Fond funciar. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 15/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/R
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTOR: W. D.
JUDECĂTOR: P. G. G.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului civil formulat de către reclamantul S. P., domiciliat în Satu Nou de Sus, nr. 275, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 6337 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 07.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2015, 21.01.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 6337 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a respins cererea în nulitatea Titlului de proprietate nr._/24/16.01.1996, introdusă de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâții S. N., S. S., S. N. I., S. V.-A., P. N. și P. F. N., precum și în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Baia Sprie și C. Județeană de Fond Funciar Maramureș. S-a respins cererea reclamantului în nulitatea Contractului de întreținere încheiat între pârâții S. Nciolae și S. S. și pârâții S. N. I. și S. V.-A.. S-a respins cererea reclamantului având ca obiect rectificarea de carte funciară și întabulare drept. S-a respins cererea reclamantului având ca obiect constatare drum de acces, servitute de trecere. S-a respins cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată și ia act că pârâții nu au solicitat astfel de cheltuieli.
În considerentele sentinței se reține că, dat fiind caracterul subsidiar al acțiunii în rectificare de carte funciară, instanța a analizat cu prioritate cererea în nulitate titlu de proprietate și cererile accesorii, având ca obiect nulitatea unui act subsecvent titlului, cu referire la contractul de întreținere încheiat între pârâții S. N. și S. S., în calitate de întreținuți și pârâții S. N. I. și S. V., în calitate de întreținători, urmând ca, în funcție de soluția dată acestor cereri, să fie abordate cererea în rectificare de carte funciară, cererea privitoare la servitutea de trecere și cea de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, în baza titlului de proprietate ce i-a fost eliberat.
S-a susținut de către reclamant că au fost eliberate două titluri de proprietate pentru unul și același teren, cu referire la terenul având suprafața de 9.831 mp, atribuit reclamantului în intravilanul localității Satu Nou de Sus, în punctul „O.”, conform TP nr._/25/16.01.1996 (f. 43), reclamantul afirmând că acest teren a fost înscris și în TP_/24/16.01.1996 (f. 42), eliberat surorii sale, S. Salomica, și anume la rubrica referitoare la suprafața primită în intravilan, în același loc numit „O.”, considerent pentru care, în temeiul art. III lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997, a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a celui de al doilea titlu de proprietate, eliberat pe numele S. Salomica, pentru suprafața de teren de 9.831 mp situat în locul numit „O.”.
Potrivit textului legal invocat de reclamant ca temei de drept al cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului eliberat surorii sale - art. III lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997:
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
Așadar, în măsura ce interesează prezenta cauză, pentru a opera cazul de nulitate invocat de reclamant, se impune a se constata întrunite următoarele condiții:
-să fi fost emise, în beneficiul unor persoane care nu au fost îndreptățite, potrivit legii, acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, pentru terenuri ale foștilor proprietari;
-foștii proprietari sau, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii acestora, să fi solicitat restituirea acelorași terenuri, în termenul legal;
-terenurile solicitate să fi fost libere la data solicitării (în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane).
În cauză nu operează acest caz de nulitate, după cum s-a argumentat în cele ce urmează:
Însuși reclamantul a susținut că, după apariția legilor fondului funciar, atât el, cât și succesorii surorii sale (în realitate sora sa, împreună cu fiul reclamantului, pârâtul S. N.), au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce li se cuveneau după autorul lor, iar Comisiile pârâte, în mod greșit, au eliberat titlul surorii reclamantului pentru întreaga suprafață, iar titlul reclamantului s-a eliberat numai pentru jumătate din suprafața care i se cuvenea, apreciind reclamantul că trebuia să se emită fie titlu de proprietate comun, fie titlu separat pentru fiecare dintre succesorii lui S. N., pentru jumătate din suprafață, așa cum crede că s-a dorit să se materializeze în cele două cereri de reconstituire.
Prin urmare, însuși reclamantul recunoaște dreptul surorii sale la reconstituire, nefiind astfel întrunită prima condiție enunțată.
Instanța a constatat că TP nr._/24/16.01.1996 a fost eliberat numitei S. Salomica (decedată la data de 13.04.2006), pentru suprafața de 1 ha 4.194 mp, iar TP nr._/25/16.01.1996 a fost eliberat reclamantului pentru suprafața de 1 ha 3.521 mp, ambii solicitând reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun, tatăl acestora, S. N. care, conform Registrului Agricol din anii 1959 – 1962, a figurat în evidențele agricole cu suprafața totală de 5,24 ha, acesta fiind fostul proprietar, de la care a fost preluată suprafața de 4,84 ha (f. 229-230, dosarul de fond în primul ciclu procesual).
