Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 615/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Mai 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 615/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent T. B. P. și pe intimat M.F.P.- A.N.A.F.- A.F.P. A M.. IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 19 mai 2015, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2049/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu.
În baza art.248 C.pr.civ.și art.252 C.pr.civ.:
S-a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de contestatorul T. B. P. in contradictoriu cu intimata Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că prezenta cauză_ a fost suspendată in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila până la soluționarea dosarului cu nr._ /a1 (_/2011) al Tribunalului M..
În urma verificărilor efectuate din oficiu de către instanța de fond s-a constatat ca dosarul anterior menționat a fost conexat la dosarul nr._ al Tribunalului M., urmare a admiterii excepției de litispendența prin încheierea din data de 01.10.2012 depusa in copie la filele 63-64 din dosar.
Dosarul nr._ a fost soluționat de Tribunalul M. la data de 17.06.2013, soluția pronunțata de Tribunalul M. rămânând irevocabila prin respingerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul M., prin decizia civila nr. 2/07.01.2014 așa cum rezulta din înscrisul de la fila 72 din dosar.
Aspectele menționate rezulta de altfel si din concluziile contestatorului cu privire la excepția de perimare si înscrisurile depuse de acesta la dosar.
Instanța a retinut ca sunt nefondate susținerile contestatorului in sensul ca nu ar fi intervenit perimarea in prezenta cauza.
Astfel, contestatorul a invocat împrejurarea ca prin sentința civila nr. 2462/17.06.2013 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._ instanța ar fi admis in parte acțiunea sa, dispunând anularea deciziei nr._/14.11.2011 si obligarea paratei DGFP M. sa soluționeze pe fond contestația formulata împotriva masurilor privind atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu debitoarea declarata insolvabila, măsura stabilita prin decizia nr._/24/15.11.2010 emisa de A. Tg. M..
Recursurile declarate împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul M. au fost respinse prin decizia nr. 2/R/07.01.2013 a Curții de Apel Tg. M..
A mai susținut contestatorul ca urmare a sentinței pronunțate de Tribunalul M. AJFP M. a soluționat pe fond contestația sa fiind emisa decizia nr. 3/19.05.2014 prin care a fost respinsa contestația formulata împotriva deciziei nr._/24/15.11.2010.
A arătat reclamantul ca împotriva acestor din urma decizii a formulat o noua acțiune înregistrata pe rolul Tribunalului M. sub nr._, dosar care nu a fost încă soluționat in mod irevocabil, astfel ca in cauza nu ar intervenit perimarea.
Instanța de fond a retinut insa ca in prezenta cauza s-a dispus in mod expres prin încheierea din data de 10.01.2012 suspendarea conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ /a1, dosar care, așa cum s-a reținut anterior a fost conexat la dosarul nr._ al Tribunalului M., acesta din urma fiind soluționat in mod irevocabil prin decizia nr. 2/07.01.2014 pronunțata de Curtea de Apel Tg. M., decizie prin care au fost respinse recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 2462/17.06.2013 pronunțata de Tribunalul M..
Or de la data de 07.01.2014 pana la data de 13.01.2015 când cauza a fost repusa pe rol si a fost invocata excepția perimării contestatorul nu a făcut nici un act de procedura in vederea continuării prezentului litigiu.
Împrejurarea ca soluționarea pe fond a prezentului litigiu ar putea depinde de soluția ce va fi data . înregistrat pe rolul Tribunalului M., respectiv de soluția ce va fi data in dosarul nr._ nu are relevanta in ceea ce privește soluția cu privire la excepția perimării atâta timp cat prezenta cauza a fost suspendata in mod expres doar pana la soluționarea dosarului nr._ /a1 al Tribunalului M..
În măsura in care contestatorul considera ca soluția din dosarul de fata depinde si de soluția ce va fi data in dosarul nr._ al Tribunalului M., revenea acestuia obligația ca după soluționarea irevocabila a dosarului nr._ /a1 sa solicite repunerea pe rol a cauzei si apoi sa solicite din nou suspendarea cauzei in conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, de acesta data pana la soluționarea definitiva a dosarului nr._ .
Instanța de fond a retinut in consecința ca dosarul nr._ /a1 a fost soluționat in mod irevocabil la data de 07.01.2014, așa cum s-a reținut anterior iar de la acesta data pana la data de 13.01.2015 când prezenta cauza a fost repusa pe rol pentru a fi pusa in discuție excepția perimării, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților.
