Pretenţii. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 354/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 354/A
Ședința publică din 16 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul C. G. domiciliat în V. de Sus ., jud. Maramureș cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28/17, împotriva sentinței civile nr. 2069/3.11.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin serviciul registraturii, la data de 16.09.2015, cerere de renunțare la apelul formulat în cauză din partea apelantului motivată de încheierea unei tranzacții între părți.
Instanța constată că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța reține că în procedura prealabilă precum și pentru termenul de azi de judecată s-a pus în vedere apelului necesitatea achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în sumă de 90,68 lei, însă apelantul nu a făcut dovada achitării acestei diferențe până la primul termen de judecată stabilit în cauză.
Instanța invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de apel și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, prin prisma excepției invocate de instanță din oficiu, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2069/3.11.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civila intentata de reclamanta L. M. împotriva pârâtului C. G. și in consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 16.527 lei cu dobânzi legale calculate conform OG 13/2011 începând cu data de 14.02.2014 și până la achitarea integrală.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârât.
Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1731 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că la data de 13.05.2013, Primăria orașului V. de Sus a organizat licitație cu strigare in cadrul procedurii de concesionare a pășunilor in suprafața totala de 660,59 ha din domeniul său privat, menționând in fișa de date loturile și condiții de participare(filele 6-9).
Pășunea din „Munceii A.” in suprafața de 26,07 ha a fost menționată la poziția 13, iar printre condițiile de participare ale persoanelor fizice, a fost impusă și asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM /ha pentru suprafața solicitata ( pct. 6.2). La aceasta licitație s-au prezentat atât reclamanta L. M. cât și pârâtul C. G.. Considerând că au șanse de câștigare a licitației mai mari daca se asociază cu animalele, cele două părți au încheiat o convenție în prezenta martorului H. G. potrivit căreia pârâtul C. G. s-a obligat ca in fiecare an, timp de 10 ani, să-i restituie reclamantei L. M. cota de ½ parte din subvenția acordata de APIA Maramureș pentru muntele „Munceii A.”.
Pârâtul C. G. a încheiat contractul de concesiune nr. 6933/13.05.2013 pentru suprafața de 26,07 ha din locul numit „Munceii A.”. pe o perioada de 10 ani. S-a stabilit că animalele crescătorului care vor pășuna aceasta suprafața sunt 3 cabaline, 10 bovine și 100 capete ovine. Avizul de pășunat nr. 844/14.04.2013 aferent contractului de concesiune, a fost dat pentru un efectiv de 110 ovine, 6 bovine și 1 cal.
Conform adresei nr. 2853/9.09.2014 emisă de Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura –Centrul Local V. de Sus, pârâtul C. G. a încasat in anul 2013 pentru suprafața concesionata suma de_,11 lei. Tot pârâtul a achitat taxa de pășunat in sumă de 6648 lei conform chitanței din 4.10.2013. Contrar susținerilor pârâtului, contractul încheiat de acesta cu reclamanta îndeplinește toate condițiile de validitate prev. de art. 1179 c. civ. De altfel, părțile sunt libere sa încheie orice contracte și sa determine conținutul acestora in limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Forma autentica nu este prevăzută ca si o condiție de validitate la astfel de convenții care pot fi încheiate verbal sau in scris(art. 1240 c. civ.)
Motivele de nulitate invocate de pârât privitoare la cauza sunt ab initio contradictorii. Pe de o parte s-a susținut că nu există, iar pe de altă parte că exista dar este ilicită și imorală. Ori, conform art. 1235 c. civ., cauza este motivul care determină fiecare parte sa încheie contractul. In chiar cuprinsul întâmpinării, pârâtul a recunoscut starea de fapt expusă de reclamantă și a confirmat motivul pentru care s-a asociat cu aceasta și a încheiat convenția. Cât privește caracterul ilicit și imoral al cauzei, nu exista nici un element care să-l susțină. In concret, nu exista nici o reglementare legală care sa interzică asocierea fermierilor și sa încheie astfel de înțelegeri. Dimpotrivă, este o practica asocierea pentru concesionarea unor mari suprafețe și îndeplinirea tuturor condițiilor. Susținerea pârâtului că reclamanta dorește sa se îmbogățească fără just temei și că a fost destul de tulburat când a acceptat sa încheie convenția, nu conduce decât la concluzia că-și invoca propria turpitudine. Mai mult, actele depuse la dosarul cauzei, atesta că pârâtul deținea la 15.04.2013, 50 ovine. Până la nr. de 110 ovine menționat in avizul de pășunat, și-a adus aportul reclamanta care deținea 79 ovine. In ceea ce privește susținerea pârâtului că la licitație lucrurile au decurs altfel și a câștigat licitația doar cu efectivul său de animale, nu are nici o relevanță, atât timp cât reclamanta nu a participat tocmai datorita înțelegerii încheiate cu el.
Instanța a mai reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de suportare a cheltuielilor, deși nu le-a stipulat in convenție, aspect care rezultă din declarația martorului H. G. și din întâmpinarea pârâtului. La rândul său, pârâtul și-a îndeplinit parțial obligația de plată, remițându-i reclamantei suma de 4100 lei.
