Reziliere contract. Decizia nr. 1824/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1824/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 1824/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Septembrie 2012
Președinte - C. A.
Judecător - S. F.
Judecător - C. C. S.
Grefier - M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1824/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta CN C. SA București prin S. CREIER CF Iași împotriva sentinței civile nr. 4126/22.02.2012 a Judecătoriei Iași, intimat T. C., având ca obiect reziliere contract evacuare; acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Cererea de recurs este formulată și motivată în termen, s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
P. cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nu s-a formulat întâmpinare, nu s-a solicitat administrarea altor probe.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 4126/22.02.2012 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de CN CF C. SA BUCUREȘTI prin S. C. IAȘI în contradictoriu cu pârâtul T. C., a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 280,09 lei contravaloare facturi aferente perioadei 08.2010 – 06.2011, suma de 446,40 lei daune interese aferente perioadei 1.07.2011 – 31.12.2011 și suma de 136,98 lei penalități și 91 lei cheltuieli de judecată, a dispus rezilierea contractului de închiriere 2075 din04.12.2009 și a respins cererea vizând evacuarea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2075/2009 pentru perioada 01.11._12 prin care prima asigura celui de al doilea folosința unui spațiu în suprafață de 20 mp în intersecția C. N. triunghi cu obligația pentru pârât de a-i achita o sumă de bani cu titlu de chirie.
Pârâtul nu a mai achitat chiria în cuantum de 280,08 lei pentru perioada 08._, deși acesta a folosit spațiul, pentru neplata la timp a chiriei fiind calculate și penalități in cuantum de 136,98 lei .
Reclamanta l-a înștiințat pe pârât că începând cu data de 01.07.2011 contractul a fost reziliat, conform art. 25 din contract, însă acesta nu s-a conformat și a folosit spațiul, astfel că pârâtul datorează și daune interese pentru toată perioada cât a folosit spațiul fără titlu 01.07._11.
Instanța de fond a reținut că părțile au convenit, de comun acord ca, în cazul în care chiriașul nu achită chiria în termen de 30 de zile de la data scadenței, acesta va fi reziliat de plin drept, fără punere în întârziere sau fără vreo altă formalitate ( art. 25 din contract) .
In drept, potrivit art. 1020 cod civil :” Condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, in caz când una din parți nu îndeplinește angajamentul sau. (Cod civil 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).” iar art. 1021 Cod civil stipulează că: „. nu este desființat de drept. Partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate. „
De asemenea, art. 1429 Cod civil prevede că: „ Locatarul are două îndatoriri principale:1. trebuie să întrebuințeze lucrul închiriat sau arendat ca un bun proprietar și numai la destinația determinata prin contract; iar în lipsa de stipulație speciala, la destinația prezumata după circumstanțe;2. trebuie sa plătească prețul locațiunii la termenele statornicite. (Cod civil 1080, 1430 si urm., 1439, 1564).” Iar art. 969 alin 1 Cod civil că: „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.”
Totodată art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului (contractul de închiriere, situația facturilor restante, modul de calcul al penalităților, modul de calcul a daunelor interese, facturi fiscale, convocările la conciliere, confirmări de primire, notificarea, proces verbal) instanța de fond a reținut că acțiunea este în parte întemeiată.
În ceea ce privește penalitățile, acestea au fost prevăzute expres de părți în înțelegerea lor ce reprezintă manifestarea lor de voință conform art. 4 din Legea 469/2002 (art. 23 din contract ), astfel că, pentru neplata chiriei la termenele stipulate în contract, pârâtul datorează penalități de întârziere de 136,98 lei calculate până la data de 31.12.2011 .
În ceea ce privește daunele interese, acestea reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației.
Potrivit art. 25 din contract din contractul de închiriere, rezultă că părțile au stabilit un pact comisoriu expres de gradul IV și contractul a fost reziliat de drept la 01.11.2009, astfel că acesta nu-și mai poate produce efectele și nu mai poate reprezenta titlu legal pentru ocuparea spațiului de către pârâtă .
Astfel, înscrierea pactului comisoriu de grad IV, nu mai face necesară intervenția instanței, rolul acesteia limitându-se în acest caz la verificarea clauzelor convenționale privind plata daunelor interese .
Ori, așa cum rezultă din contractul de închiriere, părțile au convenit prin art. 32 plata daunelor interese, astfel că a fost admis și acest capăt de cerere, întrucât există o neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale iar pârâtul ocupă abuziv spațiul, fără a exista un titlu valabil în baza căruia să folosească spațiul.
P. urmare, instanța de fond a reținut că pârâtul a ocupat spațiul reclamantei și după rezilierea contractului, astfel că instanța de fond a obligat pârâtul și la plata sumei de 446,4 lei daune interese pentru ocuparea fără suport contractual a terenului pentru perioada 01.07.2011 ( data rezilierii contractului)-31.12.2011, daune ce vor curge până la evacuarea efectiva a pârâtului de pe terenul ce face obiectul contractului.
