Contestaţie la executare. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 388/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.388/A
Ședința publică din 09.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: A. S. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către apelantul Cabinet de avocat B. I., cu sediul în Baia M., ./23, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.549 din data de 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare - îndreptare eroare materială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 25.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 09.10.2014, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 549 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii N. M. și N. I. în contradictoriu cu intimatul Cabinet de avocat B. I., s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 54/2013 al Biroului Executorului J. V. G. și s-a respins cererea privind suspendarea executării silite, intimatul fiind obligat să le plătească contestatorilor suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că debitorii contestatori N. M. și N. I. au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, anularea măsurii înființării popririi asupra conturilor lor, poprire demarată de executorul judecătoresc V. G. la cererea Cabinetului de avocat B. I., pentru suma de 26.716,44 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 4752,34, învederând că la data de 03.01.2013 au încheiat un contract de asistență juridică cu d-l avocat B. I. într-un dosar penal privind asistarea/reprezentarea contestatorului N. M., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. D-l avocat B. I. le-a solicitat suma de 7500 euro din care aceștia au achitat suma de 1500 lei euro, potrivit chitanțelor emise în data de 03.01.2013 și 24.01.2013 pentru sumele de 4400 lei și respectiv 2100 lei. D-l avocat l-a asistat pe contestatorul N. M. de două ori în faza de cercetare penală la parchet, iar în faza de judecată contestatorii i-au adus la cunoștință că înțeleg să rezilieze contractul și să-și angajeze alt apărător. În urma rezilierii contractului, d-l avocat B. I. le-a solicitat plata diferenței de bani până la restul sumei de 7500 euro, iar, ca urmare a neachitării acesteia, a demarat procedura executării silite prin intermediul executorului judecătoresc V. G..
Contestatorii au arătat că potrivit art. 147 al. 1 din Statutul profesiei de avocat, „în afară de cazurile prevăzute de lege sau de părți, contractul de asistență juridică încetează prin renunțarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului”, iar potrivit al. 2 al aceluiași text de lege „încetarea contractului prin renunțare unilaterală a clientului sau avocatului nu exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul clientului”, or, ei apreciază că pentru munca prestată suma de 1500 euro achitată d-lui avocat este îndestulătoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 702 al. 2, art. 704 și 708 Cod procedură civilă.
La data de 13.08.2013 contestatorii și-au precizat cererea arătând că înțeleg să se judece cu d-l avocat B. I., iar la data de 16.09.2013 executorul judecătoresc V. G. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive fundamentată pe dispozițiile art. 711 al. 1 teza finală din codul de procedură civilă coroborat cu art. 56 al. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești potrivit cărora biroul executorului judecătoresc are calitate procesuală pasivă doar în cazul unei contestații la executare având ca obiect refuzul nejustificat al executorului de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită în condițiile legii.
Prima instanță a reținut că intimatul Cabinet de avocat B. I., prin întâmpinare, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității formulării contestației, excepția nelegalei întemeieri în drept, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia M., iar pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 06.12.2013 prima instanță a pus în discuție excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare, reținând că reprezentantul ales al intimatului Cabinet de Avocat B. I. a arătat că nu își mai susține excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția nelegalei întemeieri în drept a contestației la executare.
Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia M. a fost respinsă de prima instanța apreciind că cererea este o contestație la executare în cadrul căreia se contestă actele de executare emise în temeiul titlului executoriu constând în contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 și nu o contestație la titlu în sensul dispozițiilor art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă.
A fost respinsă și excepția tardivității formulării contestației, prima instanță socotind că a fost depusă contestația în termenul legal.
Apoi, trecând la soluționarea cauzei în raport de probatoriul administrat, prima instanță a reținut că la data de 03.01.2013 a fost încheiat contractul de asistență juridică . nr._ între intimatul Cabinet de avocat B. I. și contestatoarea N. I., având ca obiect asistarea/reprezentarea celuilalt contestator N. M., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, în dosarul penal nr. 1/P/2013.
Onorariul cuvenit avocatului a fost convenit de părți la nivelul sumei de 7500 euro, reprezentând echivalentul a 33.100 lei. Această sumă a fost achitată parțial, respectiv 6500 lei, conform chitanțelor de la fila 5, eliberată la data de 24.01.2013 și 03.01.2013.
Pentru recuperarea diferenței de 26.600 lei, intimatul creditor a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul Cabinetului Individual E. J. V. G. sub nr. 54/21.05.2013.
