Pretenţii. Decizia nr. 286/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-04-2012 în dosarul nr. 286/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Aprilie 2012
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. C.
DECIZIE Nr. 286
Pe rol se află judecarea apelului privind pe apelant P. M.. IAȘI, apelant M. I. P. P., apelant P. M.. IAȘI, apelant C. L. AL M.. IAȘI și pe intimat F. C. O., intimat M. L. M., intimat F. E., având ca obiect pretenții plată lipsă folosință, despăgubiri beneficiu nerealizat.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2012 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 04.04.2012, când pentru a se menține continuitatea completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea la 11.04.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată.
P. sentința civilă nr. 9671/8.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâți.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Iași.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții F. C. O. și F. E. cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictor cu pârâta Primăria Municipiului Iași.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele P. Municipiului Iași, C. L. al Municipiului Iași și M. Iași.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictor cu pârâții M. L. M. cu domiciliul în Iași, ., P. Municipiului Iași, C. L. al Municipiului Iași și M. Iași prin P..
Obligă pe pârâți în solidar să plătească reclamanților suma de 16.400 lei cu titlu de daune.
Obligă pe pârâți să ridice( să demoleze) construcția amplasată pe terenul reclamanților în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de neconformare autorizează pe reclamanți să procedeze la ridicarea acesteia ( demolarea), pe cheltuiala pârâților”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
P. sentința civila nr.2370/2008 pronunțată de Judecătoria Iași, irevocabila si investita cu formula executorie, Judecătoria Iași a dispus obligarea paraților M. Iași prin P., Primăria Municipiului Iași si M. L., de a lasă in deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 300 m.p. teren identificat in schița anexa la raportul de expertiza R. m( de la fila 110), prin punctele 14-A-B-26.
În cadrul acțiunii de revendicare au fost verificate titlurile de proprietate ale parților si s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren mai sus menționate, situat in Iași, ..46.
Parații nu au respectat hotărârea judecătorească și reclamanții nu au intrat in posesia terenului, astfel că aceștia au înregistrat un prejudiciu de 16.400 lei, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul Moisanu A. (filele 121-125) și menținut in totalitate prin răspunsurile la obiecțiunile formulate, depuse la ultimul termen de judecată.
Prejudiciul privește lipsa de folosința a terenului începând cu anul 2007 și pana la data efectuării raportului de expertiză(data pronunțării), reprezentând suma de bani pe care reclamanții ar fi putut să o încaseze prin închirierea terenului in scopul amenajării unui depozit de materiale (0,27 euro/m.p. x 300 m.p.x 47 luni=3810 euro, respectiv 16.400 lei).
Pe suprafața de 300 m.p. proprietatea reclamanților este edificată o bucătărie de vară, din anii 1950-1960, de vechii proprietari și reabilitată de paratul M. L. M. in anul 1991 si 2005, prin extinderea clădirii cu încă o cameră, dar fără a exista acordul Primăriei Municipiului Iași si autorizație de construire, cu structură de rezistenta din pereți autoportanți din cărămidă, șarpanta simpla din lemn si învelitoare de azbociment, iar costul lucrărilor de dezafectare este de 4682 lei( pentru întreaga clădire).
Paratul C. L. Iași a încheiat paratului M. L. M. contract de închiriere, ignorând sentința civila 2370/2008 pronunțată de Judecătoria Iași.
Anterior, prin sentința 7337/1994, de asemenea definitivă și irevocabilă, Judecătoria Iași a dispus obligarea paratului M. I. de a lăsa in deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 200 m.p. teren situat in I.,.>
Proprietatea privată este garantată atât de Constituția României cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului și, deși există doua hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate in 1994 si 2008, reclamanții nu au putut intra in posesia terenului, din vina paraților M. Iași, P. Municipiului Iași, C. L. Iași si M. L. M..
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de parații persoane juridice este neintemeiată intrucât C. L. Iași a întocmit paratului M. L. M. contract de închiriere pentru imobilul pe care l-a preluat in administrare prin H.C.L. Iași nr.11/1997, iar M. Iași si P. Municipiului Iași nu au făcut dovada că au predat terenul in litigiu proprietarilor, in limitele dispuse prin sentința civila 2370/2008.