Așadar, preluarea terenului s-a făcut de la autorul beneficiarilor celor două titluri de proprietate analizate, iar cererile de reconstituire s-au formulat de către moștenitorii fostului proprietar, împrejurare ce face inoperante celelalte două condiții enunțate, ambii solicitanți fiind egal îndreptățiți, în lipsa probei contrare, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de la autorul lor.
Pentru a beneficia de prevederile Legii fondului funciar, cei doi descendenți ai autorului comun, reclamantul S. P. și sora sa, S. Salomica, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod distinct, însă cererile au fost înregistrate sub același număr_/05.03.1991 (f. 49 și f. 53), cererile fiind formulate pentru parcelele identificate prin denumirea locului unde sunt situate și prin suprafață, astfel:
-pârâtul S. N., fiul reclamantului, împreună cu mătușa sa, S. S., au solicitat parcelele cu suprafața totală de 4,76 ha, compusă din parcelele:
-grădină casă ................................. 50 ari;
-grădină în suprafața satului .......... 30 ari;
-pusfunduș ..................................... 36 ari;
-țarină ............................................. 30 ari;
-unguraș ......................................... 3 ha.
-reclamantul S. P. a solicitat parcelele cu suprafața totală de 3,53 ha, compusă din parcelele:
-grădină casă ................................. 30 ari;
-grădină în suprafața satului .......... 50 ari;
-pusfunduș ..................................... 36 ari;
-țarină ............................................. 35 ari;
-unguraș ......................................... 2 ha;
-vie .................................................. 2 ari.
Prin urmare, cumulând suprafețele solicitate de descendenții fostului proprietar, rezultă o suprafață aproape dublă față de cea cu care a figurat autorul acestora, anterior preluării terenurilor, în Registrul Agricol, ceea ce naște prezumția că fiecare solicitant a pretins reconstituirea pentru tot ce a avut autorul lor.
Pentru reclamant, prin apărător, la termenul când s-a dezbătut cauza, s-a arătat că terenul cu denumirea „în ograda satului” din cererea de reconstituire de la fila 53, având suprafața de 50 ari, este terenul în litigiu, instanța observând ca terenul cu denumirea și suprafața indicate de reclamant corespunde celei având denumirea „grădină în suprafața satului”.
Prin urmare, față de această precizare, instanța a reținut că terenul din locul „O.”, este același cu terenul din locul „grădină în suprafața satului”.
C. Județeană Maramureș, prin HCJ Maramureș nr. 965/1992, a validat cererile de reconstituire conform Adeverințelor de proprietate nr. 705 și 706 din 07.04.1991, atribuind numitei S. Salomnica numai suprafața de 1,06 ha, iar reclamantului S. P., numai suprafața de 0,91 ha (f. 58, f. 60 – prezentul dosar), ceea ce reprezintă un total de1,97 ha.
Conform Adeverinței de proprietate nr. 706 din 07.04.1991, numitei S. Salomica (Solomica), i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în locul „Acasă”, pentru 0,50 ha (0,40 ha fânețe și 0,10 ha curți-construcții), iar potrivit Adeverinței de proprietate nr. 705 din 07.04.1991, reclamantului S. P., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în locul „Acasă”, pentru 0,30 ha (0,20 ha fânețe și 0,10 ha curți-construcții), prin urmare, în locul „Acasă”, celor doi solicitanți le-a fost atribuită o suprafață totală de 0,80 ha, deși fiecare a formulat cererea pentru 0,80 ha teren situat în locurile „grădină acasă” și „grădină în suprafața satului” .
Conform proceselor-verbale de punere în posesie și titlurilor de proprietate ce le-au fost eliberate, acelorași persoane, le-au fost atribuite suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în adeverințele de proprietate, și anume:
-suprafața totală de 1 ha 4.194 mp, numitei S. Salomica (f. 59), deci mai mult cu 3.594 mp, decât suprafața din adeverință;
-suprafața totală de 1 ha 3.521 mp, reclamantului S. P. (f. 61), deci mai mult cu 4.421 mp, decât suprafața din adeverință.
În punctul „O.”, același cu locul „grădina în suprafața satului”, conform precizării reclamantului, parcelele au fost atribuite astfel:
-numitei S. Salomica, suprafața de 5.284 mp – categorie fânețe, suprafața de 700 mp – categorie curți construcții și suprafața de 4.270 mp – categorie fânețe, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie și din TP nr._/24/16.01.1996, în punctul „O.” fiindu-i atribuită suprafața totală de 1 ha 254 mp;
-reclamantului S. P., suprafața de 3.405 mp – categorie fânețe, suprafața de 1.258 mp – categorie curți construcții și suprafața de 5.168 mp, formată din parcelele de 3.816 mp și de 1.352 mp – categorie fânețe, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie, dar și din TP nr._/25/16.01.1996, în punctul „O.” fiindu-i atribuită suprafața totală de 9.831 mp.