Prin Încheierea din data de 22.05.2013, executorul judecătoresc constatând că sunt îndeplinite prevederile art. 663 Cod procedură civilă a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare silită nr. 54/2013, iar la data de 29.05.2013, prin Încheierea civilă nr. 6010, Judecătoria Baia M. a încuviințat punerea în executare a obligației de plată a sumei de 26.600 lei, reprezentând onorariu avocațial, menționată în titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013.
Ulterior, la data de 02.07.2013 au fost emise actele de executare constând în încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită și somația emisă celor doi debitori contestatori N. I. și N. M. și prevăzută de art. 667 Cod procedură civilă.
Totodată, în vederea recuperării creanței obiect al executării silite, în sumă totală de 31.468,78 lei (compusă din suma de 26.716,44 lei reprezentând diferență de onorariu avocațial, actualizată cu indicele de inflație, taxa judiciară de timbru, și suma de 4752,34 lei reprezentând cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc), s-a procedat și la înființarea popririi asupra veniturilor realizate de cei doi debitori.
Prima instanță a reținut că, potrivit adresei comunicate la data de 06.03.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, contractul de asistență juridică în temeiul căruia s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor contestatori, a încetat ca urmare a renunțării unilaterale a clientului (debitorul contestator N. M.) la serviciile avocatului(f. 61).
Anterior formulării cererii de executare silită, intimatul le-a comunicat celor doi contestatori debitori adresa emisă la data de 17.04.2013(f. 12) prin care le-a adus la cunoștință obligația de plată a sumei de 26.600 lei, reprezentând diferență de onorariu neachitată.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 632 al. 1 Cod procedură civilă „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar conform al. 2 „constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”
Totodată, conform art. 712 al. 2 Cod procedură civilă „în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu pe o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În speță, contractul de asistență juridică încheiat între părți a fost desființat ca urmare a denunțării unilaterale de către debitorul contestator N. M., astfel că cei doi contestatori nu au solicitat pe calea contestației la executare și desființarea actului juridic.
În acord cu prevederile art. 1554 al. 3 cod civil potrivit căruia „contractul reziliat încetează doar pentru viitor”, o dată desființat prin denunțarea unilaterală a debitorului, contractul de asistență juridică nu mai produce efecte.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 31 al. 3 din Legea nr. 51/1995 „contractul de asistență juridică legal încheiat, este titlu executoriu”, însă câtă vreme contractul încheiat între părți a fost desființat prin declarația unilaterală a debitorului confirmată de creditorul intimat (conform înscrisurilor arătate), intimatul creditor nu mai deține un titlu executoriu, în înțelesul prevederilor art. 632 Cod procedură civilă.
Prima instanță a arătat că dispozițiile art. 29 al. 2 din teza a II-a din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora „renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului” trebuie interpretate în sensul că nu este exclusă ipoteza obținerii de către avocat a unui titlu executoriu care să-i dea posibilitatea acestuia să-și recupereze onorariul cuvenit pentru serviciile prestate, atunci când contractul a fost desființat.
În opinia primei instanțe obținerea unui nou titlu executoriu se impunea cu atât mai mult cu cât debitorii contestatori susțin că suma în litigiu nu i se cuvine reprezentantului legal al creditorului, contestând serviciile prestate de acesta în raport cu suma finală percepută cu titlu de onorariu.
Prima instanță a reținut, pe de altă parte, ca motiv de admitere a contestației la executare, că atât cererea de executare silită, cât și actele de procedură întocmite în această fază au fost emise și pentru debitorul contestator N. M..
Or, între acesta din urmă și intimat nu există nici un raport juridic obligațional, deoarece contractul de asistență juridică mai sus arătat a fost încheiat cu debitoarea N. I., în baza unui mandat fără reprezentare dat acesteia de către soțul său, N. M., în sensul prevederilor art. 2039 Cod civil.
Instanța a apreciat că acest contract de asistență juridică încheiat de intimat cu debitoarea N. I. (care a acționat în calitate de mandatar al soțului său), nu naște obligații și în sarcina debitorului N. M., deoarece raportat la prevederile art. 2040 al 1 Cod civil, între acesta din urmă și intimatul-creditor Cabinet de avocat B. I., (care este terț față de contractul de mandat existent între cei doi debitori) nu există nici un raport juridic.
În speță, nu s-a contestat de nici una din părți că onorariul stabilit în contractul de asistență juridică, de 33.100 lei, viza ambele etape ale procesului debitorului N. M., iar acesta a beneficiat de serviciile prestate de intimat numai în faza de urmărire penală, nu și în faza de cercetare judecătorească, deoarece atunci a intervenit rezilierea contractului încheiat între părți.
