Pretenţii. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 468/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Februarie 2013
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 468/2013
M. Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. Iași, având ca obiect pretenții.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică la data de 23.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune la dosar note de concluzii scrise în susținerea concluziilor pe fond, s-a amânat pronunțarea pentru 31.01.2013, apoi pentru 07.02.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la 09.07.2012 reclamantul P. N. a chemat în judecată S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
I. Obligarea pârâtului la plata sumei de 219.033 lei reprezentând daune materiale produse de la data arestării (04.03.2002) până în prezent (30.06.2012), astfel:
A. 6400 lei – întreținere în perioada de arest preventiv (pachete), respectiv 800 lei/lună x 8 luni;
B. 8000 lei – contravaloarea medicamentelor pe perioada arestului, 1000 lei/lună x 8 luni;
C. 92.000 lei – contravaloarea medicamentelor pe perioada de la eliberarea reclamantului din arest până în prezent ca urmare a agravării stării de boală (92 luni x 1000 lei/lună);
D. 13.033 lei – salarii neîncasate pe perioada arestului preventiv, 1700 lei/lună x 7 luni și 20 de zile;
E. 27.600 lei – diferență de pensie recalculată ca urmare a diferenței dintre salariul de director și cel de inspector,
F. 72.000 lei – contravaloarea salariilor neîncasate ca urmare a desfacerii contractului de muncă în urma arestării și declanșării procesului penal (conf. art. 130 lit. j din Codul Muncii – salariatul este arestat mai mult de 60 de zile), respectiv pe o perioadă de 3 ani (la data arestării avea 59 de ani, iar pensionarea pentru limită de vârstă ar fi intervenit la 62 de ani).
II. Obligarea pârâtului la plata sumei de 2.230.000 lei reprezentând daune morale (8 luni de arest, pierderea serviciului, 10 ani de procese, oprobiul public generat de notorietatea pe care a căpătat-o această cauză).
Toate acestea ca efect al luării în mod nelegal a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale pe o perioadă de 8 luni (4martie 2002 – 24.10.2002) și a 10 ani de procese penale;
III. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt cererea formulată reclamantul arată că este absolvent al facultății de Științe Economice și după anul 1990 a îndeplinit funcții de răspundere la BankCoop S.A. – Sucursala Iași și Agenția „N.” și „N. I.” de la BancPost S.A. Sucursala Iași, șef oficiu de calcul al Cooperativei de Consum.
Pe parcursul desfășurării activității de coordonare bancară, a respectat întrutotul normele de specialitate și a desfășurat activități profitabile pentru băncile unde a lucrat.
În perioada 2000-2002 a îndeplinit funcția de șef de agenție bancară la Agenția „N. I.” a Sucursalei Iași a BancPost S.A.
Susține că niciodată nu s-a considerat vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în dauna S.C. BancPost S.A. Sucursala Iași, pe care a slujit-o cu credință, fidelitate și bune rezultate, vreme de mai mulți ani.
Arată reclamantul că a fost un funcționar bancar, cu studii superioare, a îndeplinit funcții de conducere, are 70 de ani văduv, tatăl a doi băieți majori și are un trecut imaculat.
Antecedentele sale profesionale și sociale demonstrează o conduită ireproșabilă, neîntrevăzându-se niciodată o alterare a acesteia.
Instanța de fond, ce a judecat plângerea sa împotriva ordonanței arestării sale preventive, trebuia să scoată la iveală, în mod concret, care este pericolul social, dacă ar fi lăsat în stare de libertate. Nu a făcut-o și consideră că un astfel de pericol social nu există.
Arestarea sa preventivă, vreme de 8 luni, în condițiile achitării sale ulterioare, a fost un prejudiciu pentru el și familia sa.
Măsura prelungirii arestării sale a fost extrem de dăunătoare vieții și sănătății sale, deoarece în 2002, la vârsta de 60 de ani, era grav bolnav. Starea de boală s-a agravat de la acest moment pe tot parcursul celor 10 ani de procese.
Din analizele efectuate de Institutul de medicină Legală Iași a rezultat că la momentul arestării sale avea o sumă de maladii, și anume: diabet cu o glicemie de 2,20, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială stadiul II-III, arterită, reumatism, care i-au adus grave prejudicii stării sale.