Așadar, prin titlurile de proprietate menționate, celor doi le-a fost atribuită, numai în punctul „O.”, suprafața totală de 2 ha 85 mp, din care 1 ha 8.127 mp cu categorie fânețe, și 1.958 mp, categorie curți construcții, deși autorul beneficiarilor celor două titluri a figurat în Registrul Agricol al anilor 1959 – 1963, cu suprafața totală de 1.64 ha teren fânețe și cu suprafața de 0,10 ha teren clădiri (f. 229).
Conform aceluiași Registru, terenul individualizat cu denumirea „În grădină”, are suprafața totală de 1,90 ha, din care numai 0,10 ha are categoria clădiri, iar 0,90 ha, are categoria fânețe/arabil, 0,40 ha fiind arabil și 0,50 ha fiind livezi.
Prin urmare, reclamantului, i-a fost atribuită, în punctul „O.”, o suprafață totală sensibil egală cu cea atribuită surorii sale, și anume 9.831 mp, față de 1 ha 254 mp, prin urmare cu 423 mp mai puțin, împrejurare ce impune concluzia că ambilor beneficiari ai titlurilor de proprietate, le-a fost atribuit, în punctul „O.”, o suprafață ce reprezintă dublul suprafeței având categorie fânețe și clădiri, înregistrate în Registrul Agricol al anilor 1959 – 1963, de autorul reclamantului și al surorii sale, cu denumirea „În grădină”, și anume 1,00 ha (din care numai 0,10 ha are categoria clădiri, iar 0,90 ha are categoria fânețe), instanța apreciind că ambele titluri de proprietate, atât cel eliberat reclamantului, cât și cel eliberat surorii sale, s-au eliberat pentru întreaga suprafață având categorie fânețe și clădiri ce a fost avută de autorul lor în locul „În grădină”.
Instanța a reținut astfel întrucât, prin cele două titluri de proprietate analizate, în punctul „O.”, s-a atribuit beneficiarilor numai teren cu categoriile de folosință fânețe și curți-construcții, astfel că suprafața totală ce putea fi atribuită în punctul „O.”, prin ambele titluri, nu putea depăși suprafața de 1,00 ha, având categoriile de folosință enunțate.
Reclamantul a susținut că, potrivit raportului de expertiză, terenul ce i-a fost atribuit în locul „O.”, cu suprafața de 9.831 mp, este inclus în suprafața de 1 ha 254 mp, atribuit surorii sale, S. Salomica.
Însă, expertul cauzei concluzionează în sensul că . numitei S. Salomica în suprafață de 10.254 mp, reprezintă întreaga suprafață avută de autor în acest loc (f. 58, dosar fond, primul ciclu procesual) și include numai suprafața de 5.168 mp (1.352 mp + 3.816 mp), ce a fost înscrisă și în titlul reclamantului în același loc (Completarea nr. 2 la Raportul de expertiză – f. 162), ceea ce întărește concluzia instanței în sensul că ambele titluri au fost eliberate pentru întreaga suprafață avută de autorul deposedat în locul menționat, cu atât mai mult cu cât terenurile atribuite reclamantului în locul „O. ”, ar trebui sa aibă ca și corespondent în adeverința de proprietate eliberată acestuia numai suprafața din locul „Acasă”, aceea de 0,30 ha – din care 0,20 ha fân si 0,10 ha curți construcții (f. 60).
Pentru a se reține concluzia enunțată, instanța a avut în vedere și împrejurarea că terenurile situate în locul numit „țarină” nu formează obiectul litigiului, iar situația terenurilor atribuite celor doi, conform adeverințelor de proprietate, în suprafețe egale, de câte 0,36 ha, în locul numit „pusfunduș”, nu a fost făcută cunoscută instanței, deși s-a pus în vedere reclamantului, prin apărător, să arate corespondența dintre denumirile terenurilor indicate în cererea de reconstituire, în adeverința de proprietate, în procesul-verbal de punere în posesie și în titlul de proprietate ce i-a fost eliberat.
Apărătorul reclamantului, la termenul din 02.07.2014, a arătat că terenul în litigiu este numai cel indicat cu denumirea „grădină în ograda satului”, având suprafața de 0,50 ha, astfel cum s-a menționat în cererea de reconstituire aflată la fila nr. 53 din prezentul dosar.
