Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 490/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 490/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 490/A
Ședința publică din 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. V.
Judecător: D. T.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către apelanții P. G. și P. I., ambii domiciliați în Săpânța nr. 415, județul Maramureș. Împotriva sentinței civile nr. 514 din 25.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 514/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții P. G. și P. I. în contradictoriu cu pârâții P. T., P. S., P. D., P. I. și P. G. D..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014, sub dosar nr._, reclamanții P. G. și P. I. au chemat în judecata pe pârâții P. T., P. S., P. D., P. I., Z. A. și P. G. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună validarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 02.04.1996, între defuncții P. T. și P. A., în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul reprezentând casă de locuit și anexă gospodărească și terenul aferent acestora în suprafață de 486 mp, situat în ., jud. Maramureș, înscris în CF nr. 280N Săpânța, având număr cadastral 4048 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții arată că la data de 02.04.1996 au dobândit de la defuncții P. T. și P. A. imobilul reprezentând o casă de locuit și o anexă gospodărească și terenul aferent acestora situat în ., jud. Maramureș în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată cu aceștia.
Prețul imobilului a fost de 2.000.000 Rol (200 lei) achitându-se suma de 1.000.000 rol (100 lei), pentru diferența de preț reclamanții asumându-și obligația de a presta întreținere defuncților, precum asigurarea unor condiții decente de trai, hrană, combustibil pentru încălzire, medicamentație, asistență sanitară și de a efectua formalitățile de înmormântare conform obiceiului locului, obligații pe care aceștia și le-au îndeplinit.
Întrucât, în ciuda demersurilor efectuate în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului pe seama reclamanților nu s-a putut realiza acest lucru întrucât pârâtul P. D. nu recunoaște dreptul de proprietate dobândit de reclamanți obținut în baza contractului de vânzare –cumpărare, în vederea reglementării situației juridice a imobilului au înaintat prezenta acțiune.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 111 C.p.c, art. 1075 C.c, Legea 7/1996, Decretul-Lege nr. 115/1938, art. 1261 N.c.c, art. 1179 N.c.c, art. 1669 N.c.c. și art. 896 N.c.c.
S-au atașat următoarele înscrisuri: Extras CF nr. 280 N nr. cad. 4048 Săpânța, plan de amplasament și delimitare, schema moștenitorilor după defunctul P. T. (P. Tivadar), încheiere notarială nr. 17 din data de 27 iunie 2014 eliberată de B.N.P. S. G., încheiere notarială nr. 16 din data de 27 iunie 2014 eliberată de B.N.P. S. G., proces verbal de informare privind avantajele medierii nr. 90 din data de 26.06.2014 eliberat de Birou de mediator C. V., contract de vânzare-cumpărare încheiat pe data de 2 aprilie 1996, certificat de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr. 2484 din data de 25.06.2014. eliberat de Primăria comunei Săpânța, chitanța . nr. 1008 privind achitarea impozitului pe anul 2014 eliberată de Consiliul local al comunei Săpânța, adeverința nr. 2486 din 25.06.2014 privind situația terenurilor din Registrul Agricol eliberată de Primăria comunei Săpânța, acte de stare civilă. ( f. 4-37)
Pârâții P. I. și Z. A. au depus întâmpinare prin care au învederat instanței că sunt de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de reclamanți.( f. 64-65)
Instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 02.04.1996 între defuncții P. T. și P. A., în calitate de vânzători și reclamanții P. G. și P. I., în calitate de cumpărători s-a încheiat actul sub semnătură privată, intitulat ”contract de vânzare-cumpărare”, având ca obiect imobilele situate în ., reprezentând casă de locuit compusă din 2 camere și anexe gospodărești, precum și terenul aferent acestora în suprafață de 6 ari.
Din acest act sub semnătură privată rezultă ca prețul stabilit a fost de 2.000.000 Rol ( 200 lei) achitându-se suma de 1.000.000 rol ( 100 lei), pentru diferența de preț reclamanții asumându-și obligația de a presta întreținere defuncților, precum asigurarea unor condiții decente de trai, hrană, combustibil pentru încălzire, medicamentație, asistență sanitară și de a efectua formalitățile de înmormântare conform obiceiului locului.
În baza art. 969 din Codul civil, “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
În plus, art. 1073 din Codul civil stabilește că „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare” iar art. 1077 din Codul civil prevede că în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația de a face, „creditorul poate să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului”.
Trebuie reținut și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 948 - 968 din Codul civil orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de validitate ale unui act juridic respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită.
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța constată că cererea reclamanților este neîntemeiată pentru următoarele argumente :
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare instanța trebuie să verifice daca există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, daca există refuzul părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, daca reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat și daca promitentul - vânzător este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumpărător sa nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Instanța constată că actul juridic încheiat între părți este un antecontract de vânzare - cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra imobilelor teren ce fac obiectul prezentei cauze, acest act nefiind încheiat în forma autentică, ci a dat naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul reclamanților și a creat în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Instanța apreciază că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, care este un contract nenumit, întrunește condițiile generale de validitate ale unui act juridic, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită prevăzute de art. 948 -968 din Codul civil, fiind obligatoriu între părțile contractante în baza art. 969 din Codul civil.
În acest sens instanța arată ca în prezenta cauză părțile au avut capacitatea de a încheia actul juridic.
În ceea ce privește obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare acesta este reprezentat de casa de locuit compusă din 2 camere și anexe gospodărești, precum și terenul aferent acestora în suprafață de 6 ari situat în ., jud. Maramureș imobil care având în vedere natura lui exista în momentul încheierii convenției, este posibil, se află în circuitul civil, este determinat în contract.