In conformitate cu dispoziția art.248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 Cod procedură civilă., perimarea se poate constata și din oficiu.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, de mai mult de un an, instanța de fond a constatat perimată acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul T. B. P. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a constatat intervenită perimarea acțiunii.
Prima critică adusă hotărârii recurate este din punct de vedere al soluției adoptate, în raport de cererea formulată la punctul 4, în dosarul de contestație, respectiv „anularea Deciziei nr._/24/15.11.2010- și a Procesului verbal nr. 15/22.04.2010, titlu în baza căruia s-a declanșat executarea silită a subsemnatului, în baza art. 399 Cod proc. civ.”
Instanța de fond a admis greșit excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și impropriu a reținut în sentința recurată, că, „prin Încheierea din 01.11.2011, s-a dispus în mod expres suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ /a1”, deoarece această sintagmă nu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că, trebuie urmărit un număr de dosar.
Corect și legal este urmărirea soluționării obiectului cererii formulate în acest dosar și nu numărul unui dosar, cum greșit procedează instanța de fond.
Prin soluționarea dosarului nr._ /a1, unit cu dos. nr._, prin efectul litispendenței, prin sentința nr. 2462/17.06.2013, dată de Tribunalul M., instanța nu a soluționat fondul problemei, respectiv nu s-a pronunțat pe anularea titlul executoriu care a stat la baza contestației la executare.
Citez: „instanța reține neîndeplinirea procedurii de comunicare a actului atacat, în ordinea prevăzută expres de legiuitor. Pe cale de consecință nefiind îndeplinită legal procedura de comunicare a deciziei de angajare a răspunderii solidare, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și invocat de pârâtă nu a început să curgă”. „Acestea sunt considerentele la care instanța se oprește în prezenta procedură reținând nelegalitatea deciziei de răspuns în soluționarea contestației, (…) fără a se mai impune la acest moment administrarea probelor și analiza susținerilor de fond invocate de reclamant”.
Susține recurentul că soluția acestei instanțe nu-i poate fi imputată pentru faptul că, pe cheltuiala sa a trebuit să refacă această procedură administrativă, cu toate costurile ei, conform dispozitivului sent. civ. nr. 2462/17.06.2013.
De asemenea nu i se poate imputa, nici faptul că, a rămas în pasivitate, timp de un an, așa cum greșit susține instanța de fond care a judecat dosarul de contestație la executare, atâta timp cât el a reluat procedura administrativ-fiscală și a mai formulat parțial aceeași cerere într-un alt dosar în fața instanței, pentru soluționarea pe fond a titlului executoriu care a stat la baza contestației la executare.
A doua critică adusă hotărârii recurate este faptul că, termenul de perimare de 1 an, nu se socotește de la data de 07.01.2014 și până la 13.01.2015 când s-a repus cauza pe rol, cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece Curtea de Apel Tg-M. s-a pronunțat asupra soluției din recurs, la data de 07.01.2014, iar redactarea motivării deciziei s-a făcut la data de 10.03.2014.â
Termenul de perimare de 1 an, începe să curgă de la data redactării motivării deciziei, acela din data de 10.03.2014 și se încheie la data de 10.03.2015.
Teoretic în momentul repunerii cauzei pe rolul instanței de fond, la data de 13.01.2015, cererea având ca obiect contestație la executare, nu a fost perimată.
Mai arată că, instanța de fond a reținut data de 07.01.2014, din copia de dispozitiv a Deciziei nr. 2/R/2014 a Curții de Apel Tg-M. –fila 72 din dosar și nu din copia deciziei cum greșit lasă să se înțeleagă.
Decizia motivată a Curții de Apel Tg-M. nu este depusă în probațiune în dosarul cauzei, deoarece la acel moment pentru el nu a avut nici o relevanță în derularea demersurilor viitoare în raport de pârâta A. Tg-M..
Pârâta A. Tg-M. a rămas obligată prin sentința de fond a Tribunalului M. nr. 2462/17.06.2013, să soluționeze contestația pe fond a sa, reținând faptul că, „pârâta nu a respectat dispozițiile procedurii de comunicare a actului administrativ atacat (decizia de angajare a răspunderi solidare) prevăzut de art. 207 alin. 1 din OG 92/2003”, iar în consecință instanța în acel moment procedural, nu a mai soluționat și capătul de cerere privind anularea Deciziei nr._/24/15.11.2010, de angajare a răspunderii solidare, titlu executoriu care a stat la baza dosarului de executare silită.