În temeiul art.998 si art. 1073-1084 cod civil instanța a admis acțiunea si a dispus obligarea in solidar a paraților la plata sumei de 16.400 lei cu titlu de daune, către reclamanți precum si obligarea acestora de a ridica(demola) construcția amplasata pe terenul reclamanților, in termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar in caz de neconformare, autorizează pe reclamanți să procedeze la ridicarea( demolarea) acesteia, pe cheltuiala paraților.
Totodată s-a respins acțiunea formulata in contradictoriu cu parata Primăria Municipiului Iași, care nu are capacitate procesuala de folosință prin prisma dispozițiilor art. 77 din Legea nr.315/2001, in raport cu care aceasta este o structură funcțională, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului.
De asemenea, a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii, fiind nerelevant faptul că în căile de atac se judeca o plângere împotriva unui executor judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M. Iași, C. L. Iași și M. L. M...
Motivele de apel formulate de M. Iași și C. L. Iași sunt următoarele:
Sentința este netemeinică, întrucât pârâții nu au împiedicat reclamantul să folosească terenul obținut prin sentința civilă 2370/2008, fapt pe care îl dovedesc cu înscrisuri, și nu se justifică obligarea la plata de daune.
Construcția a fost preluată de stat prin decizia nr. 96/1976, cu plată, fiind evaluată la suma de 2043 lei, printr-un titlu valabil la acea dată, deci nu este întemeiat capătul de cerere privind demolarea construcției, care a intrat în patrimoniul statului, fiind îndreptățiți să obțină un drept de superficie.
De altfel, între instituție și reclamanți există pe rol dosarul nr._/245/2011, având ca obiect drept de superficie, servitute de trecere, fapt ce demonstrează susținerea că au recunoscut familiei F. dreptul de proprietate asupra terenului și nu au fost împiedicați să îl folosească.
Motivele de apel formulate de pârâtul M. L. M. sunt următoarele:
Verificările ce au stat la baza realizării acordului de voință, au fost realizate anterior de către funcționarii instituției ce a pretins că deține proprietatea cu privire la teren, sens în care buna sa credință este evidentă. În plus, deși a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, obligarea sa de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp a avut la bază o pretinsă verificare a titlurilor realizată în mod evident defectuos. Susține că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 2370/21.02.2008 instanța nu a avut în vedere opinia Consiliului L., regăsită în documentația depusă pe parcursul soluționării prezentei cauze, în conformitate cu care există o suprapunere evidentă între terenul proprietatea Municipiului Iași, preluat de la E. Haim, cu cel al autorilor de la care au cumpărat reclamanții-intimați (fila 89 dosar).
În aceste condiții, este evident că atitudinea sa a fost determinată de modalitatea în care ceilalți pârâți i-au prezentat realitatea faptică cu privire la dreptul de proprietate pe acest teren. În lipsa unei certitudini cu privire la adevăratul proprietar, nu ar fi realizat lucrări de amenajare cu privire la imobilul existent în ., nu ar fi construit încăperile ale căror demolare s-a solicitat.
Ori, atât timp cât toate activitățile sale au fost circumstanțiate de faptul că i-a fost prezentată eronat situația proprietății terenului, obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință apare ca fiind nejustificată.
Cu referire la acest din urmă aspect, solicită instanței de control judiciar să verifice modalitatea defectuoasă în care s-a realizat expertiza tehnică ce a stabilit cuantumul sumei la plata căreia a fost obligat. Instanța a preluat necritic concluziile expertului, ajungând la soluția unei sume ce reprezintă contravaloarea folosirii terenului pentru construirea unui depozit de materie.
Opinia expertului este cel puțin discutabilă, motivat de faptul că, așa cum rezultă din planșele foto anexate raportului și din punctul de vedere exprimat de C. L. prin precizările depuse, o normală administrare a acestei suprafețe presupune crearea unui drept de servitute, sens în care reclamanții-intimați au și investit Judecătoria Iași cu o astfel de cerere.
Pe cale de consecință, nu se poate reține că întreaga suprafață de 300 mp este funcțională și că poate primi o astfel de destinație, sens în care suma de 16.400 lei apare în mod evident ca nejustificată.
Consideră, în egală măsură, ca fiind nelegală modalitatea în care instanța a acordat gir concluziilor expertului, ce precizează că suma reprezintă lipsa de folosință pentru perioada 01.01.2007 – 30.11.2010.
