Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 617/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 617/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Mai 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 617/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent N. V. și pe intimat DIRECȚIA E. ȘI FINANȚE P. L. IAȘI, chemat în garanție . I. IAȘI, având ca obiect contestație la executare cerere de chemare in garanție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 19 mai 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1424/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis în parte contestația la executare promovată de contestatorul N. V., domiciliat în Iași, ..1, .,., CNP_, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL IAȘI-DIRECȚIA E. ȘI FINANȚE P. L., cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11-15.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
S-a constatat că în cursul procesului intimatul a procedat la corectarea bazei de debit pentru suma contestată de numitul N. V.,respectiv pentru suma de 4500 lei, aferentă PV . nr._ din data de 20.08.2009 și a expediat la data de 17.11.2014 adresă de sistare poprire nr._.
S-a anulat în parte titlul executoriu emis de intimat nr._ din data de 15.03.2010, somația aferentă ( din aceeași dată) și toate actele subsecvente acestora, doar în privința PV . nr._ din data de 20.08.2009 și doar pentru suma de 4500 lei.
S-a luat act că N. V. nu a înțeles să renunțe personal la soluționarea cererii de chemare în garanție, contrar susținerilor avocatului său.
S-a respins ca devenită fără obiect cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu societatea chemată în garanție S.C. AUTO REMAT S.R.L., cu sediul în Iași, ..
S-a respins ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocat, solicitare formulată de contestator.
S-a luat act că intimatul și chemata în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În acord cu prevederile art. 172 C.pr. fiscală: Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Se poate observa din analiza actelor din dosarul de executare depus de intimată faptul că executarea silită în dosarul de executare_/2010 a fost demarată, la data de 15.03.2010 prin emiterea titlului executoriu contestat ( fila 55 dosar) și a somației, comunicate prin publicitate ( astfel cum rezultă din unica dovadă anexată dosarului cauzei la fila 56, respectiv procesul verbal de afișare ). Restul actelor anexate dosarului, referitoare la somația din 25.01.2012, precum și somația din 18.06.2013 fac referire la procese verbale de constatare și sancționare contravenție ce nu au fost contestate sub nici un aspect prin intermediul prezentei acțiuni.
Somația și titlul executoriu au fost urmate de emitere, la data de 30.06.2014 a adresei de înființare poprire, ce vizează atât aceste acte,cât și actele subsecvente ( aferente celorlalte două procese verbale).
Adresa de înființare a popririi, contestată în cadrul prezentei acțiuni a fost comunicată( conform dovezii anexate la fila 52), prin scrisoare recomandată, la data de 8.07.2014.
Instanța va reține ab initio faptul că intimata nu a reușit să probeze comunicarea somației și a titlului inițial prin forma scrisă, urmată doar subsecvent de o comunicare prin publicitate, apelând direct la procedura comunicării actelor incipiente de executare exclusiv prin publicitate. Această modalitate practică de comunicare a somațiilor și titlurilor executorii este în dezacord cu dezlegarea dată de Înalta Curte dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Astfel, instanța va aprecia că termenul de depunere al contestației trebuie calculat de la momentul la care contestatorul a luat efectiv act de executarea silită demarată împotriva sa, adică de la recepționarea adresei de înființare a popririi. Raportat la acest moment, ( 8 iulie 2014), se poate observa că persoana interesată a introdus contestația în termen legal, aceasta fiind depusă în ultima zi a termenului la serviciul poștal.
Instanța va nota invocarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, raportat la momentul întocmirii procesului verbal și la cel al demarării în concret a măsurilor de executare, în privința sa.
Analizând excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța reține prevederile art. 24 Codul de Procedură fiscală, conform cărora creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.
De asemenea, conform art. 91, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Dreptul de a cere executarea silită se naște astfel de la momentul la care, recepționând procesul verbal cu dovada de comunicare, organul fiscal avea astfel născută obligația proprie de recuperare a „creanței fiscale” ( 2010). Se poate observa că s-a procedat la demararea executării silite chiar în martie 2010, la mai puțin de 1 an de la emiterea procesului verbal.
Excepția invocată de contestator apare astfel ca fiind neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință.
Cu privire la fondul contestației, deși inițial aceasta a fost bazată pe formularea plângerii contravenționale, deși s-a procedat la disjungerea acesteia și s-a antamat chiar oportunitatea suspendării contestației la executare până la soluționarea irevocabilă a căii de atac speciale împotriva titlului care a stat la baza executării silite, ca urmare a precizărilor depuse pe parcursul procesului și a particularităților prezentei cauze, contestatorul și-a exprimat expres punctul de vedere în sensul renunțării la plângere și analizei pe fond a contestației, raportat chiar la susținerile intimatei.
Intimata a arătat că a operat ulterior promovării acțiunii corectarea evidențelor fiscale proprii,în raport de cercetările efectuate și datele rezultate din procesul pendinte. Astfel, suma de 4500 lei a fost radiată din debitul pretins contestatorului, chiar intimata, în calitate de instituție însărcinată cu executarea creanțelor fiscale constatând existența unei hotărâri irevocabile, pronunțate în privința procesului verbal, prin care plângerea contestatorului a fost admisă, iar amenda în cuantum de 4500 lei aplicată prin PV . nr._ din data de 20.08.2009 fiind înlocuită cu sancțiunea principală a amenzii.