Potrivit art. 1270 c. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.
Reclamanta a fost îndreptățită la suma de_ lei care rezultă din scăderea taxei de pășunat achitata de pârât din subvenția încasată(_ lei-6648 lei) împărțit la 2 și minus suma de 4100 lei achitată deja.
Față de considerentele arătate, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de_ lei și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârât.
Împotriva sentinței civile nr. 2069/3.11.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a formulat apel, intimatul solicitând admiterea apelului, si in principul modificarea in totalitate a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii in pretenții formulate de reclamanta L. M.
In subsidiar, apelantul a solicitat modificarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii in parte a acțiunii, cu cheltuieli de judecata atât pentru fondul cauzei cat si pentru apel, reprezentând taxe de timbru si onorar avocat.
În motivarea apelului s-a arătat că, convenția care stă la temeiul acțiunii reclamantei este lovita de nulitate absoluta.
Potrivit art. 1225 alin. Cod Civil, obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit art. 1226 Cod Civil, obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul, iar potrivit alin. 2 din același articol sub sancțiunea nulității absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel puțin determinabil si licit. Având in vedere aceste prevederi, apreciază ca in convenția încheiata intre părți nu este stabilit obiectul obligației reclamantei intimate, ceea ce atrage nulitatea absoluta a acestei convenții.
In timp ce prin convenția analizata apelantul C. G. se obliga sa plătească intimate L. M. cota de 1/2 parte din subvenția acordata de APIA Maramureș pentru muntele din locul numit Munceii A., intimata nu se obliga la nimic. Nu este specificata nicio contraprestație din partea intimatei.
Tot in susținerea petitului principal al apelului, invocă si nulitatea relativa a convenției încheiata intre părți la data de 13.05.2014 pentru lipsa cauzei.
Conform art. 1235 Cod Civil, cauza este motivul care determina fiecare parte sa încheie contractual, iar art. 1238 cod civil prevede ca lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului. Exista 2 elemente ce intra in structura actului juridic, si anume scopul imediat si scopul mediat.
In ceea ce privește petitul subsidiar, in măsura in care s-ar aprecia menținerea convenției, arată ca suma stabilita prin sentința civila atacata este mult prea mare, de 6648 reprezentând taxa de pășunat si 4100 lei, suma achitata deja. Astfel, apelantul a achitat in data de 20.12.2013 impozitul aferent muntelui de pășunat, in valoare de 1383 lei. În data de 30.05.2013, apelantul a achitat suma de 260,04 lei cu titlu de platforma-transport animale, ceea ce reprezintă transportul animalelor la stana cu platforma.
In data de 14.05.2013, apelantul a achitat stima de 124 lei tarif APIA pășunat, factura 317 din data de 14.05.2013 pe care se face mențiune ca a fost achitat cu chitanța nr. 316/14.05.2013.
Încheierea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. 8771/06.11.2014 încheiat de APIA a fost pe numele apelantului. S-a verificat cererea de plata/decizia de plata nr._/14.05.2013, decizia de plata_/06.12.2013 - CAMPANIA 2013..
In evidentele APIA suprafața determinata a fost de 24.34 ha si nu de 26.07 ha, așa cum apare in contratul de concesiune, drept pentru care s-au încheiat acte adiționale cu suprafața corecta.
Numai că, in urma acestor diferențe din documentele APIA, apelantul a restituit Apia suma de 4198,18 Iei.
In consecință toate aceste sume de mai sus, trebuiau avute in vedere in analizarea acțiunii in pretenții a intimate. Suma primita de apelant de la APIA după recorectare este de_,93 lei.
Apelantul a solicitat judecarea cauzei si in lipsă de la dezbateri.
Intimata L. M. a depus întâmpinare solicitând admiterea în parte a apelului respectiv diminuarea sumei la care a fost obligat pârâtul să o plătească intimatei, precum și respingerea cererii privind nulitatea convenției.
În ședința publică din 16.09.2015 Tribunalul a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de apel.
Deliberând asupra excepției tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 23 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din […] taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 de lei”.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din OUG 80/2013, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 465,69 din care apelantul a achitat cu chitanța nr._/27.04.2015 suma de 375 lei rămânând un rest de 90,68 lei.
Instanța a comunicat atât în procedura prealabilă cât și prin citația emisă pentru primul termen de judecată apelantului obligația achitării acestei diferențe de taxă judiciară de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată conform art. 470 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza 470 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, tribunalul va anula ca insuficient timbrat apelul declarat de către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a apelului.
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de C. G. domiciliat în V. de Sus . jud. Maramureș cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28/17 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2069 pronunțată la data de 3 noiembrie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. Ț. D. S. A.
Red. /M.B.P./22.09.2015
Tred. A.S. / 22 Septembrie 2015 - 4ex
Judecător la fond:M. Șimon
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pretenţii. Sentința nr. 998/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