Astfel, în acest moment consideră recurentul că se impune să se prevaleze de o copie a deciziei nr. 2/R/2014 a Curții de Apel Tg-M., pentru ca instanța să poată socoti corect termenul de perimare și se obligă să o depună în probațiune până la primul termen de judecată, din cadrul recursului.
Pentru motivele mai sus expuse, se impune susține recurentul admiterea recursului declarat și în consecință dispunerea casării sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, cu mențiunea suspendării cauzei, dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de proc. civ., până la definitivarea Dosarului nr._ al Tribunalului M., prin sentință irevocabilă, având ca obiect printre altele și anularea Deciziei nr._/24/15.11.2010, emisă de DGFP-M., act în temeiul căruia s-a declanșat prezenta executare silită, de către intimata A. Iași.
Trebuie constatat că, termenul de perimare nu a fost împlinit la data de 13.01.2015, când s-a făcut repunerea pe rol a dosarului de contestație la executare și faptul că acest termen a început să curgă la data de 10.03.2014, când decizia curții de apel a fost motivată, iar la data de 13.01.2015 dosarul se afla înlăuntrul termenului de perimare, aceasta încheindu-se la data de 10.03.2015.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Au fost depuse înscrisuri: copii după comunicări ale citației.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed:
Prima instanță a realizat o analiză judicioasă a situației din speța de față raportat la circumstanțele cauzei și dispozițiile legale incidente și în consecință a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Astfel atât timp cât prin încheierea din 10.01.2012 suspendarea s-a dispus în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c. până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ /a1 ce a fost conexat la dosar_ al Tribunalului M. și care a fost soluționat irevocabil prin decizia 2/07.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Tg. M., calculul termenului de perimare se face începând de la data pronunțării acestei decizii, respectiv 07.01.2014.
Susținerile recurentului, precum că acest termen de perimare ar trebui calculat de la data motivării deciziei Curții de Apel Tg. M., respectiv de la 10 martie 2014, nu au nici o bază legală, atât timp cât o astfel de hotărâre rămâne irevocabilă de la data pronunțării ei, conform art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
Faptul că prin sentința 2462/17.06.2013 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2/07.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Tg. M. s-a dispus reluarea procedurii administrative de către A.F.P. Tg. M. în sensul soluționării contestației reclamantului T. înregistrată sub nr._/2.10.2011 îndreptată împotriva măsurilor stabilite prin decizia nr._/15.11.2010 emisă de A.F.P. Tg. M. nu are nici o relevanță în calcularea termenului de perimare în prezenta speță.
Așa cum a reținut și prima instanță în mod corect recurentul din prezenta speță trebuia după rămânerea irevocabilă a dosarului_ /a1 prin pronunțarea deciziei 2/07.01.2014 a Curții de Apel Tg. M. și după înregistrarea dosarului 2249/102/la 21.11.2014 pe rolul instanței să ceară repunerea pe rol a cauzei și apoi suspendarea în baza aceluiași temei 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c., dar până la soluționarea irevocabilă a acestui nou dosar fiind evident că în cele două spețe cauzele pentru care s-a cerut anularea deciziei_/15.11.2010 sunt diferite respectiv în prima speță s-a cercetat tardivitatea formulării ei, iar în a II-a s-a cercetat fondul.
Se poate remarca faptul că după data de 21.11.2014 când a fost înregistrat dosarul_ pe rolul instanței recurentul din prezenta speță era încă în termen să ceară repunerea pe rol și eventual o nouă suspendare, însă acesta a continuat să stea în pasivitate și nu a făcut nici un act de procedură în prezenta cauză.
Prin urmare sintagma ”soluționarea irevocabilă a unui dosar” se interpretează în sensul dispozițiilor art. 377 alin. 2 C.p.c. și nicidecum în funcție de interesul practic pe care îl urmărește o persoană prin formularea acțiunilor pe rolul instanței.
Pentru toate aceste considerente instanța în temeiul art. 312 C.p.c. va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul T. B. P. împotriva sentinței civile nr. 2049/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul T. B. P. împotriva sentinței civile nr. 2049/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. D.Ș.
2 ex., 31.08.2015
Judecător fond: E. G.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 736/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
