Pretenţii. Sentința nr. 2828/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2828/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 2828/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Noiembrie 2012
Președinte - M. A.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2828/2012
M. Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. E. C. și pe pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P., pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A J.. IAȘI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
T.
Asupra cauzei civile de față .
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. E. C. a chemat în judecată pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 214.000 lei cu titlu de daune materiale și o sumă de 892.000 lei cu titlu de daune morale datorate ca efect al arestării sale nelegale pe o perioadă de 5 luni și jumătate.
S-au solicitat cheltuieli de judecată
În fapt, arată reclamantul în motivarea cererii:
P. Rechizitoriul Parchetului N. Anticoruptie - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe si asimilate Infracțiunilor de corupție nr. 1/P/2002, afost trimis în judecată pentru săvârșirea infacțiunilor de:
1. Asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 C. pen cu referire la art. 17, lit. b,c,e din Legea nr. 78/2000;
2. înșelăciune bancară, prev. și ped. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.
3. Fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.
4. Uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.;
5. Spălare de bani, prev. si ped. de art.23 alin.l lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art.74 alin.l, lit.a- 76 lit.c CP.
toate aflate in concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. "a" C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 9396/2003 și s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești împotriva sa si a încă 22 de inculpați.
Din primele zile, această cauză, cunoscută drept "DOSARUL ZAHĂRULUI" a căpătat o notorietate deosebită, și ca urmare a interesului crescut al presei, interes generat de spectaculozitatea ce s-a vrut a fi creata de organul de urmărire penală, în speță "P. Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe și asimilare Infracțiunilor de Corupție".
Arată de asemenea că, a fost reținut de Poliția Municipiului Iași la data de 13 mai 2002, timp de 24 de ore, pentru ca apoi, a doua zi, la 14 mai 2002, să fie arestat preventiv, prin Ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe termen de 30 de zile.
Au urmat alte prelungiri ale arestării sale.
Durata totală a stării de arest preventiv a fost de 5 luni și jumătate, până la data de 8 octombrie 2002.
P. sentința penală nr. 361 din 14 mai 2009, T. Iași a
dispus condamnarea sa la următoarele pedepse:
- 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prev. de art. 323 Cod pen, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a - 76 lit. c Cod pen.
- 2(doi) ani și 3(trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la ”spălare de bani” prev. de art. 26 Cod pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a - 76 lit. c Cod pen.
P. decizia penală nr. 121 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Iași
a admis apelul declarat de P. E. C. împotriva sentinței penale apelate, pe care a desființat-o, în parte, atât pe latură penală cât și pe latură civilă, pronunțând o soluție de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
După condamnarea sa de către T. Iași, la apelul declarat, Curtea de Apel Iași a admis apelul și, prin decizia penală nr. 121/23 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr._ a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a CPP, raportat la art. 10 lit.a CPP - FAPTELE NU EXISTĂ, pentru săvârșirea infracțiunii de "asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prev. de art. 323 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal. De asemenea, dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a CPP raportat la art. 10 lit. d CPP pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la "spălare de bani", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești de apel, DNA a promovat recurs.
P. decizia penală a înaltei Curți de Casație și Justiție din 27 iunie 2012 pronunțată în dosar s-a respins recursul declarat în cauză și s-a menținut decizia penala nr. 121/23 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Arată reclamantul P. E. C., de profesie
economist, că a îndeplinit funcția de "ofițer de credite" la Agenția P. -
Iași, aparținând de S.C. BANCPOST S.A.
Pe parcursul desfășurării activității sale de coordonare bancară, a
respectat întrutotul normele de specialitate și a desfășurat activități profitabile
pentru banca unde a lucrat.
Susține că niciodată nu s-a considerat vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în dauna . Iași, pe care a slujit-o cu credință, fidelitate și bune rezultate, vreme de mai mulți ani. Precizează că în prezent este angajat al aceleiași instituții bancare.
Arată reclamantul P. E. C. că fost un funcționar bancar, cu studii superioare, cu vechime în sistemul financiar bancar și are un trecut imaculat.
Antecedentele sale profesionale și sociale demonstrează o conduită ireproșabilă, neîntrevăzându-se niciodată o alterare a acesteia.