În starea de arest preventiv, vreme de 8 luni, nu a putut să urmeze tratamentele indicate, alimentația oferită era contraindicată, menținerea sa vreme îndelungată în celulele arestului i-a provocat căderi fizice și psihice repetate, iar starea de presiune psihică s-a adăugat la starea generală.
Reclamantul invocă faptul că s-au furnizat presei informații eronate presei, s-au fabricat articolele de pe prima pagină, în ziarul cu cel mai mare tiraj local „Monitorul de Iași”, înserând în subtittul acestuia următoarele: „P. N. și-a vândut vila ca să nu poată fi sechestrată de Poliție” și în alt număr al aceluiași ziar: „Bancherii s-au îmbolnăvit subit peste noapte”.
Susține că la intenția sa de a da în judecată ziarul, s-a dovedit că poliția a dat informații eronate, care de altfel ulterior au fost dezmințite.
Susține apelantul că orice restrângere adusă libertății persoanei în cadrul procedurilor judiciare urmată de recunoașterea nevinovăției sale are semnificația unei erori judiciare în înțelesul art. 504 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură penală.
De asemenea, arată că tensiunea psihică acumulată de-a lungul celor mai bine de 10 ani i-au provocat afecțiuni grave și ireversibile ale sănătății.
Pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată invocând în esenta,l că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 998 cod civil și în subsidiar s-a invocat jurisprudența CEDO care a statuat în echitate adoptând o poziție moderată prin Cauzele Cancionici, Țară L., Dekang acordand sume cuprinse între 1000 – 5000 Euro.
***
În cauză s-a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri, proba testimonială (fiind audiată martora I. V. – fila 118 ds.) și expertiza contabilă (raport expertiză – S. C. M.).
Ulterior depunerii raportului de expertiză la termenul din 23.01.2013 reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii, în ce privește daunele materiale ,în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă în sensul solicitării sumelor stabilite prin raportul de expertiză contabilă S. C. M..
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză, T. constată acțiunea formulată de reclamant ca fiind în parte întemeiată respectiv în limitele și motivat de considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În fapt, T. reține că la data de 04.03.2002 reclamantul P. N. a fost reținut de Poliția Municipiului Iași pe o durată de 24 ore în baza ordonanței de reținere dată de organele de cercetare penală în dosarul nr._/2001 (fila 23).
La data de 05.03.2002 s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru 30 zile prin ordonanța procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul 7/PA/2002 (filele 24, 25 dosar).
În cuprinsul ordonanței de arestare preventivă din 05.03.2002 s-a reținut faptul că reclamantul P. N., ofițer credite la BancPost Sucursala Iași s-a asociat cu mai multe persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni, ca șef la Agenția „N. I.” a B. Post Sucursala Iași, prin înțelegere cu alți funcționari și administratori de firme prin fals, uz de fals a acordat credite cu încălcarea Legii, că lăsarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este mai mare de 2 ani și că lăsarea reclamantului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Ulterior s-a dispus prelungirea arestării preventive a reclamantului durata totală a măsurii privative de libertate la care a fost supus reclamantul fiind de 7 luni și 20 zile de la 04.03.2002 la 24.10.2002 (bilet de liberare din Penitenciarul Iași nr._/24.10.2002 – fila 22 dosar).
P. rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție reclamantul P. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere pentru săvârșirea de infracțiuni”, „înșelăciune bancară”, „fals intelectual”, „uz de fals” și „spălare de bani”, toate în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Dosarul penal a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .T. reține că prin sentința penală nr. 361/14.05.2009 pronunțată de T. Iași în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea reclamantului P. N. la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni” prev. de art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a – 76 lit. c Cod penal;
- 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „spălare de bani” prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 23 alin. 1 lit. a din legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a – 76 lit. c Cod penal.
P. decizia penală nr. 121 din 23.06.2011, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de P. N. împotriva sentinței penale apelate, pe care a desființat-o atât pe latură penală cât și pe latura civilă, pronunțând o soluție de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
P. decizia penală a Înaltei Curți de casație și Justiție nr. 2271 din 27.06.2012, s-a respins recursul declarat în cauză și s-a menținut decizia penală nr. 121/23.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ .
T. constată că cererile reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale se impun a fi admise în parte față de dispozițiile art. 504 și urm. Cod procedură penală.
Astfel,art.504prevede:
„(1) Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
(3) Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
ART.505prevede:
„ (1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.
(2) Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
(3) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate.
(4) Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin M. Finantelor P..”
T. constată că orice restrângere adusă libertății persoanei în cadrul procedurilor judiciare urmată de recunoașterea nevinovăției sale are semnificația unei erori judiciare în înțelesul art. 504 alin. 2, 3 Cod procedură penală.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărârea instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărârea definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j.
Caracterul nelegal al măsurii restrictive de libertate luată împotriva reclamantului P. N. rezultă în raport cu decizia penală, definitiva de achitare nr. 121 din 23.06.2011 a Curtii de Apel Iași .
T. reține că restrângerea libertății reclamantului timp de 7 luni și 20 zile, inculparea acestuia și supunerea lui procedurilor judiciare timp de mai mult de 10 ani i-au adus un prejudiciu moral constând în lezarea onoarei, demnității, reputației, suferințe de ordin psihic și atingeri ale vieții private, fiindu-i știrbită imaginea la locul de muncă, în familie și în general, în societate.
Aceste drepturi subiective nepatrimoniale se bucură de ocrotire juridică potrivit, art. 23 ,26 din Constituție precum și art 5 si art 8 ale Convenției Europene a drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994 .
Desfășurarea vieții într-un cadru social implică o . relații cu semenii, bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează în domeniul legăturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni. P. urmare, agresarea acestor legături prin difuzarea, de către autorități într-un mediu social de o largă amploare, a unor date false și denigratoare privind caracteristicile morale ale unei persoane, desfigurează imaginea socială a acesteia și atrage, o modificare peiorativă a considerației de care se bucură persoana respectivă.
Din declarația martorei I. V. coroborata cu actele dosarului, T. constată că reclamantului i s-a creat o suferință psihica derivată prin înjosirea socială, batjocura publică, minciuna dezonorantă, care i-au pătat imaginea socială, atrăgându-i desconsiderarea nemeritată a celor ce-l prețuiau atât în familie cât și la serviciu si in societate .
T. reține din probatoriul administrat în cauză că la data de 01.07.2002 reclamantului P. N. i s-a desfăcut în baza art. 130 lit. j din Codul Muncii prin decizia nr. 43/01.07.2002 (fila 19 dosar) contractul de muncă încheiat cu S.C. BancPost S.A. Iași ,avându-se în vedere arestarea reclamantului și cercetarea acestuia în dosarul penal nr. 7/PA/2002
T. reține din probele administrate că în perioada derulării demersurilor judiciare ca urmare a inculpării reclamantului, imaginea sociala creata reclamantului a fost cea a unei persoane lipsită de principii sau repere morale și legale.
În plus, instanța reține că tensiunea psihică acumulată de-a lungul celor mai bine de 10 ani în care reclamantul a fost cercetat i-a provocat afecțiuni grave și ireversibile ale sănătății
Din depoziția martorului I. V.(fila 118)T. reține că în perioada arestării reclamantul era deprimat ,cu „moralul la pământ”, era găsit plângând de martoră, care însoțea familia în vizitele la Penitenciar. Starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit, i s-a agravat diabetul, a dezvoltat probleme de sănătate la inimă.
Înscrisurile depuse la filele 72-85 dosar atestă împrejurări ce se coroboreaza cu cele relatate de martoră.
De asemenea martora a relatat că și copiii reclamantului au fost dați afară din serviciu odată cu arestarea reclamantului, că la eliberarea reclamantului din închisoare acesta nu a mai reușit să se angajeze datorită arestării anterioare, fiind nevoit să se pensioneze, imaginea publică a reclamantului deteriorată în mod iremediabil, datorită publicității create în jurul dosarului în care a fost cercetat, numele reclamantului fiind prezentat negativ,în toate știrile, în prim plan.
