Contestaţie la executare. Decizia nr. 1913/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1913/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-09-2012 în dosarul nr. 1913/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Septembrie 2012
Președinte - G. Țapliuc
Judecător M. S.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1913/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S.C. R. S.A., contestator S.C. R. S.A., contestator S.C. R. S.A. - P. AV.A. M. și pe intimat S. T. ȘI I. L. P. - D. C. PRIMĂRIEI P., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 17.09.2012 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată cu numărul de mai sus, S.C. R. S.A., cu sediul în ., județul Iași, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2422/30.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ invocând omisiunea instanței de recurs de a verifica motivele de recurs, de a specifica motivele de recurs ale contestatoarei – recurente cât și greșita apreciere materială a probatoriului administrat în cauză.
În motivarea contestației s-au invocat următoarele aspecte de fapt și de drept:
În fapt, S.C. R. S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 953/07.04.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, deoarece a considerat nelegală și netemeinică această sentință, întrucât instanța a pronunțat această hotărâre judecătorească cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar și pe baza unor motive contradictorii și străine de natura pricinii – de asemenea, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și în temeiul prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, a solicitat ca instanța de recurs să modifice integral această sentință și rejudecând cauza în fond, să admită acțiunea contestatoarei – recurente ca fiind temeinică și legală, iar pe cale de consecință să se anuleze actele de executare silită fiscală emise se intimate cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale speciale în materia executării silite fiscale, respectiv anularea titlului executoriu nr._/08.10.2009 și a somației de plată nr._/08.10.2009 și a tuturor actelor subsecvente acestora.
În mod concret, contestatoarea – recurentă a criticat prin motivele de recurs dezvoltate faptul că a fost nelegală argumentația instanței de fond și rațiunea luării acestei hotărâri judecătorești, care a avut la bază motivația conform căreia:
„ procedând în mod prioritar, potrivit disp. art. 137 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției inadmisibilității invocată de intimata Primăria P. – Municipiul P., Intimata S. de T. și I. L. P. instanța constată că aceasta este întemeiată doar în ceea ce privește apărările contestatoarei privind cuantumul creanței datorate.
Conform art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, „ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și individualizează creanța fiscală…potrivit legii”, deci, în speță, titlul de creanță fiscală este decizia de impunere nr. 1898/11.10.2010.
Motivarea contradictorie pe care s-a bazat hotărârea dată în cauză; contestatoarea S.C. R. S.A. contestă în această cauză și solicită instanței să verifice legalitatea titlului executoriu nr._/08.10.2009 și a somației de plată nr._/08.10.2009 și a tuturor actelor subsecvente acestora, or, instanța consideră total eronat, că aceste acte de executare ar fi fost emise în baza titlului de creanță decizia de impunere nr. 1898/11.10.2010.
Decizia de impunere nr. 1848/2010 privește creanțe fiscale aferente anului fiscal 2010, iar actele contestate în cauză privesc creanțe fiscale care ar fi aferente anului 2009, respectiv eventualele diferențe/debite până în anul 2009, astfel încât eroarea materială constând în aceea că nu poate fi analizată legalitatea titlului executoriu nr._/08.10.2009 și a somației de plată nr._/08.10.2009 prin raportarea la necontestarea în cauză a unui titlu de creanță ce excedea anului 2009, respectiv nu pot fi raportate sau considerate a fi emise în temeiul unei decizii de impunere care nu exista la data emiterii actelor de executare silită fiscală contestate în cauză.
Sentința civilă nr. 953/07.04.2011 este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii – motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă – în ceea ce privește admiterea parțială a excepției de inadmisibilitate a acțiunii și respingerea contestației la executare pe baza acestei excepții cu privire la cuantumul creanței datorate și aceasta deoarece instanța de fond nu motivează pe ce temei de drept întemeiază această admitere parțială și nu identifică nici o nomă specială legală care să fi fost încălcată prin promovarea acestei contestații la executare, pe care recurenta – contestatoare a întemeiat-o în drept pe baza disp. art. 172 – 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Față de constatările unui raport științific efectuat în cauză apare total neîntemeiată i nelegală această admitere parțială a excepției de inadmisibilitate privind cuantumul sumei datorate.