Or, în aceste condiții, prima instanță a apreciat că suma ce face obiect al executării silite nu are un caracter lichid, deoarece aceasta nu poate fi determinată prin raportare atât la elementele cuprinse în titlu executoriu, cât și serviciile prestate în concret, iar în acord cu prevederile art. 665 al. 5 Cod procedură civilă, în cadrul derulării procedurii de executare silită, se impune ca suma ce urmează a fi recuperată astfel să întrunească următoarele condiții: să fie certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, prima instanță a apreciat că este întemeiată contestația la executare formulată și a admis-o, cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 54/2013 al Biroului Executorului J. V. G..
Cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Căzând în pretenții, intimatul a fi obligat să le plătească contestatorilor cheltuielile făcute cu procesul, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare (art. 453 Cod procedură civilă).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul „Cabinet de avocat B. I.", reprezentat legal prin avocat B. I. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulate de către intimații contestatori N. I. și N. M..
În motivarea apelului s-a învederat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât, deși existența titlului executoriu si legalitatea lui a fost cenzurată prin hotărâre judecătorească definitivă, neatacată, prima instanță a anulat și executarea și titlul.
Întemeindu-se pe codul civil, dar și pe legea avocaturii, interpretând legea, prima instanță a adăugat la aceasta făcând trimitere la necesitatea obținerii unui alt titlu în condițiile rezilierii neimputabile, deși scandența obligațiilor există (plata în întregime a onorariului in caz de reziliere din parte clientului, fără motive de imputabilitate a avocatului).
Apelantul a susținut că în baza contractului de asistență juridică reziliat a depus toate diligențele cerute de lege și și-a realizat obligațiile asumate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească.
Admițând contestația, prima instanță a vorbit de raporturile specifice mandatului, deși potrivit legii avocaturii contractul a fost încheiat in beneficiul debitorului, parte în contract si beneficiar nemijlocit al serviciilor avocațiale. Forma profesională nu poate fi terț în raport de specificul contractului de asistenta juridică, de raporturile dintre cei doi debitori în cauză.
Apelantul a susținut că diferența de onorariu este lichidă si exigibilă, în condiții de neimputabilitate în caz de reziliere de către client, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea 51/1995 ("restantele din onorarii") cu raportare la art. 29 alin. 2 ("nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit...”).
Chiar și așa, prima instanță nu putea anula executarea silită, câtă vreme încheierile premergătoare nu au fost atacate în forma si condițiile prevăzute de lege (de exemplu, încheierea din 02.07.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare silită comunicată debitorilor).
Astfel, fără să se ceară, prima instanță a anulat titlul executoriu, contract de asistenta juridică, stabilit cu autoritate de lucru judecat, ca fiind legal si temeinic, printr-o încheiere anterioară, neatacată potrivit legii.
Prin încheierea civilă numărul 6010 din 29.05.2013 a Judecătoriei Baia M., pronunțata în dosarul numărul_ s-a dispus admiterea cererii formulate de Executorul J. V. G., în sensul încuviințării executării silite solicitate de apelant împotriva debitorilor N. I. si N. M., autorizând creditorul sa treacă la executarea silită a obligației de plată a sumei de 26.600 lei reprezentând onorariu avocațial, menționată în titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenta juridica numărul_/03.01.2013, urmând totodată ca încuviințarea executării silite să se extindă și asupra titlurilor executorii care se vor emite de către executorul judecătoresc in cadrul procedurii de executare silita încuviințate.
In considerentele încheierii s-a menționat că potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 640 C.pr.civ., acest contract de asistență juridică poate fi pus în executare constituind titlu executoriu.
Cu toate acestea, contestatorii N. M. si N. I. au formulat contestație la executare împotriva executării însăși și a înființării popririi asupra conturilor lor pornite de executorul judecătoresc V. G. pentru încasarea sumei de 26.716,44 lei la care se adaugă onorariul executorului judecătoresc si taxa de executare in suma de 4752,34 lei, fără să invoce motive de nulitate a contractului.
Contestatorii au solicitat admiterea contestației în sensul anulării titlului executoriu și a executării, cât și suspendarea executării până la soluționarea contestației, iar prima instanță a preluat motivele de fapt expuse de aceștia în contestație.