Instanța de fond ce a judecat plângerea sa împotriva ordonanței arestării sale preventive, trebuia să scoată la iveală, în mod concret, care este pericolul social, dacă va fi lăsat în stare de libertate. Nu a făcut-o și consideră că un astfel de pericol social nu a existat.
Bazat pe trecutul său și imposibilitatea comiterii unor asemenea fapte, a considerat mereu că arestarea sa preventivă a fost pripită, fără a se avea în vedere că era un pericol pentru ordinea publică.
Arestarea sa preventivă, vreme de 5 luni și jumătate, în condițiile achitării ulterioare, a fost un act extrem de prejudiciabil pentru el și familia sa.
Măsura prelungirii arestării a fost dăunătoare vieții și sănătății sale.
În starea de arest preventiv, vreme de 5 luni și jumătate, alimentația oferită era contraindicată, menținerea sa vreme îndelungată în celulele arestului i-au provocat căderi fizice și psihice repetate, iar starea de presiune psihică s-a adăugat la starea generală.
De asemenea, arată că tensiunea psihică acumulată de-a lungul celor mai bine de 10 ani i-au provocat afecțiuni grave și ireversibile ale sănătății.
În drept, își întemeiază cerere pe disp. art. 504 C.pr.civ. depune acte în dovedirea susținerilor și solicită admiterea probei cu martori.
Legal citat, pârâtul S. R. prin M.F.P. a formulat întâmpinare.
S-au audiat doi martori în persoana numiților C. C. și C. M. propuși de reclamanți în dovedirea acțiunii.
Verificând actele și lucrărilor dosarului, motivele cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
P. Rechizitoriul PNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe și asimilate Infracțiunilor de corupție nr. l/P/2002, P. E. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infacțiunilor de:
1.Asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 C. pen cu referire la art. 17, lit. b,c,e din Legea nr. 78/2000;
2.Înșelăciune bancară, prev. și ped. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.
3.Fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.
4.Uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod pen.;
5. Spălare de bani, prev. si ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.74 alin.1, lit. a - 76 lit. c CP.
toate aflate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. "a" C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 9396/2003 și s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești împotriva sa și a încă 22 de inculpați.
Din primele zile, această cauză, cunoscută drept "DOSARUL ZAHĂRULUI" a căpătat o notorietate deosebită, și ca urmare a interesului crescut al presei, interes generat de spectaculozitatea ce s-a vrut a fi creată de organul de urmărire penală, în speță "PNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe și asimilate Infracțiunilor de Corupție".
Reclamantul a fost reținut de Poliția Municipiului Iași la data de 13 mai 2002. timp de 24 de ore, pentru ca apoi, a doua zi, la 14 mai 2002, sa fie arestat preventiv,prin Ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe termen de 30 de zile.
Au urmat alte prelungiri ale arestării sale.
Durata totală a stării de arest preventiv a fost de 5 luni și jumătate, până la data de 8 octombrie 2002.
P. sentința penală nr. 361 din 14 mai 2009. T. Iași a
dispus condamnarea reclamantului la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prev. de art 323 Cod pen, cu aplicarea art 74 alin. (1) lit a -76 lit. c Cod pen.
- 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „spălare de bani", prev. de art. 26 Cod pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit a-76 lit c Cod pen.
P. decizia penală nr. 121 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a
admis apelul declarat de P. E. C. împotriva sentinței penale apelate, pe care a desființat-o. în parte, atât pe latură penală cât si pe latură civilă, pronunțând o soluție de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești de apel, DNA a promovat recurs.
P. decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 27 iunie 2012 pronunțată în dosar s-a respins recursul declarat în cauză și s-a menținut decizia penala nr. 121/23 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Raportat la această situație reține instanța că din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu actele medicale depuse la dosar și înscrisurile depuse de reclamant (extrase ziare, adeverințe de salariat) rezultă că reclamantul P. E. C. a fost reținut începând din mai 2002 pentru o perioadă de 5 ½ luni fiind apoi eliberat și judecat în stare de libertate.
În 27.06.2012 prin decizia penală nr. 121/23.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul formulat de DNA și s-a menținut soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași, reclamantul – inculpat în acel dosar fiind definitiv și irevocabil achitat în temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” C.pr.civ. raportat la art. 10 lit. „d” CPP.
În toată această perioadă (aproximativ 10 ani) atât reclamantul cât și familia sa au fost supuși la numeroase presiuni, impactul psihic extrem având consecințe negative în plan social și familial producând și prejudicii materiale.
