunei Brăești, satul Costești, înscrise în anexa 3, că prevederile acestei hotărâri se vor îndeplini de Comisia Locală de fond funciar Brăești și OJCGC Iași, că o copie după hotărâre se va trimite atât primăriei, câr și reclamantei dar și faptul că plângerea împotriva acesteia se va adresa Judecătoriei în 30 de zile de la comunicare, ambele exemplare de pe hotărâri poartă ștampila Prefecturii Județului Iași, anchetatorii concluzionând că acestea au fost redactate și ștampilate în incinta Prefecturii județene(fila 109).
S-a mai precizat că M. C. a luat cunoștință despre actul contradictoriu la 09.11.2004 de la lucrătorul de poliție însărcinat să facă cercetări ca urmare a sesizării făcute de primar, moment în care aceasta nu a uzat de actul considerat a fi fals, iar până atunci nu a cunoscut despre fals, în ordonanța din dosarul nr.1372/P/2005 a P. de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus (fila127):
- scoaterea de sub urmărire penală a penală a lui R.-B. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei;
- neînceperea urmării penale împotriva M. C., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal,
- neînceperea urmăririi penale împotriva G. B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal,
- suportarea cheltuielilor judiciare de 300 lei de către învinuit .
Prin referatul din dosar_/_ s-a propus neînceperea urmăririi penale față de B. V. pentru denunțare calomnioasă.
S-a reținut că fapta s-a săvârșit pe fondul neglijenței învinuitului R.-B. C., care nu a verificat registrul de hotărâri al Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și nu a reușit rememorarea împrejurării că a mai semnat o hotărârea cu același număr, dar cu un alt conținut. S-a mai reținut că G. B. nu i se poate imputa aplicarea ștampilei pe înscrisul contrafăcut „Ștampila se aplică ulterior semnării de persoanele autorizate și aceasta nu are ca atribuții verificarea legalității înscrisului, ci doar de autenticitate a semnăturii”.
S-a mai reținut că hotărârea falsă nu a produs consecințe juridice, iar M. C. nu a cunoscut împrejurările în care a fost emisă.
Conform chitanței . nr._/07.06.2007 pârâtul a achitat suma de 1000 lei, conform OP nr. 1372/P/2003/21.05.2007, iar conform chitanței . nr._ suma de 300 lei stabilită prin același titlu.
Martorul Saranficeanu V. a declarat că știe de la reclamantă că fost afectată foarte mult de faptul că a fost cercetată pentru infracțiunea de fals și uz de fals, precum și că a ajutat-o pe aceasta de multe ori cu bani pentru a obține documente de la diferite organe. Martorul a mai declarat că reclamantei i s-au adus prejudicii pe nedrept și fiind o persoană care și-a dedicat viața studiului, că i-a cauzat insomnii, că a fost nevoită să cheltuiască pentru sănătatea deteriorată, ca urmare a situației la care a fost expusă. Martorul a considerat că reclamanta a suferit un prejudiciu material determinat de cheltuielile necesare medicamentelor pentru deteriorarea sănătății și taxe datorate la autoritățile statului. Martorul a apreciat că reclamanta trăiește în sărăcie și nu știe dacă are o alimentație specială. Martorul a constatat și că pârâtul nu putea să vizeze toate actele pe care le semna și a fost mințit de persoanele întocmeau documentațiile(fila 273).
Martorul Z. N. a declarat că reclamanta i-a spus că a fost învinuită de fals, spunându-i că este cercetată, că a suferit de ordin fizic și moral pentru că a fost învinuită pe nedrept. Martorul a mai declarat că nu cunoaște în amănunt în ce a constat prejudiciul material, dar că reclamanta a stat la spital și lua medicamente și că a căzut pe stradă.
Din expertiza medico-legală nr. 1621/OF/25.01.2012 realizat de Institutul de medicina Legală Iași rezultă următoarele:
La data de 24.10.2011 medicii legiști au examinat-o pe numita C. M. și actele medicale referitoare la aceasta.
Examinată la data de 24.10.2011 C. M. acuză cefalee, amețeli apărute declarativ în urmă cu 4 ani.
S-a concluzionat că „M. C. prezintă hipertensiune arterială, sindrom vestibular central și figurează în evidențe cu infecții urinare repetate și traumatisme craniene repetate.