Însă, în cererea de reconstituire indicată de reclamant, așa cum deja s-a reținut, terenul la care se referă reclamantul are denumirea „grădină acasă” (30 ari) și „grădină în suprafața satului” (50 ari), denumiri ce nu se regăsesc nici în adeverința de proprietate, nici în procesul-verbal de punere în posesie și nici în titlul de proprietate, iar prin Adeverința de proprietate nr. 705/03.04.1991, în locul „Acasă”, reclamantului i s-a atribuit o suprafață totală de 0,30 ha (0,20 – fânețe, 0,10 ha curți-construcții).
Analizând cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate de reclamantul S. P. și de sora sa, S. Salomica (f. 49 și f. 53), instanța a reținut că, fiecare solicitant, a pretins teren cu suprafața de 80 ari în locurile „grădină casă” și „grădină în suprafața satului”, suprafața cumulată fiind de 1,60 ha.
Conform Adeverinței de proprietate nr. 706 din 07.04.1991, numitei S. Salomica (Solomica), i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în locul „Acasă”, pentru 0,50 ha (0,40 ha fânețe și 0,10 ha curți-construcții), iar potrivit Adeverinței de proprietate nr. 705 din 07.04.1991, reclamantului S. P., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în locul „Acasă”, pentru 0,30 ha (0,20 ha fânețe și 0,10 ha curți-construcții), prin urmare, în locul „Acasă”, celor doi solicitanți le-a fost atribuită o suprafață totală de 0,80 ha, deși fiecare a formulat cererea pentru 0,80 ha teren situat în locurile „grădină casă” și „grădină în suprafața satului” .
Comparând procesul-verbal de punere în posesie ce a precedat TP nr._/25/16.01.1996, eliberat reclamantului, cu mențiunile înscrise în Adeverința nr. 705/03.04.1991, eliberată tot reclamantului, instanța constată că, în locul „O. ”, reclamantului i-a fost atribuită o suprafață de 9831 mp, ceea ce reprezintă, așa cum însuși reclamantul a recunoscut, aproape dublul suprafeței ce i s-ar fi cuvenit în acest loc, dacă este avută în vedere concluzia expertului, potrivit căreia suprafață de 10.254 mp, reprezintă întreaga suprafață avută în acest loc de autorul reclamantului și al surorii sale (f. 58, dosar fond, primul ciclu procesual), concluzie față de care reclamantul nu a formulat obiecțiuni.
În cauză nu s-a dovedit că împotriva HCJ Maramureș nr. 965/1992, în baza căreia s-a emis reclamantului Adeverința de proprietate nr. 705 din 07.04.1991, s-ar fi formulat plângere în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar C. L. Baia Sprie a comunicat, pentru termenul când s-a dezbătut cauza, că pentru cei doi beneficiari ai titlurilor de proprietate nu s-au dispus alte reconstituiri, împrejurare ce impune concluzia că procesele-verbale de punere în posesie și titlurile de proprietate nu puteau fi emise pentru mai mult decât s-a validat prin hotărârea comisiei județene, astfel cum s-au eliberat cele două titluri de proprietate analizate.
Reclamantul, pentru a dovedi că sora sa nu a fost îndreptățită la reconstituire, se impunea să facă dovada propriei și exclusivei sale îndreptățiri pentru întreaga suprafață avută de autorul lor în locul numit „O.”, ceea ce, în cauză, nu s-a demonstrat sau, pentru a beneficia de jumătate din terenul situat în același loc, se impunea să solicite a se constata nulitatea absolută a ambelor titluri, și emiterea unui titlu comun pentru suprafețele cuvenite în punctul „O.”, în limitele validării.
Însă, reclamantul nu a învestit instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute a ambelor titluri de proprietate, pretinzând numai constatarea nulității absolute și parțiale a titlului eliberat surorii sale, în măsura suprafeței de 9.831 mp, deși nu a dovedit că aceasta din urmă nu a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în locul numit „O.”.
Instanța a reținut că însuși reclamantul a afirmat că, formulându-se cerere de către doi moștenitori ai fostului proprietar, comisiile trebuiau să emită un titlu comun sau să emită un titlu separat, fiecăruia pentru jumătate din aceeași suprafață (f. 235 – dosarul de fond în primul ciclu procesual).
Instanța este de acord numai cu prima parte a tezei enunțate, și numai nuanțat, și anume, formulându-se cereri de reconstituire de către moștenitorii de același grad ai fostului proprietar al terenului solicitat, se impunea eliberarea unui titlu de proprietate comun pentru toate terenurile solicitate de aceștia, iar nu numai pentru terenul din locul „O.”.