Pentru toate considerentele reținute mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 280,08 lei reprezentând facturi restante aferente perioadei 08._, suma de 136,98 lei reprezentând penalități calculate până la data de 31.12.2011, 446,4 lei daune interese pentru ocuparea fără suport contractual a terenului pentru perioada 01.07.2011(data rezilierii contractului) 31.12.2011, daune ce vor curge până la evacuarea efectiva.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea de obligare a pârâtului la evacuarea terenului având în vedere că reclamanta are deschisă calea acțiunii în revendicare.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 93,57 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. CF C. SA București prin S. C. CF Iași, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea înregistrata la Judecătoria lași, societatea a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. constatarea rezilierii contractului nr. 2075/04.12.2009;
1. obligarea la plata sumei de 863,47 lei compusă din:
• 280,09 lei contravaloare facturi restante pentru perioada august 2010- iunie 2011;
• 136,98 lei penalități la facturi calculate până la data de 31.12.2011, acestea urmând a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului, conform art.8 din contract.
• 446,40 lei contravaloare daune interese calculate pentru perioada 01.07._11, acestea urmând a fi calculate până la eliberarea efectivă a terenului pe bază de proces verbal de predare primire, conform evacuarea de pe terenul care a facut obiectul contractului de închiriere nr> 2075/04.12.2009
2. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acțiune.
Recurenta a arătat că prin sentința civilă nr. 4126/22.02.2012 Judecătoria lași a admis în parte acțiunea formulată de CN CF C. SA Bucuresti prin S. Regionala CF lași, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 280,09 lei contravaloare facturi aferente perioadei 08._, suma de 446,40 lei daune interese calculate pe perioada 01.07._11, suma de 136,98 lei penalități și 91 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, a dispus rezilierea contractului de închiriere și a respins cererea vizând evacuarea.
Recurenta arată că între părți a fost încheiat contractul de închiriere teren cu destinația parcare nr. 2075/04.12.2009, în suprafață de 20 mp situat în intersecția C. N. triunghi pe o perioada de 36 luni, de la 01.11.2009 până la 31.10.2012.
În cadrul acestor relații contractuale, societatea s-a obligat la predarea terenului pe bază de proces verbal de predare primire și asigurarea folosinței liniștite a bunului închiriat, în timp ce locatarul s-a obligat la achitarea obligațiilor financiare în condițiile prevăzute în contract, respectiv până în ziua a 15 a lunii pentru care se face facturarea.
Pentru achitarea chiriei au fost emise 9 facturi în cuantum de 280, 09 lei pentru perioada august 2010- iunie 2011.
A precizat că întrucat dl T. nu a achitat facturile restante, deși a fost somat, în conformitate cu prevederile art. 8 din contract i-au fost calculate penalități în cuantum de 0,10 % pe zi de întarziere, calculate la suma datorată până la data achitării integrate a sumei restante, penalități în cuantum de 136,98 lei(calculate până la 31.12.2011).
În ceea ce privește acordarea penalităților până la achitarea efectivă a debitului, articolul 8 din contractul semnat fără obiecțiuni este foarte clar și prevede: "neplata la termen a chiriei atrage plata penalităților de 0,10 % pe zi de întârziere calculate la suma datorată până la data achitării integrală a sumei restante."
Raportat la aceasta prevedere, consideră că cererea sa este întemeiată și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea ei.
În ceea ce privește acordarea de daune interese până la evacuarea efectivă, așa după cum a precizat și în cererea introductivă.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 10, pct. i, „la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, să elibereze și să predea bunul închiriat în stare bună...., pe bază de proces verbal încheiat cu locatorul".
Ca sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor acestui articol, articolul 16 din contract prevede faptul ca „locatarul datorează locatorului plata de daune interese pe perioada ocupării amplasamentului după expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul.." Aceste daune interese sunt egale cu dublul chiriei lunare și TVA aferent pentru fiecare lună, până la eliberarea bunului care face obiectul închirierii. De asemenea, locatarului i se va reține garanția de asigurare”.
S-a precizat că în baza acestui articol domnului C. D. i-au fost calculate daune interese în cuantum de 446,40 lei pentru perioada 01.07._11, acestea urmând a fi calculate și în continuare până la evacuare efectivă a terenului.
Recurenta a menționat că deși instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că pârâtul ocupă terenul fără suport contractual după rezilierea acestuia și că datorează daune interese până la evacuarea efectivă, în dispozitivul sentinței acest lucru nu este menționat, motiv pentru care a solicitat ca instanța de recurs să constate justețea solicitărilor sale și sa dispună obligarea pârâtului la plata daunelor interese până la evacuarea efectivă.
În ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind evacuarea, s-a solicitat a se constata că motivarea acestuia se întemeiază pe critici eronate. Astfel, instanța de fond a respins solicitarea de evacuare, cu mențiunea că „reclamanta are deschisa calea acțiunii în revendicare."
Recurenta a solicitat a se avea în vedere că solicitarea de evacuare își are izvorul într-un contract de închiriere, nefiind o acțiune petitorie care pune în discuție dreptul de proprietate al CN CF C. SA.
Recurenta solicită instanței să dispună și evacuarea pârâtului de pe terenul care face obiectul contractului de închiriere întrucât și Codul Civil prevede la art. 1796, pct. d, ca obligație a locatarului, restituirea bunului la încetarea din orice cauză a contractului de locațiune. Chiar instanța de fond a dispus rezilierea contractului de închiriere, admițând că după această dată pârâtul T. C. ocupă terenul fără suport legal sau contractual.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 10, pct. i, „la expirarea
termenului pentru care a fost încheiat contractul, să elibereze și să predea bunul
închiriat în stare bună, pe baza de proces verbal încheiat cu loctorul”.
Față de aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului promovat de societate și, pe cale de consecință, să modifice în parte sentința recurată, în sensul acordării penalităților până la achitarea efectivă a debitului, acordarea de daune interese până la evacuarea efectivă și admiterea capătului de cerere privind evacuarea paratului T. C. de pe terenul care face obiectul contractului de închiriere nr. 2075/04.12.2009, precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art 299 (1) coroborat cu dispoz. 304(l) Cod Pr. Civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea inițial formulată, reclamanta recurentă CN C. SA București a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând rezilierea contractului nr. 2075/04.12.2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 863,47 lei din care 280,09 lei c/v facturi restante pentru perioada august 2010-iunie 2011 și 136,98 lei penalități la facturi calculate până la data de 31.12.2011, precum și obligarea la plata penalităților după 31.12.2011, până la achitarea efectivă a debitului și la plata daunelor interese în sumă de 446,40 lei pentru perioada 01.07.2011 – 31.12.2011 și până la eliberarea efectivă a terenului pe bază de proces-verbal. De asemenea, a solicitat evacuarea de pe terenul care a făcut obiectul contractului de închiriere și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de CN CF C. SA București prin S. C. IAȘI, în contradictoriu cu pârâtul T. C., a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 280,09 lei contravaloare facturi aferente perioadei 08.2010 – 06.2011, suma de 446,40 lei daune interese aferente perioadei 1.07.2011 – 31.12.2011 și suma de 136,98 lei penalități și 91 lei cheltuieli de judecată, a dispus rezilierea contractului de închiriere 2075 din 04.12.2009 și a respins cererea vizând evacuarea.
Recursul vizează modul de soluționare a capetelor de cerere privind evacuarea, acordarea penalităților până la achitarea efectivă a debitului și acordarea de daune interese până la evacuarea efectivă a terenului.
În mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea de obligare a pârâtului la evacuarea terenului, având în vedere că reclamanta are deschisă calea acțiunii în revendicare.
Acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 din Codul civil în vigoare până la data de 01.10.2011, este acțiunea reală a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare, reglementată prin art. 1410 și urm. din Codul civil în vigoare până la data de 01.10.2011, este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie. Este adevărat că și terenurile pot fi “închiriate” și în asemenea cazuri, cel ce a arendat sau concesionat un teren ce-i aparține are la îndemână acțiuni specifice contractelor încheiate, neputând solicita evacuarea de pe teren. Dreptul real de proprietate poate fi apărat doar pe calea acțiunii în revendicare.
În ceea ce privește însă capetele de cerere privind acordarea penalităților până la achitarea efectivă a debitului și acordarea de daune interese până la evacuarea efectivă a terenului, instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra acestora.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta CN C. SA București prin S. C. CF Iași împotriva sentinței civile nr. 4126/22.02.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va casa în parte și va trimite cauza Judecătoriei Iași pentru soluționarea capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților după data de 31.12.2011 și până la achitarea efectivă a debitului și pe cel privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese după data de 31.12.2011 și până la eliberarea efectivă a terenului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CN C. SA București prin S. C. CF Iași împotriva sentinței civile nr. 4126/22.02.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în parte și, în consecință:
Trimite cauza Judecătoriei Iași pentru soluționarea capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților după data de 31.12.2011 și până la achitarea efectivă a debitului și pe cel privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese după data de 31.12.2011 și până la eliberarea efectivă a terenului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.09.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. S.C.C. P.M.
Redactat: A.C.
2 ex/12.10.2012
Judecător de fond:Acrâșmăriței C., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1829/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2195/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