Afecțiunile prezentate de sus-numita(sindrom vestibular central, HTA) sunt afecțiuni degenerative datorate vârstei și nu sunt consecutive unor traumatisme fizice sau a unor traume psihice. Infecțiile urinare cu care sus-numita este în evidență au o etiologie microbiană și nu sunt consecutive unor traume fizice sau psihice.
Din documentația medicală înaintată de sus-numita nu rezultă că este în evidență cu afecțiuni patologice în perioada 2005-2007.
Din documentația medicală înaintată de sus-numita nu reiese că ar fi prezentat afecțiuni în perioada 31.05.2007 – 31.05.2010 care să o împiedice să se deplaseze sau să își desfășoare activitățile curente.
Nu este de competența comisiei de expertiză aprecierea costurilor materiale ale tratamentelor efectuate de sus-numita.”
Conform art. 998-999 Cod civil „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat a-l repara” .
Prin urmare, pentru existența răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o faptă ilicită, un prejudiciu și o legătură de cauzalitate între fapta ilicită cauzată de prejudiciu.
În speță deși s-a probat existența unei fapte ilicite a pârâtului, determinată de faptul că acesta nu a verificat registrul de hotărâri și a unei vinovății, sub forma unei culpe levissima a acestuia, nu s –a făcut dovada, conform art. 116 Cod civil (în vigoare la data promovării acțiunii) existenței prejudiciului material și moral și implicit a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Reclamanta nu a probat cuantumul cheltuielilor materiale solicitate (pentru regim alimentar, medicamente, cheltuieli de spitalizare, transport (biletele depuse nedovedind că deplasările au fost ocazionate strict de și la solicitarea organelor penale,cu ocazia cercetărilor și nici a suferințelor de ordin moral ce ar fi fost cauzate cu ocazia cercetărilor (A precizat că nu a făcut plângere împotriva modului în care s-au desfășurat acestea. Folosirea termenului de făptuitor este specifică fazei de cercetare penală și nu echivalează cu „învinuit” sau/și „inculpat)”.
Martorii audiați au luat cunoștință din relatările reclamantei cu privire la cele declarate de aceștia, nepercepând direct cauzarea pentru aceasta a unei situații diferite, ca urmare a faptei pârâtului.
Expertiza medico –legală prezentată mai sus demonstrează că afecțiunile reclamantei au altă etiologie decât cea pretinsă de aceasta.
Se reține și o anumită lipsă de diligență a reclamantei care nu a cercetat cauzele pentru care a primit două înscrisuri contradictorii pentru aceeași contestație, așa cum s-a arătat mai sus. Fapta ilicită a pârâtului constă în neverificarea registrului de hotărâri, faptul că nu a memorat emiterea a 2 hotărâri identice neputându-i fi imputat, din cauza volumului mare de lucru. De asemenea se reține, așa cum s-a mai arătat nedovedirea prejudiciului material și moral și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.”
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta C. M., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca i s-a creat un prejudiciu major moral si material, printr-o fapta ilicita săvârșita cu vinovăție de către paratul R. B. C..
Ca exista raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul creat, având in vedere calitatea de prefect a paratului la momentul intocmirii actelor false, conform disp art 998 Cciv., iar fapta omului care cauzează altuia un prejudiciu obliga la repararea acestuia.
Daunele materiale solicitate reprezintă contravaloarea cheltuielilor realizate cu ecografii, îngrijirea sanatatii, medicamente, transport, regim alimentar, intrucat reclamantei i s-au agravat bolile de care suferea pe parcursul acestor ani de ancheta, iar daunele morale reprezintă o despăgubire modica pentru atingerea adusa onoarei, demnității si sanatatii reclamantei, suferințelor create in urma unei conduite delictuale din partea paratului.
A solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru evaluarea stării de sănătate, in condițiile existentei unei afectiuni traumatice, care sa se efectueze atat pe persoana cat si pe baza datelor medicale aflate la dosar, in vederea stabilirii adevărului conform disp Legii nr 459/2001 cu ultimele modificări, Expertiza medico-legala nu a fost efectuata conform standardelor medicale, nici conform dispozițiilor legale, in acest sens solicita a se avea in vedere obiectiunile la expertiza, respinse de către prima instanța in mod justificat.
In mod greșit s-a considerat ca reclamanta are afecțiuni degenerative datorate doar vârstei si ca acestea nu ar fi consecutive unor traumatisme fizice sau a unor traume psihice.
