Reziliere contract. Decizia nr. 374/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 374/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Februarie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – S. C. C.
Judecător – F. S.
Grefier - M. Getuța M.
Decizia civilă Nr. 374
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul CHIȘCA A. P. împotriva sentinței civile nr.3218/13.02.2012 a Judecătoriei Iași, sentință, intimați M. IAȘI P. P., C. L. IAȘI, CHIȘCA V., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții; reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.02.2103, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
P. sentința civilă nr. 3218/13.02.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. Iași prin P. și C. L. Iași în contradictoriu cu pârâții 1. C. V. și 2. C. A.-P..
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 7210/12.11.2009 și evacuarea pârâților din locuința deținută în baza acestuia din Iași, ., . B, parter, . mai devreme de 1.03.2012 conform Legii 202/2007.
A fost obligat pârâtul C. V. să plătească reclamanților sumele de 203 lei reprezentând 198 lei chirie și 5 lei majorări, 4130 lei cheltuieli de întreținere și 2535 lei majorări și 10 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului C. A. P. la plata acestor sume.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții C. L. Iași și M. Iași i-au chemat în judecată pe pârâții C. V. și C. A.-P. solicitând obligarea acestora să plătească sumele de 203 lei reprezentând chirie (din care 198 lei chirie și 5 lei majorări), 4130 lei cheltuieli de întreținere și 2535 lei majorări până la 30.09.2011, rezilierea contractului de întreținere nr. 7210/12.11.2009 și evacuarea pârâților din locuința din Iași, ., . B, parter, .> Instanța de fond a reținut că în baza contractului nr. 7120/2009, art. 4.3 – 4.5 pârâtul C. V. avea obligația de a plăti chiria și utilități, în caz contrar datorează majorări (penalități) potrivit art.6.14 și Legea 230/2007.
În ipoteza în care locatarul (în speță pârâtul C. V. nu a plătit sumele cuvenite timp de 3 luni și nu a respectat clauzele contractuale intervenind rezilierea contractului (desființarea contractului, bilateral sinalagmatic cu execuție succesivă pentru neexecutarea culpabilă de către pârât a obligațiilor contractuale).
Instanța de fond a constatat că rezilierea și evacuarea se vor dispune în contradictoriu cu ambii pârâți ce ocupă locuința în temeiul contractului menționat.
Obligarea la plata sumelor se va face numai pentru pârâtul C. V., conform art. 4 și 6 din act, acesta fiind semnatarul convenției.
Instanța de fond a dispus rezilierea contractului 7210/12.11.2009 și evacuarea pârâților din locuința deținută în baza acestuia, dar nu mai devreme de 1.03.2012, conform Legii 202/2007.
De asemenea, instanța de fond a obligat pe pârâtul C. V. să plătească reclamanților sumele de 203 lei – (198 lei chirii și 5 lei majorări, pentru 1.05.2011 – 30.09.2011), 4130 lei cheltuieli de întreținere și 2535 lei majorări conform documentele depuse de reclamantă calculate până la 31.09.2011 și 10 lei cheltuieli de judecată (timbraj pentru reziliere).
Instanța de fond a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului C. A.-P. la plata acestor sume pentru motivele expuse mai sus.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și 1003 Cod civil, instanța de fond a obligat pe pârâți în solidar să plătească reclamanților suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată (pentru reziliere).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul C. A.-P. motivând că are doi copii în întreținere și nu a avut altă locuință, solicitând un termen pentru a putea plăti datoriile eșalonat.
Intimații M. Iași și C. L. al Municipiului Iași au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Intimatul C. V. a formulat întâmpinare menționând că locuiește în imobil începând cu anul 1984 și nu au mai avut datorii până în acest moment pentru acest imobil.
a menționat că în imobil locuiesc cinci persoane, respectiv fiul său, nora și cei doi copii minori și în luna iulie a anului 2011 a suferit un accident rutier, iar față de datoriile prezente a încheiat cu asociația de proprietari o înțelegere privind eșalonarea acestui debit.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanții M. Iași și C. L. al Municipiului Iași au solicita obligarea pârâților C. V. și C. A.-P. la plata sumelor de 203 lei, reprezentând: 198 lei chirie și 5 lei majorări; 4130 lei cheltuieli de întreținere și 2535 lei majorări și 10 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 7210/12.11.2009 și evacuarea pârâților din această locuință.
Tribunalul reține că potrivit contractului de închiriere nr. 7210/12.11.2009, reclamantul C. V., în calitate de chiriaș, a încheiat cu M. Iași, prin P., în calitate de locator, contractul de închiriere asupra imobilului din ., . de a plăti chiria lunară de 66 lei, iar pentru neachitarea la termen se datorează majorări de întârziere de 2% pe fiecare lună potrivit art. 4,1 și art. 4.5 din acest contract, în caz contrar intervenind rezilierea contractului.
Potrivit fișei suprafeței locative la acest contract, ca membru de familie ce locuiește împreună cu titularul contractului de închiriere, este pârâtul C. A. – P., în calitate de fiu.