Instanța reține și faptul că în cuprinsul antecontractului de vânzare – cumpărare a fost stabilit prețul, care este stabilit în bani, este determinat, sincer și serios fiind întrunite condițiile art.1303 din Codul civil.
Referitor la cauza antecontractului încheiat între părți aceasta exista, este licită și morală fiind întrunite condițiile art. 966 din Codul civil. Prin încheierea actului juridic reclamanții au urmărit procurarea imobilului, iar pârâtul a urmărit obținerea unei contraprestații constând într-o sumă de bani în schimbul imobilului.
Însă totodată instanța reține că prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța suplinește lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis.
Or, în speță, reclamanții nu au făcut dovada din care să rezulte convocarea pârâtului la notar în vederea încheierii actului de vânzare cumpărare în formă autentică și implicit refuzul acestuia, deși le incumba sarcina efectuării acestei probe.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța reține că pârâților nu le poate fi imputată neîntocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, aceasta fiind consecința lipsei de diligență a reclamanților având în vedere perioada îndelungată de timp scursă de la momentul încheierii actului sub semnătură privată (1996) și momentul introducerii prezentei acțiuni (2014), timp în care aceștia nu au efectuat demersurile în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului pe seama acestora.
În consecință, față de cele expuse, nefăcându-se dovada refuzului pârâților de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, s-a respins cererea formulata de reclamanți ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 514/25.03.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în termenul prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă au formulat apel apelanții P. G. și P. I., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost susținută în fața primei instanțe.
În motivele de apel, apelanții critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții reclamă faptul că prima instanță nu a verificat susținerile acestora din acțiune, reținând în considerente motive de respingere a acțiunii străine de natura pricinii.
În primul rând, deși este adevărat că în actul sub semnătură privată s-a pus în vedere pârâților că, pentru autentificarea actului, este necesară prezența la notarul public, acest lucru nu a fost posibil, deoarece:
- este de notorietate faptul că în . existat cărți funciare, întrucât începând cu secolul al XIX-lea, odată cu întemeierea Imperiului Austro-Ungar zona Ardealului a intrat în jurisdicția acestuia.
Din acel moment zona Sighet până la Câmpulung la Tisa a aparținut și aparține de fostul tribunal, actualmente, Judecătoria Sighetu Marmației, iar localitățile Săpânța, Remeți, Teceu M. au aparținut de fostul tribunal din Teceu M. situat în prezent, în Ucraina. De atunci și până în prezent, cărțile funciare din zona Săpânța sunt în Ucraina.
- pe de altă parte, notarul public nu poate autentifica acte juridice dacă vânzătorul nu are înscris dreptul de proprietate în CF. Dacă în Săpânța nu este Carte Funciară, nu există înscris dreptul de proprietate al vânzătorilor, iar notarul nu putea autentifica un asemenea act.
În această situație, apelanții cred că instanța nu a verificat susținerile lor din acțiune,
În al doilea rând, chiar dacă autentificarea actului ar fi fost posibilă, convocarea vânzătorilor la notarul public nu se putea face, pentru că aceștia au decedat, P. A., la scurt timp după încheierea actului (24.03.1997), iar P. T., mai târziu (28.06.2004).
În sfârșit nu se poate imputa lipsa de diligență pentru neîntocmirea contractului în formă autentică, având în vedere situațiile obiective descrise mai sus, dar și alte motive, independente de voința apelanților, cum ar fi lipsa mijloacelor financiare pentru rezolvarea acestei probleme de ordin juridic.
Cererea de apel este legal timbrată – fila 5.
Intimata Z. A. a depus întâmpinare, arătând că nu se opune admiterii apelului – fila 23.
Intimatul P. D. a declarat în fața instanței de apel că se opune admiterii apelului, contestând susținerile apelanților din cererea de apel și din acțiune.
Apelanții au depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.
Analizând sentința civilă nr. 514/25.03.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în baza motivelor de apel formulate, având în vedere susținerile părților, dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Examinând considerentele sentinței atacate, se remarcă împrejurarea că prima instanță expune conținutul unor dispoziții legale, menționează din punct de vedere teoretic care sunt regulile după care se analizează o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, expune din punct de vedere teoretic, care sunt condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și apoi conchide în sensul respingerii acțiunii.
Din analiza considerentelor sentinței civile atacate, se desprinde concluzia că prima instanță a considerat că nu poate fi admisă acțiunea deoarece nu s-a făcut dovada convocării la notar în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică și implicit dovada refuzului.
Așadar, se constată întemeiate criticile din memoriul de apel vizând neanalizarea susținerilor părților de către prima instanță, vizând fondul aspectelor litigioase deduse judecății.
Deși în motivare se enunță cu caracter teoretic condițiile ce trebuie analizate pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, prima instanță nu analizează susținerile părților vizând fondul chestiunii litigioase, pe care nu o tranșează pe fond.
Conform art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat de apelanții P. G. și P. I., va anula sentința atacată și va reține cauza spre judecare și va fixa termen de judecată în 5.01.2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de către apelanții P. G. și P. I., domiciliați în Săpânța nr. 415, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 514/25.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, pe care o anulează și reține cauza spre judecare.
Fixează termen de judecată în 5.01.2016, dată pentru care se vor cita părțile.
Definitivă.
Pronunțată azi, 3.11.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. A. L. Ț. D. M. C.
Red.: Ț.D./19.11.2015
T.red.: M.C./24.11.2015
10 ex. /.>
Judecător la fond: C. M. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 305/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 493/2015. Tribunalul... → |
|---|