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a soluționat această cauză cu aplicarea greșită a prevederilor legale privind caracterul cert,lichid și exigibil al creanțelor – condiții obligatorii și cumulative pentru executarea silită fiscală – temeiul fiind art. 379 Cod procedură civilă, potrivit căruia creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el, iar instanța de recurs menționează doar: „ În plus, în faza recursului, recurenta a formulat cereri noi privind nelegalitatea actelor de executare și plata cheltuielilor de judecată, contrar disp. art. 316 Cod procedură civilă, fără a menționa măcar una din aceste cereri noi”.
Instanța de recurs menține în mod nejustificat motivația străină de natura pricinii și absolut contradictorie potrivit cu care instanța de fond apreciază că atât titlul executoriu nr._/08.10.2009 și somația de plată nr._/2009 sunt valabil emise în temeiul deciziei de impunere nr. 1898/2010 care ar fi titlul de creanță valabil emis și necontestat de contestatoarea – recurentă.
Instanța de fond apreciază că această decizie de impunere nu ar fi fost contestată de recurenta – contestatoare în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, pe cale administrativă la organele de executare silită fiscală și ulterior la instanța de contencios administrativ – această motivație este contradictorie și străină de natura cauzei constituind un veritabil și întemeiat motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și temei al modificării totale a sentinței recurate.
Este o contradicție flagrantă între a susține că actele de executare contestate în cauza de față – somația de plată cât și a titlului executoriu – ar fi fost emise în temeiul deciziei de impunere – întrucât este evident faptul că decizia de impunere trebuie să existe anterior emiterii actelor de executare silită, atât timp cât se pretinde că această decizie de impunere reprezintă un veritabil titlu de creanță.
De asemenea, dacă instanța de fond ar fi apreciat cât de puțin asupra raportului de expertiză, ar fi constatat evident faptul că actele de executare privesc perioada 2000 – 2009 și atunci este absolut străin de natura cauzei ca sentință pronunțată în cauză să facă referire la o decizie de impunere, care nici nu o privește pe contestatoare și este oricum este ulterioară actelor de executare contestate, fiind evidentă contradicția motivației - probabil preluată din altă cauză și, de aici, nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate în cauză.
Un alt aspect foarte important de nelegalitate a actelor administrative a căror anulare s-a cerut în cadrul acestei acțiuni privește faptul că organele de executare silită au emis aceste acte cu încălcarea prevederilor art. 131 din O.G. nr. 92/2003 cu privire la dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare în termenul de prescripție, respectiv în termenul de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor în care a luat naștere acest drept, experții contabili concluzionând că din totalul recalculat al taxelor și impozitelor locale ce ar fi datorate în valoare de 62.473,94 lei situația ar fi următoarea:
- din totalul penalităților de 3.483,44 lei – suma prescrisă ar fi de 2.547,36 lei;
- din suma de 47,572,41 lei reprezentând majorări de întârziere suma de 26.539,56 lei este pentru perioada 2000 – 2003 – respectiv sumă prescrisă ce s-a trecut nelegal în actele de executare.
Este evident că în conformitate cu cele calculate de experții contabili, prin raportare la documentele din evidența contabilă a contestatoarei și din evidența existentă la S. de T. și I. L. P., taxele și impozitele, dar și accesoriile acestora cuprinse în actele administrative contestate nu cuprind creanțe care să fie certe, lichide și exigibile, așa încât aceste acte administrative trebuie să fie anulate de instanța de judecată, iar organul de executare silită fiscală să refacă calculele pentru recurenta – contestatoare, în conformitate cu realitatea materiei impozabile și conform datelor reale de calcul și nu pe baza unor date eronate din evidențele sale.
Față de aceste susțineri de neanalizare și nepronunțare asupra motivelor de recurs formulate în cauză solicită să se admită prezenta contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2422/30.09.2011 și pe cale de consecință admiterea astfel cum a fost motivat și dovedit, iar pe fond anularea actelor administrativ – fiscale întrucât sunt emise cu încălcarea prevederilor legale, deoarece nu privesc creanțe care să fie certe, lichide și exigibile datorate de contestatoare – aceste acte privesc taxe și impozite locale calculate pentru bunuri imobile și mobile care au ieșit din patrimoniul contestatoarei – recurente și asupra cărora organele de executare au calculat în mod nelegal aceste taxe și impozite locale, precum și majorări de întârziere – situație dovedită fără echivoc de raportul de expertiză întocmit în cauză – care nici nu a fost analizat de instanța de fond, fără a se face vreo referire asupra temeiului de drept sau de fapt în virtutea cărora această probă științifică nu a fost analizată de instanță în soluționarea cauzei și a fost înlăturată.