Potrivit adresei nr._/26.10.2010, emisă de Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat – Serviciul de Administrare Spații cu destinația de locuință, pârâtul C. V. împreună cu familia sa înregistrează la data de 31.09.2011 un debit în valoare de 203 lei dintre care 198 lei contravaloare chirie și 5 lei majorări datorate pentru perioada 01.05.2011 – 30.09.2011.
De asemenea, pârâții datorează și suma de 4130 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 2535 lei reprezentând majorări de întreținere calculate până la 31.08.2011.
Potrivit art. 6.14 din contractul de închiriere, chiriașul are obligația de a efectua plata utilităților către asociația de locatari sau proprietari, iar neplata acestora mai mult de 90 zile atrage acționarea în justiție.
De asemenea, potrivit art. 8.11 din același contract, plata cheltuielilor de întreținere cade în sarcina exclusivă a chiriașului, inclusiv cotele calculate pentru cheltuielile comune.
Din actele depuse în recurs rezultă că prin chitanța nr._/28.01.2013 recurentul C. V. a achitat suma de 217 lei reprezentând chirie, iar prin chitanța nr._/23.12.2012 s-a achitat suma de 273 lei cu titlu de chirie, astfel rezultă că acesta și-a îndeplinit obligația rezultată din contractul de închiriere și solicitată de reclamanți în primul capăt de cerere.
Se reține că pârâtul C. V., potrivit deciziei medicale nr. 2040/13.02.2012 se încadrează în gradul II de invaliditate, iar din chitanța nr. 313/28.12.2012 emisă de S.C. TERMOSERVICE S.A rezultă că pârâtul C. V. a achitat suma de 6815 lei reprezentând întreținere inclusiv pe luna noiembrie 2012.
Tribunalul reține că recurentul a făcut dovada și a plății debitelor reprezentând cheltuieli de întreținere, precum și majorările de întârziere solicitate de către reclamanți în capătul al doilea de cerere.
Se reține că obligațiile instituite de contractul de închiriere au fost stinse, raportat la perioada solicitată de către reclamanți, recurentul, în calitate de fiu al lui C. V., depunând chitanțe prin care face dovada plății și ulterior acestei perioade, iar în ce privește rezilierea contractului de închiriere nr. 7210/2009 și evacuarea pârâților din imobil, tribunalul constată că limitarea dreptului de folosință al bunului de către proprietar nu poate interveni decât cu respectarea unui just echilibru între modul de exercitare al dreptului de proprietate și dreptul chiriașilor la un trai decent și la o locuință.
Garanțiile prevăzute de Convenția CEDO impun ca ingerința în dreptul pârâților la respectarea domiciliului să nu fie bazată doar pe lege, ci trebuie să fie și proporțională în lumina art. 8 paragraful 2 cu scopul legitim urmărit, având în vedere circumstanțele deosebite ale cauzei.
Pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului și orice persoană care riscă o restrângere atât de gravă, trebui în principiu să poată cere unui tribunal independent să stabilească proporționalitatea și caracterul rezonabil al măsurii prin prisma art. 8 din Convenție, chiar dacă, potrivit dreptului in tern, dreptul său de a folos un imobil s-a stins (cauza Cosic versus Croația).
Tribunalul constată că, potrivit contractului de închiriere 7210/9009, pârâtul C. V., în calitate de titular al acestuia, și recurentul C. A., în calitate de membru de familie menționat în anexa 1 al acestui contract, au pierdut dreptul de a beneficia de închirierea asupra imobilului din ., datorită nerespectării la timp a obligațiilor impuse de acest act și care au determinat ca reclamanții, în calitate de locatori, să ceară rezilierea contractului și evacuarea.
În lumina disp. art. 8 din Convenția CEDO, tribunalul constată că măsura este disproporțională, raportat la situația medicală a pârâtului C. V. care a suferit un accident în anul 2011, fiind încadrat în gradul de handicap II și care l-a determinat să nu-și poată îndeplini obligațiile pecuniare rezultate din contractul de închiriere.
De altfel, în apartamentul cu o cameră închiriat domiciliază și fiul acestuia, recurentul C. A. împreună cu soția și cei doi copii minori, nefăcându-se dovada obținerii de venituri de către aceștia.
Tribunalul constată, potrivit practicii CEDO, că nici o dispoziție legală din dreptul intern nu trebuie interpretată și aplicată într-o manieră incompatibilă cu o0bligațiile țării respective, de a respecta Convenția (Stankova versus Slovacia).
În lumina acestor dispoziții și față de considerentele reținute, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința și va respinge capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților.
Va menține dispozițiile sentinței care nu contravin acestei decizii în ce privește plata debitului, care a fost achitat de către pârâți ulterior pronunțării sentinței civile recurate, urmând ca în eventualitatea existenței unei forme de executare să se folosească de înscrisurile care atestă plata debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul C. A. împotriva sentinței civile nr.3218/13.02.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr.7210/2009 și evacuarea pârâților din imobilul situat în Iași, ., .,p,. reclamanții M. Iași și C. L. al Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. A. P..
Menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. C. C. S. S. F.
Grefier,
Getuța M.
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./18.04.2013
Judecător fond P. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
