Acţiune în constatare. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 184/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 184/A
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. G. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta . Primar, cu sediul în Șișești, nr. 430, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 6977 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de 17.04.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24.04.2014, apoi pentru data de 30.04.2014.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 6977 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei interesului cererii, invocată din oficiu și s-a respins ca lipsită de interes cererea în rectificare de carte funciară, introdusă de reclamanta ., în contradictoriu cu Ragia Națională a P. R., prin Direcția Silvică Maramureș.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că: Reclamanta a formulat o acțiune în rectificare de carte funciară pe cale principală, susținând în fapt că terenul asupra căruia afirmă un drept de proprietate, nu are categorie pădure, așa cum se află înscris în cartea funciară, iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Condițiile esențiale pentru exercitarea dreptului la acțiune se referă, printre altele, la interesul cererii și la calitatea procesuală a părților, cea din urmă condiție presupunând existența identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și a identității dintre persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Pentru exercitarea acțiunii în rectificare de carte funciară, calitatea procesuală activă, conform textului legal evocat, aparține oricărei persoane interesate, deci oricărei persoane ce ar obține un folos practic, personal, imediat și direct, prin exercitarea acțiunii cu acest obiect.
P. urmare, s-a verificat dacă reclamanta . interesul cererii sale, și anume daca i-ar profita eventuala rectificare solicitată cu privire la înscrierile din cartea funciară.
Conform înscrierilor din CF nr. 286 – B2, proprietarul terenurilor înscrise sub AI 1-152, este Statul Român (f. 9) aceste parcele fiind identificate sub nr. topo 1998 (poz. A 136), nr. topo 2003 (poz. A 141) și nr. topo 2010 (poz. A 148), conform raportului de expertiză întocmit în cauză și completării la acesta (f. 49-51 și f. 82-87).
La rubricatura „Observații”, pentru parcelele astfel identificate, se face trimitere la înscrierile efectuate în aceeași carte funciară la poz. B52 și B55, unde s-a notat respingerea cererii depuse de B. G. (Primarul Comunei Șișești), pentru nerespectarea dispozițiilor art. 20 și art. 48 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 7/1996 (f. 13 – verso, f. 14).
O prima concluzie ce a rezultat în urma cercetării cărții funciare depuse de reclamantă la dosarul cauzei, este aceea că instanța nu ar putea reține existența, în patrimoniul reclamantei, a dreptului de proprietate afirmat de aceasta asupra terenului în litigiu ori a altui drept real.
De altfel, reclamanta nici nu a indicat cartea funciară analizată ca mijloc de probă pentru dovedirea dreptului afirmat, aceasta afirmând că titlul dreptului său este legea, cu referire la art. 119-120 din Legea nr. 215/2001 și la dispozițiile Legii nr. 213/1998.
Cu prilejul cuvântului asupra excepțiilor puse în discuție la termenul când s-a dezbătut cauza, reclamanta, prin apărător, a invocat și disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Legea constituie, într-adevăr un mod de dobândire a proprietății, însă dispozițiile art. 119 și art. 120 din Legea nr. 215/2001, invocate de reclamantă, nu se pot constitui în titlul său de proprietate, aceste dispoziții legale reglementând componența patrimoniului unității administrativ-teritoriale (bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial), cu arătarea criteriilor de delimitare a domeniului public al acesteia, în sensul că aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Aceeași concluzie s-a reținut și cu privire la dispozițiile Legii nr. 213/1998, reclamanta nefiind în măsură să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu.
În fine, întrucât terenul, așa cum a arătat și reclamanta, se află în proprietatea Statului Român, regimul juridic al acestuia fiindu-i comunicat reclamantei de către pârâtă, prin Adresa nr. 3005/02.04.2012, prin care se indică și amenajamentul silvic în care se află inclus acest teren (UP III Cavnic, u.a. 73B), precum și categoria reală de folosință: luciu de apă cu amenajări hidrotehnice (f. 36), reclamanta nu poate invoca nici disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 ca titlu al dreptului său de proprietate, nefăcând dovada că terenul asupra căruia pretinde dreptul s-a aflat în administrarea sa.
Așa cum s-a reținut deja, potrivit art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că [...] înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Interesul reclamantei în exercitarea acțiunii în rectificare de carte funciară, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de aceasta, rezidă în aceea că intenționează a pune terenul respectiv la dispoziția unui terț în vederea exploatării (B. C. V. – f. 37,38), invocându-se pentru a justifica interesul și că prin acțiunea în rectificare se tinde la apărarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, însă instanța apreciază că interesul astfel justificat nu se circumscrie textului legal ce prescrie condițiile de admisibilitate a acțiunii exercitate, întrucât aparține unei persoane care nu a dovedit că ar avea un drept asupra terenului înscris în cartea funciară a cărei rectificare a solicitat, astfel încât nu ar putea încheia nici acte juridice cu privire la același teren, fără concursul proprietarului.