Singura motivare a primei instanțe pentru respingerea acțiunii reclamantei a fost aceea ca fapta ilicita a paratului consta in neverificarea registrului de intrarari, faptul ca nu a memorat emiterea a doua hotărâri identice, insa acest lucru nu-i poate fi imputat din cauza volumului mare de lucru.
Prima instanta nu a avut in vedere si nu a interpretat declarațiile martorilor in mod corect, preotul si omul de afaceri au relevat sincer modul in care ta a fost afectata sistematic de conduita ilicita a fostului prefect.
Mai arata recurenta ca instanta de fond a cenzurat in mod gresit cheltuielile de judecata, arata ca a efectuat la cele 13 termene de judecata 12 deplasari pe ruta Tg. F.-Iasi, 12 lei drumul, plus deplasarea la IML, la Spitalul de Neurochirurgie la encefalograma, la o comisie pentru persoane cu handicap, etc.
Recurenta a depus la dosar inscrisuri.
Intimatul R.-B. C. a formulat intampinare, rpin care a solicitat respingerea recursului.
A aratat ca recurenta C. M. în mod vădit exercită drepturile procedurale cu rea-credință și în neconformitate cu scopul în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Ca recurenta C. M. uită din nou că ambii au fost chemați la P. de pe lângă Tribunalul Iași datorită unei sesizări făcută de Primăria comunei Brăiești, județul Iași și nu de intimat. La P. au fost deopotrivă cercetați, în egală măsură, fără discriminare, funcționând principiul egalității de tratament. Apreciaza ca recurenta urmareste doar scopuri pecuniare- pretenții daune morale- uitând că daunele morale sunt prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic, iar normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Din alt punct de vedere și el a fost în aceeași situație juridică - cercetat în același dosar, de aceleași persoane și la nivelul aceleiași instituții care este P. de pe lângă Tribunalul Iași ca urmare a sesizării Primăriei comunei Brăiești, județul Iași.
Arata ca nu a prejudiciat reclamanta din acest dosar nici în anul 2004 când s-a săvârșit fapta, nici în anul 2005 când s-a constituit dosarul la P. de pe lângă Tribunalul Iași, nici în anul 2007 când s-a dat soluția în acest dosar și nici de atunci până acum, sub nici un aspect de fapt sau de drept.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul reclamantei este intemeiat, in parte.
Prin Ordonanta procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul Iași din 21.05.2007 data in dosarul penal nr. 1372/P/2005 s-a dispus:
1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului: R.-B. C., domiciliat in Iași, ., . infracțiunii prev. de art. 289 Cp. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 1000 lei.
2.Neînceperea urmăririi penale împotriva numitei C. M., domiciliată în or. Tg. F., ..39, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.291 Cp.
3.Neînceperea urmăririi penale împotriva numitei B. G., domiciliată in mun. Iași, .,.,., pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p.
S-a retinut ca la data de 5.10.2007, Primăria comunei Brăești, jud. Iași, a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Iași, cu privire la faptul că pe 1.09.2004, numita C. M. din or. Tg. F., ..39, a expediat oficial Hotărârea nr.483/2.07.2003 a Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de admitere a contestației petentei și prin care Comisia Locală de Fond Funciar Brăești, era obligată să atribuie susnumitei suprafața de 5 ha teren pe rază . altă hotărâre cu același număr, prevedea respingerea contestației.
Din cercetările efectuate s-au stabilit următoarele: “La data de 2.07.2003, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, întrunită în ședință, a hotărât, respingerea contestației numitei C. M. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha teren, fapt consemnat în procesul verbal de ședință încheiat cu această ocazie.
Hotărârea a fost redactată și semnată pentru prefectul N. A. de către subprefectul R.-B. C. și comunicată Comisiei Locale.
Numita C. M. a expediat Comisiei Locale de Fond Funciar Brăești, o hotărâre cu același număr 483/2.07.2003, în care se specifică că „se admite contestația d-nei C. I. M. domiciliată în or. Tg. F., ..39, jud. Iași privind atribuirea suprafetei de 5 ha teren, situat pe raza comunei Braesti si inscrierea pe anexa 3, .> Hotărârea Comisiei Județene de Fond funciar Iași nr. 483/2.07.2003, de admitere a contestației este un document fals, deoarece continutul său vine în contradicție cu situația de fapt analizată în ședința comisiei din 2.07.2003, nu se regăsește în procesul-verbal de ședință, nu a fost trecuta în registrul de hotărâri nu are alte duplicate.