Reclamantul a început prezentul proces printr-o acțiune în rectificare de carte funciară, susținând că „situația faptică (după folosință) nu corespunde cu situația scriptică, respectiv „juridică reală”, acceptând deci, inițial, că sora sa era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1 ha 254 mp, reclamantul considerându-se îndreptățit, separat de sora sa, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață distinctă de cea atribuită acesteia, și anume pentru suprafața de 9.831 mp, însă instanța a constatat, pe baza probelor analizate, că autorul celor doi a avut în locul „În grădină” (grădină în ograda satului), numai suprafața de 1,00 ha teren cu categorie fânețe și curți-construcții (f. 229).
O astfel de percepție a reclamantului asupra situației de fapt inițial expuse, este de natură a genera prezumția că modul de folosință nu s-a modificat în perioada dintre momentul reconstituirii dreptului de proprietate prin HCJ Maramureș nr. 965/1992 și momentul eliberării celor două titluri de proprietate, iar conform expertizei efectuate în cauză, folosința asupra terenului din locul numit „O.” este exercitată numai de succesorii surorii reclamantului.
Reclamantul nu a informat instanța cu privire la partea din terenul în litigiu asupra căreia exercită folosința, însă a formulat cereri prin care solicită a se constata că există un drum de acces la terenul proprietatea reclamantului, având categorie fânețe, identificată cu nr. topo 420/2, sau de a fi obligat pârâtul P. N. M. să permită reclamantului accesul din drumul public pe terenul intabulat pe numele acestui pârât, pe lângă gardul vecinului H. G., respectiv pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8, până la . fânețe, identificată cu nr. topo 420/2, ceea ce formează convingerea instanței în sensul că reclamantul are folosința unei părți din terenul situat în locul numit „O.”, și anume asupra parcelei cu nr. topo 420/2, având suprafața de 4019 mp, redată grafic în Anexa nr. 1 la Raportul de expertiză (f. 63, dosar fond, primul ciclu procesual).
Însă, folosința exercitată individual asupra terenului pretins, prin ea însăși, nu poate să determine eliberarea unor titluri de proprietate individuale.
Deși în procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu este admisibilă efectuarea partajului între beneficiarii Legii nr. 18/1991, partajul fiind oprit de dispozițiile art. 13 din legea evocată, pentru bunul motiv că aceia care se consideră îndreptățiți nu pot invoca decât o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate ce a aparținut autorului lor asupra terenului, iar nu un drept de proprietate exclusivă asupra unei părți materiale din același teren, această instanță, pe baza probelor ce s-au analizat, și-a format convingerea în sensul că reclamantul și sora sa, beneficiind de titluri de proprietate distincte, implicit, au beneficiat și de partajarea unei părți din terenurile ce au aparținut autorului lor, mai puțin cu privire la terenul în litigiu, care a fost înscris în ambele titluri de proprietate, reclamantul tinzând, prin acțiunea sa, fie la partajarea și a terenului din locul numit „O.”, fie la privarea succesorilor surorii sale de dreptul lor, egal cu cel al reclamantului, în lipsa unei probe contrare, asupra terenului pretins în întregime de reclamant în același loc.
A constata nulitatea absolută numai a titlului de proprietate eliberat surorii reclamantului, chiar și numai pentru suprafața de 5.168 mp, pentru care s-a determinat prin expertiză că există suprapunere, însemnă a permite reclamantului să efectueze partajul în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu poate fi acceptat.
Constatând nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat surorii reclamantului, în măsura solicitată de acesta, și anume în măsura întregii suprafețe de 9.831 mp, cât este înscris în titlul reclamantului în locul „O.”, însemnă a se aduce atingere dreptului de proprietate recunoscut în mod egal surorii sale, care a formulat cerere de reconstituire deodată cu reclamatul, pentru terenul ce a aparținut părintelui acestora.
În fine, întrucât terenul în litigiu a intrat în circuitul civil, asupra lui fiind încheiate acte de dispoziție, instanța apreciază că soluția legală la care ar putea să recurgă reclamantul este aceea de a solicita constatarea nulității absolute integrale a ambelor titluri de proprietate, urmată de eliberarea unui titlu comun și apoi de partaj, conform dreptului comun, numai o astfel de soluție fiind conformă literei și spiritului Legii nr. 18/1991, fiind totodată și de natură să facă posibilă conservarea drepturilor dobândite de terții de bună-credință și, prin aceasta, să se asigure securitatea raporturilor juridice.