În ceea ce privește documentele oficiale care au stat la baza radierii sumei de 4500 lei, prin precizările depuse la data de 27 ianuarie 2015, s-au anexat adresa înaintată de intimat serviciului juridic, de constatare a radierii debitului ( 4500 lei) și sistare măsură poprire cu privire la acesta. Instanța va reține că intimatul a expediat o adresă de sistare a popririi în privința acestei sume încă din data de 17.11.2014.
Rezultă astfel că executarea silită demarată în baza unui proces verbal analizat în justiție, prin intermediul unei căi speciale de atac,cu privire la care instanța a dispus prin hotărâre irevocabilă ( pronunțată în dosarul_/245/2009, la data de 14.12.2009), înlocuirea amenzii urmărite, în cuantum de 4500 lei cu sancțiunea principală a avertismentului apare ca echivalând cu o executare nelegală, contestația promovată urmând a fi admisă în parte, doar în privința actelor de executare ce vizează acest titlu (PV . nr._ din data de 20.08.2009) și această sumă ( 4500 lei). soluția este justificată de principiul disponibilității ( contestarea unui singur titlu dintre cele trei cu privire la care este efectuată executarea silită).
Instanța va proceda la anularea în parte a titlului executoriu emis de intimat nr._ din data de 15.03.2010, precum și a somației aferente ( din aceeași dată) și toate actele subsecvente acestora, doar în privința PV . nr._ din data de 20.08.2009 și doar pentru suma de 4500 lei.
Observând soluția promovată pentru capătul de cerere principal- contestația la executare, reținând că cererea de chemare în garanție urmează soarta acesteia, instanța urmează a respinge ca devenită fără obiect cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu societatea chemată în garanție S.C. AUTO REMAT S.R.L., întrucât partea care a formulat-o nu a căzut în pretenții, ci criticile sale au fost admise de instanța de judecată.
Analizând solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, instanța reține că, în acord cu prevederile art. 274 VCPC, acestea trebuie dovedite de partea care le pretinde. Deși la dosarul cauzei au fost anexate factura fiscală 673/23.07.2014 și chitanța 688/23.07.2014, acestea nu sunt de natură a individualiza numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului în care au fost efectuate. În atare context, instanța va constata că nu s-a realizat dovada că aceste cheltuieli corespund prezentului litigiu și urmează a respinge ca neîntemeiată această solicitare a contestatorului.
Instanța va luat act că intimatul și chemata în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul N. V. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Susține recurentul că motivarea instanței este greșită întrucât factura și chitanța au fost emise la momentul promovării acțiunii încât nu se putea menționa nr. de dosar.
Pe de altă parte înscrisurile doveditoare privind cheltuieli pretinse nu au fost contestate de intimați făcând dovada deplină împotriva acestora.
Intimata Direcția E. și Finanțe P. L. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în ce privește cheltuielile de judecată, partea care le pretinde trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, pentru a da posibilitatea adversarului să le cunoască și să le combată, fapt nerealizat de contestator.
Art.453 din C. stipulează că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cheltuielile de judecată pot fi reduse din oficiu de către instanță, motivat, atunci când se referă la partea care reprezintă onorariul avocaților ,dacă el este disproporționat în raport de valoarea, complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed:
Astfel cum reiese din împuternicirea avocațială depusă de avocat D. Ș. pentru contestatorul N. V. la fila 9 dosar fond, contractul de asistență juridică nr.121 a fost încheiat la data de 23.07.2014, dată care se coroborează cu data emiterii facturii fiscale . nr._ din 23.07.2014 și a chitanței nr._ din 23.07.2014, ambele emise pentru suma de 1000 lei ( f.115 dosar fond).
Aceste acte se coroborează și cu adeverința depusă în faza recursului, cât și cu faptul că dosarul încă nu era înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, înregistrarea realizându-se la data de 29.07.2014 ( fila 1 dosar fond) deci imediat încheierii contractului și achitării sumelor reprezentând onorariu de avocat.
Prin urmare atât timp cât în cauză acțiunea contestatorului a fost admisă în ceea ce privește anularea actelor de executare pentru suma de 4500 lei, iar recurentul contestator N. V. a făcut dovada conform art.1169 C. a cheltuielilor de judecată realizate în fața instanței de fond, instanța de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente disp. art.274 C. și în consecință în temeiul art.312 C. va admite recursul formulat de recurentul N. V. împotriva sentinței civile nr. 1424/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Va obliga intimata Direcția E. și Finanțe P. L. Iasi să plătească contestatorului N. V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond constând în onorariu de avocat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere faptul că în recurs nu există culpă procesuală a intimatei, tribunalul va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul N. V. împotriva sentinței civile nr. 1424/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimata Direcția E. și Finanțe P. L. Iasi să plătească contestatorului N. V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond constând în onorariu de avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. A.M. S.M. B.I.
Red.S.M/Tehnored. M.G.
2 ex/ 25.06.2015
Jud. fond. I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 728/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