Arată apelantul că obligarea sa la plata eventualelor daune nu se poate naște decât, eventual, de la momentul pronunțării sentinței civile vizând revendicarea, respectiv 21.02.2008. Abia în momentul în care, prin hotărârea judecătorească ce a verificat valabilitatea titlurilor și a comparat pe fiecare dintre acestea, stabilind că actul cu care își justifică reclamanții proprietatea este preferabil celui de care se prevalează C. L. și instanța a admis cererea de revendicare în contradictoriu cu pârâtul, s-a născut raportul juridic litigios între F. C., F. M. și M. L..
Acea hotărâre este actul în temeiul căruia contractul de închiriere a fost lipsit de efecte, până la momentul rămânerii irevocabile a sentinței recurente el fiind apărat de prezumția de legalitate pe care un contract încheiat cu o autoritate publică o creează.
În aceste condiții, apare nejustificată măsura de obligare a sa la plata oricăror sume ce exced acestei perioade, respectiv anterioare momentului 21.02.2008.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulitățăii apelului pentru nesemnare de către o persoană care să aibă calitate de reprezentant. Pe fond au solicitat respingerea apelurilor ca neîntemeiate.
S-au administrat probe noi în apel respectiv înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată următoarele:
La termenul din 01.02.2012 s-a complinit lipsa semnăturii reprezentantului legal al apelanților (fila 39) excepția nulității fiind neîntemeiată.
În prezenta cauză tribunalul constată că prin cererea înregistrată la 18.02.2010 și completată la 09.06.2010 reclamanții F. C. O. si F. E. au chemat in judecată pe parații P. Municipiului Iași, M. Iași prin P., Primăria Municipiului Iași, C. L. al Municipiului Iași și M. L. M., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 15.000 lei, privind lipsa de folosința a terenului, situat în Iași, pe ultimii 3 ani si la plata despăgubirilor in ceea ce privește beneficiul nerealizat in acești ani și până la punerea efectivă în posesie cu terenul, și obligarea pârâților la demolarea construcției amplasate pe proprietatea lor sau autorizarea (în caz de refuz) reclamanților de a executa această demolare.
P. sentința civilă nr. 2370/21.02.2008 a Judecătoriei Iași, sentință rămasă irevocabilă la 18.12.2008 s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții F. C. și F. E. și s-a dispus obligarea pârâților M. Iași, Primăria Iași și M. L. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren situat în Iași, .. 46, identificat în schița anexă la raportul de expertiză R. prin punctele 14.A-B-26.
Tribunalul constată în fapt că cererea de apel formulată de M. Iași și C. L. Iași ca fiind întemeiată întrucât din anul 2008 autoritățile apelante nu au mai împiedicat folosința terenului aferent de către reclamanți. Această soluție se justifică întrucât obiectul contractului de închiriere a fost restrâns (fără a include și curtea) iar pentru imobilul construit în sarcina autorităților nu se stabilise o obligație de ridicare.
Instanța de apel reține că pentru perioada 02.2007 – 18.12.2008 se impune obligarea autorităților la plata de daune cu titlu de lipsa de folosință în favoarea reclamanților deoarece autoritățile au beneficiat (în urma încheierii contractului de încheiere) de beneficiul folosinței în cadrul chiriei încasate de la pârâtul M. L..
Referitor la terenul de sub construcție Tribunalul constată că împiedicarea posesiei a fost justificată de edificarea construcției cu bună credință între anii 1957 – 1972 de familia Haim. Buna credință a Consiliului local este dovedită și de faptul că deși construcția exista în 1991, când reclamanții au cumpărat terenul revendicat, construcția nu a fost tranzacționată. După anul 2008 cel ce a împiedicat posesia reclamanților a fost doar pârâtul M. L..
Tribunalul constată de asemenea că în mod nelegal s-a dispus de instanța de fond demolarea construcției deși aceasta a fost edificată înainte de anul 1972cu bună credință de familia Haim, anterior cumpărării terenului de către reclamanți în 1991.
De asemenea, în anul 2005 pârâtul M. L. a adăugat o încăpere nouă (încăperea 3) fiind de asemenea constructor de bună credință ce nu a cunoscut calitatea reclamanților de proprietari ai terenului.
Deși reclamanții au invocat și sentința civilă nr. 7337/27.06.1994 prin care li s-a admis acțiunea în revendicare pentru o suprafață de 200 mp situată în Iași, .. 46, Tribunalul constată că aceasta a fost pronunțată cu o altă persoană că este parte în prezenta cauză respectiv numitul M. I..