Demonstrând că motivul de nulitate invocat de reclamant nu este incident în cauză, întrucât prin intermediul acțiunii în nulitate nu este admisibil partajul terenului reconstituit descendenților fostului proprietar și reținând că reclamantul și sora sa, beneficiarii titlurilor de proprietate analizate, sunt egal îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța a respins cererea în constatarea nulității absolute parțiale numai a TP nr._/24/16.01.1996, eliberat surorii reclamantului, S. Salomica.
Respinsă fiind cererea analizată în cele ce precedă, instanța a constatat că a devenit inutilă examinarea cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere încheiat între pârâții S. N. și S. S. (întreținuți) și S. N. I. și Sraca V.-A. (întreținători), de prisos fiind și examinarea cererii în rectificare de carte funciară și în prestație tabulară, dat fiind raportul de accesorialitate în care se află aceste cereri cu cererea în nulitatea titlului de proprietate.
Privind cererea de a se constata că, pe terenul identificat sub nr. topo 420/2, există un drum de acces la terenul proprietatea reclamantului, instanța constată că această cerere a fost formulată, în termenii enunțați, la data de 29.08.2011 (f. 166 – dosar fond, primul ciclu procesual), după ce, la data de 22.03.2010, a fost formulată în sensul de a fi obligat pârâtul P. N. M. să permită reclamantului accesul din drumul public pe terenul intabulat pe numele acestui pârât, pe lângă gardul vecinului H. G., respectiv pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8, care se regăsesc pe amplasamentul topograficelor 420/1, 418, 417 si 417/2 – anexa nr. 1 la Raportul de expertiză (f. 63, dosar fond, primul ciclu procesual), iar nu pe topograficul 420/2, până la . fânețe, identificată cu nr. topo 420/2.
A invocat reclamantul existența unui acord între el și pârâtul P. M., de a folosi drumul de acces cu datele de identificare enunțate, reclamantul invocând și împrejurarea că a folosit acest drum „de peste 30 de ani și până la deschiderea prezentului proces, ocazie cu care pârâtul a obstrucționat accesul la terenul proprietatea sa”.
Cererea este apreciată neîntemeiată, pentru motivele ce succed.
În primul rând, conform Completării nr. 1 la Raportul de expertiză întocmit în cauză, drumul de acces pretins de reclamant și identificat de expert (f. 129-130), având suprafața de 291 mp și fiind reprezentat grafic în anexa la completare cu denumirea „lotul 3”, pe aliniamentul 3-4-5-6-7-8, nu reprezintă singura variantă de ieșire a reclamantului la calea publică.
Astfel, chiar reclamantul recunoaște existența unui drum pietruit, provenit din fosta linie de cale ferată ce a fost dezafectată, însă arată totodată că expertul a concluzionat în sensul că „terenul a fost un tot unitar”, astfel că nu înțelege să solicite constituirea unui drept de servitute asupra acestui drum pietruit (f. 141), ci numai asupra terenului ce aparține pârâtului P. N. M., fără ca reclamantul sa justifice, în mod întemeiat, preferința sa.
Ambiguitatea cu care este formulată cererea aici analizată, și anume fie sub forma unei cereri în obligație de a face, cerându-se a fi obligat pârâtul P. N. M. să permită trecerea reclamantului pe terenul pârâtului, fie sub forma unei cereri de constatare a dreptului de servitute de trecere, învederându-se exercitarea folosinței asupra drumului vreme de 30 de ani, fie sub forma unei cereri confesorii, de apărare a unui drept de servitute preconstituit prin voința părților, invocându-se acordul pârâtului menționat, cu arătarea împrejurării că același pârât a blocat accesul reclamantului la calea publică, determină instanța să abordeze această cerere în contextul tuturor motivelor enunțate.
Astfel, conform art. 623 cod civil de la 1864, fiind o servitute necontinuă, servitutea de trecere nu poate fi dobândită prin uzucapiune, ci numai prin titlu.
Reclamantul a invocat un acord al pârâtului, însă nu a făcut dovada existenței unui titlu prin care să fi fost constituit în favoarea sa un drept de servitute, iar martora Hornicar F. a relevat că reclamantul trece peste parte din proprietatea pârâtului P. N. M. (prin curtea pârâtului), pentru a ajunge la calea publică, ceea ce, în lipsa unui titlu, are numai natura unei îngăduințe (f. 102).
A mai arătat martora și că „drumul de acces a fost înainte în proprietatea CAP”, acest drum existând încă de când s-a născut martora (1943), care a afirmat că, după știința sa, a fost tot al reclamantului S. P..
Instanța a apreciat că martora a vrut să spună că drumul de acces la care se referă a fost al autorului reclamantului, numai astfel explicându-se stăruința reclamantului pentru această cale de acces și trimiterea sa la concluzia expertului, potrivit căreia „terenul a fost un tot unitar”.