Interesul acțiunii conferă calitate procesuală celui ce pune în mișcare acțiunea civilă, astfel încât persoana ce nu a fost în măsură să demonstreze folosul practic și imediat ce l-ar obține prin exercitarea acțiunii, nu va putea nici să își vadă realizat interesul ce a determinat exercitarea acțiunii.
Reținând că reclamanta nu a făcut dovada că este titular al unui drept asupra terenului la care se referă cererea sa în rectificare de carte funciară și, prin aceasta, nu se prefigurează nici interesul legitim ce s-ar realiza prin exercitarea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active fiind absorbită de excepția lipsei interesului cererii, instanța a admis această din urmă excepție și a se respins această cerere ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că în justificarea calității procesuale active a Comunei Șișești și implicit a interesului în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară au învederat instanței de fond că, în temeiul legii, . a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție. Au invocat dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, art. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, art. 119 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Greșit s-a reținut că nu s-a indicat cartea funciară ca mijloc de probă pentru dovedirea dreptului afirmat.
În ipoteza admiterii cererii în rectificare de carte funciară reclamanta s-ar găsi în situația în care ar fi îndreptățită a administra această suprafață de teren care în realitate nu este categoria de folosință pădure ci pășune. Refuzul pârâtei de a scoate din amenajamentul silvic aceste suprafețe justifică promovarea prezentei acțiuni. Deși categoria de folosință a acestor terenuri este pășune potrivit evidențelor de carte funciară aceste terenuri apar ca pădure, aspect ce a determina trecerea lor în mod eronat în amenajamentul silvic, fiind în prezent administrate de Ocolul Silvic Baia Sprie.
Codul silvic determină în mod expres categoriile de bunurile ce alcătuiesc fondul forestier național însă aceste terenuri nu se încadrează în aceste categorii.
Intimata Direcția Silvică Maramureș prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și neîntemeiat cu motivarea că potrivit art. 1 din Codul silvic totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor, pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, constituie indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.
Conform înscrierilor din cartea funciară terenul nu apare în patrimoniul apelantei, aceasta nu și-a dovedit dreptul de proprietate. Nu a fost solicitat prin reconstituire în baza legilor fondului funciar.
Analizând sentința civilă nr. 6977 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, Tribunalul reține următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. 286 Șurdești nr. topo 2010/2, în natură pădure, teren în suprafață totală de 7746 mp este Statul Român. Înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut la data de 25.06.1921 (f.9)
Conform raportului de expertiză întocmit de ing. Z. N. terenul solicitat de reclamantă cuprinde două categorii de folosință o suprafață de 2077 mp care are categoria de folosință amenajare piscicolă și clădirea aferentă acesteia, precum și o suprafață de 2077 mp teren pășune. În prezent niciuna din cele două parcele nu sunt împădurite (f.50, 51) și nici nu au fost împădurite nici natural și nici artificial. Aceste parcele cuprind parte din nr. topo 2010/2, nr. topo 1998, nr. topo 2003 din aceiași coală 286 Șurdești.
Din cuprinsul întregii coli funciare nu rezultă faptul că reclamanta . fost vreodată înscrisă ca proprietar asupra acestui imobil. Terenul se află în administrația Ocolului Silvic Baia Sprie.
Dispozițiile art. 36 alin. 1 din legea nr. 18/1991 în mod eronat au fost reținute că nu sunt aplicabile în cauză.
Conform acestui text de lege „Terenurile aflate în proprietatea statului și care sunt în administrarea primăriilor la data prezentei legi trec în proprietatea comunelor, orașelor etc”. Reclamanta nu a dovedit că la data apariției Legii nr. 18/1991 terenul în litigiu era în administrarea sa.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică statul sau unitățile administrative exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public în limitele și condițiile sale.
Art. 136 alin. 4 din Constituție enumeră bunurile care fac parte domeniul public al statului, precum și altele de uz sau interes public național declarate ca atare prin lege. Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrative titulare se poate face numai prin hotărâre a Guvernului (art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 cu modificările ulterioare).
Nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi solicitat nici că s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate la legile fondului funciar și nici faptul că imobilul ar fi ieșit din fondul forestier proprietatea statului și din administrația Ocolului Silvic Baia Sprie. În prezent terenul este inclus în amenajamentul silvic identificat prin UP III Cavnic u.a. 73D.
Codul silvic la art. 1 arată că, terenuri cu destinație forestieră și neproductive, care erau cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, constituie indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.
Față de cele de mai sus se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond lipsa de interes a reclamantei în prezentul litigiu și pe cale de consecință a respins cererea privind rectificarea cărții funciare.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul declarat, urmând a se menține în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de . primar în contra sentinței civile nr. 6977 din data de 26 septembrie 2013 pronunțate de Judecătoria Baia M..
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 30 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. G. G. Ț. D. S. A.
Red.PG/30.04.2014
Tred. A.S. / 08 Mai 2014 - 4 ex
Judecător la fond: S. E. M.
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 358/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 224/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