Rezultă din declarațiile martorilor audiați că datorită pregătirii profesionale și vârstei sale în acea perioadă, reclamantul ar fi putut ușor ocupa o funcție de conducere, lucru ce nu a fost posibil datorită existenței pe rol a dosarului penal.
Reține instanța că principiul reparării daunei morale a formulat obiect de controversă în literatura juridică, ceea ce nu a împiedicat până la urmă recunoașterea lui. S-a obiectat în acest sens, că dauna morală, fiind prin ipoteză nepatrimonială, nu este succesibilă de reparare pecuniară.
Teza contrară însă a triumfat, demonstrându-se că prin indemnizație pecuniară nu se urmărește repararea a ceea ce este ireparabil și că oricum, este preferabil să se obțină o reparație neadecvată decât nici o reparație.
În realitate, obiecția semnalată privește dificultatea pe care o comportă operațiunea de stabilire a despăgubirii și nu poate fi considerată de natură a o înlătura.
Practica judiciară a subliniat în mod constant că legiuitorul, vrând să apere toate drepturile și bunurile unei persoane, a prevăzut în termeni generali și fără a face nici o distincție după natura prejudiciului, că orice daună trebuie reparată, deci atât dauna materială cât și cea morală, împrejurarea că evaluarea în bani a unei daune morale este uneori aproape imposibilă, nu justifică neacordarea unei despăgubiri.
În literatura juridică, atât străină cât și română, s-a considerat că prejudiciul nepatrimonial denumit daună morală, constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană. Aceste valori se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și dragoste, la cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, la nume și domiciliu, la drepturile nepatrimoniale rezultate din creația intelectuală precum și al alte valori similare.
Scopul art. 504 Cod procedură penală este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale și de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept cât și prin nelegala privare sau restrângerea de libertate din cursul procesului penal.
Astfel, legea internă este în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din CEDO .
Datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă în bani, a daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, raportat la motivele de fapt.
Criteriile legale se regăsesc în disp. art. 505 alin. 1 C.pr.pen. și au în vedere durata privării de libertate, consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
În speță, reține instanța prin lipsirea de libertate pe o perioadă de 5 luni și jumătate, reclamantului i s-a adus atingere cinstei, onoarei, reputației, iar durerile psihice ca și suferințele fizice provocate de o atare măsură, pot și trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.
De altfel, este de netăgăduit că orice arestare și inculpare pe nedrept produce celor în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri le lezează demnitatea și onoare, libertatea individuală – drepturi personale nepatrimoniale ocrotite prin lege – și că din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale.
Rezultă din probele administrate în cauză (acte, declarații de martori) că pe parcursul celor 10 ani cât a durat procesul penal, reclamantul P. E. C. a fost privat de libertate aproximativ 6 luni, timp în care a suferit și episoade de depresie fiind necesară spitalizarea sa și ulterior tratament ambulatoriu, nu a avut posibilitatea să promoveze deși ar fi îndeplinit condițiile necesare, fiind grav afectat atât pe plan personal cât și familial.
Cât privește daunele materiale solicitate de reclamant, reține tribunalul că acestea trebuie să reprezinte o justă și integrală despăgubire ceea ce înseamnă că trebuie să cuprindă în genere pierderea efectivă – ca și beneficiu de care a fost lipsit cel arestat.
Astfel, la stabilirea cuantumului acestora se va ține cont de perioada de detenție în care reclamantul nu a încasat salariul, la care se adaugă contra-valoarea medicamentelor și alimentelor pe parcurul arestării și diferența de salariu neîncasată în perioada 2003- ianuarie 2012 aferentă funcției de conducere în sistemul bancar. (5225 lei + 4400 lei + 199.500 lei).
Față de aceste considerente, tribunalul raportat la art. 504 și urm. C.pr.pen. va constata acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, urmând a o admite în parte.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. E. C. cu sediul procedural ales la cabinet avocat "L. P." Iași, .. 4, ., cabinet 21, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. - DGFP Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de_ lei cu titlu de daune materiale și suma de_ cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.A. L.G.O.
Red.: M.A..
Tehnored.:M.D.B.
Ex. 6/29.11.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2270/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1931/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