Într-adevăr, expertul cauzei, prin Completarea nr. 1 la Raportul de expertiză (f. 129), arată că „există un drum pietruit, fosta linie de cale ferată, care a fost dezafectată, dar în cazul nostru se pune problema rectificării de CF, deci a asigura accesul la o parcelă ce a fost un tot unitar, ce a avut proprietari vechi pe antecesorii celor din actualul proces, deci și accesul trebuie asigurat din topograficele din care a făcut parte terenul inițial”.
Expertul, așa cum arată și în Completarea nr. 2 la Raportul de expertiză (f. 162), pentru a enunța această concluzie, și-a prefigurat suprafața întregului teren avut de autorul pârâților în locul „O.”, astfel că, în raport de considerentele pe care s-a întemeiat soluția dată capătului de cerere având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat către sora reclamantului, cererea referitoare la servitute este privită ca neîntemeiată și sub acest aspect, coproprietarii unui teren având un drept de folosință egal asupra acestuia, dreptul fiecăruia întâlnindu-se cu dreptul celuilalt în fiecare parte a bunului, astfel că exercitarea folosinței asupra bunului se face conform regimului coproprietății, iar în caz de neînțelegere, coproprietarii pot recurge la partaj, iar nu la acțiunea în constituirea sau constatarea unei servituți de trecere.
Reținând existența și a unui alt drum de acces al reclamantului la calea publică, cu privire la care reclamantul a învederat în mod expres, dar neîntemeiat, dezinteresul său, precum și starea de coproprietate în care se află părțile, în pofida existenței unor titluri de proprietate distincte, instanța, neputând valida un partaj între părți prin constatarea nulității unuia dintre titluri, a respins și cererea referitoare la servitute de trecere/drum de acces.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, căzând în pretenții, reclamantului i s-a respins și cererea având ca obiect cheltuieli de judecată, luându-se act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. P. care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului se arată că, susținerile instanței de fond că ar fi necesar un partaj nu pot fi primite, întrucât după autorul comun, respectiv S. N. cu privire la terenurile din locurile numite „O.” și „Ograda de Sus” acestea au fost rezolvate încă din timpul vieții acestuia.
Mai mult S. N. nu era îndreptățit la reconstituire întrucât S. N8icolae senior a avut 2 fii, pe recurent și pe S. Salomica, aceștia fiind îndreptățiți la reconstituire. S. N. junior este fiul recurentului și nu este îndreptățit la reconstituire după autorul recurentului.
Simplul fapt că S. Salomica și S. N. jr. au formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren nu îi îndreptățește pe aceștia să primească întreaga suprafață de teren.
Nu pot fi primite susținerile instanței de fond că recurentul ar trebui să solicite anularea propriului titlu pentru că intimații aveau la îndemână cerere reconvențională pentru a solicita anularea titlului de proprietate al recurentului.
Din raportul de expertiză rezultă că terenul reconstituit pentru S. Salomica prin titlul nr._/24/1996 în suprafață de 10.254 mp. cuprinde și terenul înscris în titlul de proprietate emis pe seama recurentului și în aceste condiții titlul emis pe numele surorii S. Salomica trebuie anulată pentru diferența de teren de la 10.254 mp. până la suprafața de 5168 mp., respectiv pentru suprafața de 5086 mp.
Când a solicitat întabularea titlului de proprietate în CF pentru terenul de la locul numit „O.” pe nr.top.312 până la 314 pentru suprafața de 9.831mp. atunci s-a constatat că în mod greșit intimații s-au întabulat în același CF după același autor.
În mod greșit comisia a emis titlul de proprietate pentru întreaga suprafață pe numele surorii S. Salomica, iar recurentului i s-a emis titlu de proprietate pe jumătate din suprafața care îi revenea. Trebuia emis titlu de proprietate comun sau separat pentru fiecare dintre succesorii lui S. N. pentru jumătate din suprafață. În cauză sunt incidente dispozițiile art. III lit. a) ii) din Legea nr. 169/1997, sens în care se impune constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/24 în sensul reducerii suprafeței din locul numit „O.” cu suprafața de 9831 mp. Situația faptică de folosire a terenului nu corespunde cu situația scriptică.
Ulterior succesorii surorii recurentului au încheiat acte succesive de transmitere a dreptului de proprietate.
Expertul precizează că pe terenul identificat cu nr.top. 420/2 există o cale de acces la drumul public, aceasta fiind singura cale de acces.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5.02.1991 recurentul S. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut părinților S. N. și V., situate la locurile numite: grădină-30 ari, grădină în suprafață de 50 ari, Pusfunduș 36 ari, Țarină 30 ari, Unuguraș 2 ha+2 ha(f. 53 dosar de fond).