Cât privește echivalentul valoric al daunelor morale se reține că acestea nu sunt susceptibile de comensurare bănească obiectul prejudiciului, dreptul subiectiv vătămat fiind o valoare inestimabilă.
În doctrina și practica juridică s-a statuat, în mod constant, însă că imposibilitatea evaluării în bani a prejudiciului moral nu implică și imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare.
Aprecierea prejudiciului moral se va face în cauză după criterii nepatrimoniale proprii naturii prejudiciului cum ar fi: importanța valorilor morale lezate, durata și intensitatea durerilor psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral.
În aprecierea importanței valorilor morale lezate, tribunalul are în vedere vârsta reclamantului(70 de ani), profesia, funcția, nivelul de pregătire (studii superioare) și de cultură generală al reclamantului întrucât intensitatea prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată ,de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana lezată, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de intensitatea suferințelor psihice
În considerarea celor anterior expuse, vazand in principal durata totală a măsurii privative de libertate la care a fost supus reclamantul ,respectiv 7 luni și 20 zile (de la 04.03.2002 la 24.10.2002 )T. constată ca fiind echitabil a-i acorda reclamantului daune morale în sumă de 250.000 lei (aproximativ 250 euro pe zi de arestare nelegala ) cererea reclamantului privind acordarea sumei totale de 2.230.000 lei daune morale fiind apreciată de instanță a constitui un izvor de îmbogățire fără just temei.
În ceea ce privește daunele materiale, T. urmează să admită în parte cererea reclamantului respectiv doar în limita prejudiciului cert probat prin ansamblul probator administrat.
Astfel, T. reține sub aspectul daunelor materiale că stabilirea limitelor îndreptățirii reclamantului la acordare de despăgubiri implică, în mod riguros, stabilirea existenței unui prejudiciu cert și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și măsura privată de libertate declarată nelegală, fiind de principiu că numai în limitele legăturii de cauzalitate se poate dispune repararea prejudiciului. Legătura de cauzalitate dintre măsura privativă de libertate și prejudiciu trebuie să fie certă și dovedită.
În cauza dedusă judecatii,T. constata ca fiiind intemeiata cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumelor de 8128 lei (anexa 1 raport de expertiză S. C. M.) reprezentând echivalentul drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada arestării rezultând din cuprinsul deciziei nr. 43/2002 de desfacere a contractului de muncă că arestarea reclamantului în dosarul nr. 7 a constituit motivul încetării contractului individual de muncă cu S.C. BancPost S.A..
De asemenea, reclamantului se cuvine a i se acorda suma de 20.147 lei (anexa 6-1 a raportului de expertiză )echivalent al diferenței de pensie avându-ser în vedere diferența între valoarea pensiei efective încasate de reclamant în perioada 10.10.2007 – 30.06.2012 și pensia ce i s-ar fi cuvenit în ipoteza pensionării la vârsta de 65 de ani.
T. reține că prin decizia nr. 1/29.10.2002 (fila 58 dosar) reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensie anticipată iar din luna mai 2005 reclamantul P. N. îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă potrivit Legii 19/2000.
T. va acorda reclamantului și suma de 733,63 lei dovedită în înscrisurile depuse la filele 90, 92, 95, 107, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate conform actelor medicale.
Instanța nu va acorda reclamantului daunele materiale reprezentând contravaloarea întreținerii și medicamentelor suportate de familie pe perioada arestării, atât timp cât prejudiciul pretins nu este unul personal. De asemenea nu pot fi primite nici pretențiile reclamantului relative la acordarea sumei de 67.433 lei reprezentând salariile, neîncasate ca urmare a desfacerii contractului de munca avandu -se in vedere ca reclamantul a beneficiat de pensie.
Față de considerentele anterior expuse, T. urmează ,în baza art., 504, 505 Cod procedură penală, a admite în parte cererea formulată de reclamanti și a dispune în sensul celor cuprinse în prezenta sentință.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. N. domiciliat în Iași, .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P.,prin Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului P. N. suma de 29.008 lei reprezentând daune materiale și suma de 250.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 14.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 14. 02. 2013,în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.C. B.I.
Red. P.C.
Tehn. A.G.
4 ex./06.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 259/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