P. urmare pârâții nu pot fi obligați la ridicarea construcției, incidente în cauză sunt dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a II-a Codul civil de la 1864 aplicabil potrivit dispozițiilor art. 58 Legea 71/2011.
Apelul formulat de pârâtul M. L. este întemeiat întrucât Tribunalul constată de asemenea că pârâtul M. L. a acționat cu bună credință până în anul 2008 întrucât a încheiat contractul de închiriere nr. 5398/12.11.1999 prelungit la 30.07.2007 cu autoritățile care s-au pretins a fi proprietare și prin urmare nu poate fi obligat la daune pentru lipsa de folosință până în 2008.
Atât timp cât autoritățile își exhibau calitatea de proprietari nu exista nici o rațiune ca această calitate să fie pusă la îndoială de către pârâtul M. L..
Contractul de închiriere încheiat de pârâtul M. L. cu autoritățile statului în anul 1999 și prelungit în anul 2007 se bucura de prezumția de deplină legalitate, pârâtul având credința că terenul și construcția închiriate sunt proprietatea statului.
In doctrina s-a statuat ca buna credința e imperios necesar sa stea la baza exercitării tuturor drepturilor civile in sensul ca acestea trebuie exercitate cu intenția dreapta, cu loialitate, diligenta si prudenta.
Onestitatea reprezintă convingerea pozitiva a subiectului de drept de a nu acționa in disprețul legii, înfrângând o norma juridica sau nesocotind dreptul sau interesul legitim al altui subiect de drept.
Pentru ca buna credința sa-si producă efectele specifice este necesar ca subiectul de drept care acționează cu onestitate sa se afle in același timp .. Cat privește caracterul scuzabil acesta se întemeiază pe diligenta si prudenta deoarece nu este suficient ca subiectul de drept sa aiba convingerea ca acționează in spiritul legii ci mai este necesar ca respectiva convingere sa nu fie neglijenta sau imprudenta ci sa fie bazata pe un examen critic al dreptului dobândit.
Pentru analiza legitimității dreptului dobândit pentru a evita acțiunea neglijenta sau imprudenta doctrina nu cere subiectului de drept aprofundarea normelor juridice ci se cere o diligenta medie.
Probele administrate nu relevă că pârâtul ar fi fost de rea credință până în anul 2008. ori buna credință se prezumă și cel ce invocă reaua credință trebuie să o probeze.
P. urmare, pârâtul M. L. va fi obligat la daune pentru lipsa de folosință a terenului doar pentru perioada 19.12 2008 – 30.11.2010 (respectiv suma de 8153,32 lei) întrucât după 19.12.2008 contractul de închiriere încheiat de acesta cu autoritățile a rămas fără efecte ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare.
În ce privește criticile pârâtului M. L. aduse raportului de expertiză întocmit la instanța de fond, Tribunalul le constată ca fiind vădit neîntemeiate, raportul cuprinzând date fundamentate științific privind calculul lipsei de folosință a terenului.
Față de considerentele anterior expuse Tribunalul urmează a respinge excepția nulității apelului și a admite cererile de apel în baza art. 296 dispunând schimbarea în parte a sentinței apelate respectiv în sensul celor cuprinse în prezenta sentință.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă intimații vor fi obligați la pata cheltuielilor de judecată în apel, stabilite în raport cu motivele de apel ce au fost admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității apelului.
Admite cererile de apel formulate de M. Iași, C. L. Iași precum și de M. L. M., împotriva sentinței civile nr. 9671/18.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. C. O. și F. E. în contradictoriu cu pârâții M. L. M., P. municipiului Iași, C. L. Iași și M. Iași prin P..
Obligă pârâții P. municipiului Iași, C. L. Iași și M. Iași prin P. la plata către reclamanți a sumei de 7885,8 lei daune aferente perioadei 02.2007 – 18.12.2008.
Obligă pârâtul M. L. M. la plata către reclamanți a sumei de 8153,32 lei daune aferente perioadei 19.12.2008 – 30.11.2010.
Respinge cererea privind ridicarea construcției.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimații F. C. O. și F. E. la plata către apelanții M. Iași și C. L. Iași a sumei de 313 lei cheltuieli de judecată în apel și la plata către apelantul M. L. M. a sumei de 1102,9 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.04.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.M. P.C.
GREFIER,
C.D.
Red. P.C.
Tehn. A.G.
10. ex./14.09.2012
Jud. fond: B. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 888/2012. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Sentința nr. 938/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