Tot la data de 5.03. S. N., fiul recurentei, împreună cu S. Salomica au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut lui S. N. și V., situate la locurile numite: Pusfunduș 36 ari, Țarină 30 ari, U. 3 ha (f. 49 dosar de fond).
C. locală de fond funciar emite pe numele recurentului S. P. adeverința nr. 705/7.04.1991 din care reiese că în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 965 din martie 1992 i s-a validat cererea pentru suprafața de 0,91 ha (0,36 arabil Pusfunduș, 0,35 fânațe țarină, 0,20 acasă, 0,10 curți construcții (f. 60 dosar de fond).
Pentru S. Salomica s-a eliberat adeverința nr. 706 din 7.04.1991 din care reiese că prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 965 din martie 1992 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,06 ha teren curți construcții, 0,36 ha teren Postfunduș, 0,30 ha teren Țarină (f. 58 dosar de fond).
Din actele de la dosar reiese că S. P. cu S. Salomica sunt frați, fiind copii defuncților S. N. senior și S. V..
În favoarea numitei S. Salomica s-a emis titlul de proprietate nr._/24 din 16 ianuarie 1996 (f. 42) pentru suprafața totală de 1 ha_ mp. din care suprafața de 1 ha 0254mp. vizează terenul situat la locul numit „O.”.
În favoarea recurentului S. P. (f. 43) s-a eliberat titlul de proprietate nr._/25 din 16 ianuarie 1996 pentru suprafața totală de 1 ha și 3521mp. din care suprafața de 9831 mp. vizează terenul situat la locul numit „O.”.
Expertul K. T. arată că . numitei S. Salomica în suprafață de 10.254 mp. reprezintă întreaga suprafață avută în acet loc (f. 58) și că există o suprapunere, atât faptică cât și scriptică, cu terenul reconstituit în favoarea recurentului pentru suprafața de 5168mp., suprafață care este inclusă în suprafața totală de 10.254mp. al terenului părților.
Pe cale de consecință, reținându-se că reconstituirea dreptului de proprietate s-a solicitat de cei doi frați după același autor, la aceeași lege, cu privire la același teren, corect ar fi fost ca comisia să emită titlu comun.
Dar pentru că nu s-a emis titlu comun ci titluri individuale, iar în ce privește terenul de la locul numit „O.” în suprafață de 10.254mp. întreaga suprafață a fost atribuită sorei recurentului existând o suprapunere atât scriptică cât și faptică cu suprafața de teren atribuită recurentului cu privire la același teren se apreciază că suprafața de teren ce putea fi reconstituit pentru aceștia este de ½ parte din suprafața totală respectiv câte 5168 mp.
Raportat la împrejurarea că în prezentul litigiu deși se solicită anularea titluri de proprietate al lui S. Salomica pentru întreaga suprafață de teren de la locul numit „O.” de 9831mp., dar constatarea nulității contractului de întreținere nu se solicită doar cu privire la ./1, 417/1, 420/2 ținând cont și de faptul că terenurile au fost solicitate de cei doi frați după același autor, iar suprafețele ce le revin este egală pentru fiecare, și cum comisia nu a eliberat titlu comun, se apreciază că în temeiul dispozițiilor art. III lit. a, ii din Legea nr. 169/97 se impune admiterea în parte a acțiunii reclamantului, în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat pentru suprafața de 5168 mp. identificat cu ./1, 422/1, 420/1 hașurat cu verde în raportul de expertiză întocmit de K. T..
În ceea ce privește constatarea nulității contractului de întreținere imobiliar încheiat de S. N., S. S. pe de o parte și S. N. I. și S. V. această cerere nu poate fi admisă cât timp primul contract încheiat de S. Salomica cu S. N. și S. nu a fost desființat, act în baza căruia s-au făcut înscrierile în cartea funciară.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentința atacată în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat pentru suprafața totală de 5168mp., urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă intimații S. N. și S. vor fi obligați la 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. P. domiciliat în Satu Nou de Sus nr. 275 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 6337 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/24 din 16 ianuarie 1996 emis pe numele defunctei S. Salomica pentru suprafața de 5168 mp. (1352 mp. și 3816 mp.) conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul K. T., parcelele hașurate cu culoare verde, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimații S. N. și S. S. la 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 28 ianuarie 2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. W. D., P. G. G. O. V.
Red. P.G.G./28.01.2015
T.Red. O.V./02.02.2015
2 ex.
Judecător la fond: E. M. S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 817/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