Alăturat contestației s-a depus în copie decizia civilă nr. 2422/3009.2011 pronunțată în dosarul Tribunalul Iași nr._ .
Intimata S. de T. și I. L. P. din cadrul Primăriei P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de S.C. R. S.A., invocând în mod prioritar excepția tardivității contestației în anulare.
D. examinarea motivelor invocate de către contestatoare și văzând apărările formulate prin întâmpinare, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv disp. art. 318 Cod procedură civilă, instanța apreciază netemeinică contestația în anulare cu reținerea următoarelor considerente:
Cu privire la excepția tardivității invocate de intimată, aceasta nu se conturează în cauză, deoarece raportat la disp. art. 319 Cod procedură civilă, contestația este introdusă în termen de mai puțin de un an de la data rămânerii definitive a deciziei civile contestate.
Astfel, decizia civilă nr. 2422/30.09.2011 a respins recursul promovat de S.C. R. S.A. Iași, împotriva sentinței civile nr. 953/07.04.2011 a Judecătoriei Iași, care a rămas irevocabilă la data de 30.09.2011.
Contestația în anulare este introdusă la data de 28 mai 2012, situație în care excepția tardivității urmează a se respinge.
Pe fondul cauzei, se constată că instanța de fond respins contestația la executare a S.C. R. S.A. Iași, având în vedere actele depuse în cauză de părți dar și Raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil desemnat de instanță, cât și expertul contabil consultant.
Se apreciază soluțiile instanței de fond și a instanței de recurs care s-au pronunțat pentru respingerea contestației la executare și a suspendării executării silite.
Contestatoarea S.C. R. S.A. omite să arate că anterior prezentei contestații în anulare a contestat în instanță actele de executare silite emise de organul fiscal local – S. T. și I. L. din cadrul Primăriei municipiului P., după cum urmează:
Contestație împotriva titlului executoriu și somației nr._/08.10.2009 pentru executare creanțe bugetare locale în dosarul civil nr._ soluționată prin sentința civilă nr. 953/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2422/30.09.2011 a Tribunalului Iași în urma recursului.
Contestație împotriva titlului executoriu și somației nr._/07.10.2010 pentru executare creanțe bugetare locale în dosarul civil nr._ soluționată prin sentința civilă nr. 431/15.02.2011.
Contestație împotriva titlului executoriu și somației nr._/17.10.2011 pentru executare creanțe bugetare locale în dosarul civil nr._ soluționată prin sentința civilă nr. 49/10.01.2012.
Contestație împotriva titlului executoriu și somației nr._/19.04.2012 pentru executare creanțe bugetare locale în dosarul civil nr._ pe rolul Judecătoriei P..
Constatând în mod repetat actele de executare silită, contestatoarea pune organul fiscal local în imposibilitatea de a-și recupera propriile drepturi legale ce reprezintă venituri publice ale bugetului local, înțelegând în mod nejustificat să nu respecte hotărârile instanțelor judecătorești.
Văzând temeiul de drept invocat la contestația în anulare, respectiv disp. art. 318 Cod procedură civilă, instanța constată că nu s-a omis cercetarea motivelor de recurs invocate, deci contestația în anulare formulată de S.C. R. S.A. Iași nu este fondat.
Instanța va respinge excepția tardivității contestației invocată de intimata S. de taxe și impozite locale din cadrul Primăriei P., județul Iași, dar pe fond va respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 2422/30.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, decizie care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de către intimata S. T. și I. L. din C. Primăriei P.,jud.Iași, prin reprezentant legal.
Respinge contestația in anulare formulată de către contestatoarea S.C. R. S.A Lețcani, prin reprezentant legal împotriva deciziei civile nr.2422 din 30.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Ț.G. S.M. C.G. M.A.
Red.Ț.G.
L.V./24.10.2012
2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2195/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 747/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