Conform raportului de constatare tehnico-științifîcă grafică_/28.08.2006 a I.J.P. Iași - Serviciul Criminalistic, semnătura de pe hotararea în litigiu, aparține învinuitului R.- B. C..
Cu privire la hotărârea falsă, numita C. M., a declarat că a primit-o de la numitul TUCAN M., secretar al or. Tg. F. și nu cunoaste împrejurările în care a fost emisă.
Fiind audiată numita B. G., referent la registratura Prfecturii Iași, care avea și atribuții legate de aplicarea ștampilei Prefecturii pe documentele semnate de către prefect sau subprefect, aceasta a susținut că din cauza volumului mare de muncă și a intervalului scurt de timp scurs de când a stampilat înscrisul fals, nu își mai amintește absolut nimic de hotărârea 483/2.07.2003 a comisiei de fond funciar.
Din investigațiile efectuate nu s-a putut stabili cine a fost persoana care a redactat hotărârea în litigiu și in ce condiții a ajuns aceasta la semnat, la mapa subprefectului R. B. C..
Față de numita B. G. se va dispune neînceperea urmaririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.289 Cp., întrucât nu i se poate imputa aplicarea ștampilei pe înscrisul contrafăcut. Ștampila se aplică ulterior semnăturii de persoanele autorizate și aceasta nu are ca atribuții verificarea legalității înscrisului, ci doar a autenticității semnăturii.
De asemenea, întrucât hotărârea falsă nu a produs consecințe juridice, iar faptuitoarea C. M. nu a cunoscut împrejurările în care a fost emisă, se va dispune neînceperea urmâririi penale față de susnumita, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.291 Cp.
Având totodată in vedere că din materialul de urmărire penală rezultă că față de învinuitul R. B. C., sunt aplicabile disp. art.10 lit.b1 C.p.p., deoarece:
-învinuitul nu este cunoscut cu antecedente penale
-pe parcursul cercetărilor a adoptat o atitudine sinceră regretând fapta săvârșită
-hotărârea falsă nr.483/2.07.2003 nu a produs consecințe juridice și nu putea produce astfel de efecte, întrucât a fost eliberată într-un singur exemplar fără avizele comisiilor de specialitate
-fapta s-a săvârșit pe fondul neglijenței învinuitului R. B. C., care nu a verificat registrul de hotărâri al Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și nu a reușit rememorarea împrejurării că a mai semnat o hotărâre cu același număr, dar cu un alt conținut.
Tribunalul constata ca reclamanta C. M. a solicitat obligarea paratului R. B. C. la plata sumei de 5000 lei, daune morale si a sumei de 700 lei, daune materiale, reprezentand prejudiciul suferit ca urmare a faptului ca a fost cercetata de organele de urmarire penala vreme de mai multi ani, din culpa paratului.”
Art. 998 – 999 Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat; existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Orice faptă comisivă care întrunește condițiile ilicitului constituie o faptă ilicită.
În ceea ce privește vinovăția, se reține de către instanța de recurs că pentru a fi angajată răspunderea civilă este necesar ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o. Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite.
Referitor la prejudiciu, instanța de recurs reține că acesta este un element esențial al răspunderii delictuale și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de o altă persoană. La rândul său, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare..
Or, în speță, se reține de către instanța de recurs că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, insa numai in privinta solicitarii de daune morale, in privinta daunelor materiale nefiind probata existenta si intinderea prejudiciului.
Fapta ilicita si vinovatia imputabile paratului au fost constatate prin Ordonanta procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul Iași din 21.05.2007 in dosarul penal nr. 1372/P/2005, prin care acestuia i-a fost aplicata amenda administrativa, retinandu-se ca acesta, pe fondul neglijenței, nu a verificat registrul de hotărâri al Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și nu a reușit rememorarea împrejurării că a mai semnat o hotărâre cu același număr, dar cu un alt conținut.
Este adevarat ca potrivit art. 1169 Cod civil orice pretentie dedusa in justitie trebuie dovedita si pe cale de consecinta si prejudiciul moral invocat de reclamanta.
In literatura juridica s-a considerat ca dauna morala consta in atingerea valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, sensibilitatea fizica si psihica, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
De altfel, este de netagaduit ca orice inculpare pe nedrept produce celor in cauza o suferinta psihica semnificativa, trebuind sa suporte tensiunea si disconfortul continuu pe care situatia de persoana cercetata le presupun, si ca din acest punct de vedere le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale.
Pe cale de consecinta, cererea reclamantei de a i se acorda daune morale este justificata.
Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la baza criterii exacte, stiintifice, deoarece exista o incompatibilitate intre caracterul moral, nepatrimonial al daunelor si caracterul banesc, patrimonial al despagubirilor.
Stabilirea cuantumului despagubirii echivalente a unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, dar ceea ce trebuie evaluat este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate.
Atat instantele nationale, cat si Curtea Europeana Drepturilor Omului, atunci cand au avut de solutionat cauze similare celei de fata, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislatia nationala, ci au avut in vedere si o judecata in echitate- aprecierea circumstantelor particulare ale fiecarei cauze, in esenta, prin raportare la consecintele nefaste pe care cercetarea penala le-a avut cu privire la viata particulara, sociala, astfel cum acestea au fost relevate de materialul probator administrat.
Instanta de recurs are in vedere consecintele negative suferite de reclamanta pe plan psihic si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre reclamanta. Toate aceste criterii de apreciere a prejudiciului moral suferit de reclamanta conduc instanta de recurs sa evalueze despagubirea care urmeaza sa compenseze prejudiciul moral la suma de 1500 lei.
Cat priveste prejudiciul material, Tribunalul constata ca reclamanta nu a produs dovezile necesare din care sa reiasa legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita de parat si pretinsele cheltuielile ocazionate de „ecografii, ingrijirea sanatatii, medicamente, transport, regim alimentar”, invocate in nota de precizari a cererii de chemare in judecata, nici dovezi privind cuantumul acestora.
Din raportul de expertiza medico-legala efectuat in cauza reiese ca examinata fiind la data de 24.11.2011, reclamanta „prezinta hipertensiune arteria!a,sindrom vestibular central și figurează in evidente cu infecții urinare repetate și traumatisme craniene repetate.
Afecțiunile prezentate de susnumita (sdr.vestibular central, HTA) sunt afecțiuni degenerative datorate virstei și nu sunt consecutive unor traumatisme fizice sau a unor traume psihiceinfeetiile urinare cu care susnumita este in evidenta au o etiologic microbiana și nu sunt consecutive unor traume fizice sau psihice.
Din documentația medicala înaintata de susnumita nu rezulta ea este in evidenta cu afecțiuni patologice in perioada 2005-2007.
Din documentația medicala inaintata de susnumita nu reiese că ar fi prezentat afecțiuni in perioada 31.05._10 care sa o inipiedice sa se deplaseze sau sa iși desfășoare activitățile curente.”
F. de acestte concluzii, in mod corect a retinut prima instanta ca afectiunile reclamantei au o alta etiologie decat cea pretinsa de aceasta.
Obiectiunile la expertiza formulate de reclamanta la prima instanta s-au referit la faptul ca nu ar fi fost examinata personal, aspect contrazis de mentiunea inserata la primul alineat din paragraful „Constatari medicale” al raportului de expertiza.
Celelalte critici expuse in cererea de recurs cu privire la expertiza medico-legala nu au fost sustinute si in fata primei instante, operand decaderea din dreptul de a le mai invoca. De altfel, tribunalul constata ca in raportul de expertiza se mentioneaza diagnosticul reiesit din biletul de examinare neurologica din 23.10.2009 „crize repetate de alterare a starii de constienta”, astfel incat este nefondata critica recurentei potrivit careia expertiza nu ar fi avut in vedere si acest element.
Cat priveste proba cu martori, depozitiile celor doi martori audiati d prima instanta nu probeaza intinderea prejudiciului material.
In considerarea celor aratate anterior, Tribunalul va admite recursul reclamantei si va modifica sentinta recurata, in sensul prezentei decizii.
Vazand si faptul ca recurenta nu a probat efectuarea cheltuieililor de judecata din recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de C. M. împotriva sentinței civile nr. 5415/12.03.2012 pronuțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte:
Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul R. B. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea recurentei reclamante privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 19.12.2012
Președinte, M. M. | Judecător, C. D. | Judecător, C. I. |
Grefier, G. I. |
Red 2 ex, IC/IC
3.04.3013, judecator fond D. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2715/2012. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