La data de 13.08.2013, după ce chemaseră în judecată numai biroul executorului judecătoresc, contestatorii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că înțeleg să se judece numai cu forma profesională avocațială, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Apelantul a mai criticat faptul că, deși a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții, nulitatea cererii, tardivitatea, nelegala întemeiere în drept si necompetenta materială, în ședința publică din 06.12.2013, instanța nu a înțeles să pună în discuția părților schimbarea temeiului de drept, respectiv întemeierea contestației pe prev. art. 711, 713 si 715 din NCPC solicitate de contestatori prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la instanța la data de 07.11.2013.
Apelantul a susținut că sentința nu este motivată în drept, iar referirea la prevederile art. 665 alin. 5 din C.pr.civ este irelevanta juridic si prin omisiune vădită instanța nu a pus in discuția părților prevederile art. 711 din C.pr.civ.
Potrivit prevederilor art. 711 alin. 3 din C.pr.civ., după începerea executării silite cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare si anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Judecătoria Baia M. a încuviințat executarea silită pe care a solicitat-o apelantul creditor Cabinet de Avocat B. I. împotriva debitorilor N. I. si N. M. prin încheierea civilă numărul 6010 din 29.05.2013 din dosar nr._, deși putea respinge cererea de încuviințare a executării silite în situația prevăzută de art. 665 alin. 5 pct. 4 din C.pr.civ., respectiv în caz de inexistență a unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Fără să fi fost investită cu anularea încheierii mai sus arătate, aprecierea primei instanțe că suma menționată în actele de executare emise nu este lichidă, a fost făcută cu încălcarea flagrantă a legii.
Apelantul a învederat că renunțarea unilaterală a inculpatului debitor intimat beneficiar al prestației avocațiale, după ce, urmare a prestației deosebit de laborioase pe care forma profesională a exercitat-o, a fost cercetat în stare de liberate, beneficiind de schimbarea încadrărilor juridice, nu este imputabilă creditorului titlului si nu poate duce la exonerarea celor doi contestatori de plata sumelor cuprinse în titlul executoriu viabil și în prezent, deoarece onorariul a fost stabilit in raport de criteriile prevăzute de art. 127 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei, concesia fiind plata acestuia în rate până_la o dată prestabilită.
Or, atâta vreme cât nu exista culpa profesională, onorariul este datorat de cealaltă parte, cu atât mai mult cu cât cerințele de legalitate ale contractului au fost si erau realizate (art. 122 din Statut). A accepta altfel, așa cum instanța a făcut-o cenzurând drepturile nepatrimoniale (onorariul si drepturile avocatului mai ales cele prevăzute în art. 127 alin. 3 lit. a-e, g și i din Statut) înseamnă a accepta discriminarea si arbitrariul ("cred ca este suficient pentru cat a lucrat") intervenind în raporturi contractuale legale si temeinice, încălcând astfel principiul libertății contractuale.
Nu se poate retine că încheierea contractului de asistenta juridica s-a făcut fără consimțământul expres al contestatorilor, astfel încât actul încheiat să poată fi anulabil sau inopozabil deoarece în cauza au operat si operează prevederile art. 121 alin. 1,4 si 6 din Statutul profesiei de avocat, în acest fel atât activitatea,cât si obligația achitării onorariului în întregime în lipsa culpei avocatului, fiind opozabilă beneficiarului nemijlocit.
Ca atare, nu se poate retine de către prima instanță calitatea de terț a cabinetului de avocat si incidența prevederilor art. 2039 si 2040 din Codului civil neinvocate de contestator și nepuse în discuția părților.
Apelantul a mai învederat că prima instanță a omis a observa că potrivit art. 4.1 din contractul de asistență juridică "prezentul contract este titlu executoriu cu privire la sumele datorate de către client cu titlu de onorariu”. Astfel, onorariul nu a fost și nu este fragmentabil, fiind o sumă totală, datorată de client pentru prestarea activității, scadent la data încheierii și prin excepție plătibil în rate. Dincolo de trimiterile la prevederile art. 147 alin. 2 din Statut la care se face referire, trebuiau observate și prevederile art. 124 din același statut, potrivit căruia "contractul de asistență juridică, investit cu formulă executorie în condițiile legii constituie titlul executoriu cu privire la restantele din onorariu " aspect pe care instanța nu l-a detaliat.
Potrivit prevederilor art. 4.1 si mai ales 4.6 din contract "neplata onorariului in cuantumul si la termenele fixate potrivit art. 2 precum si neachitarea cheltuielilor dau dreptul avocatului sa procedeze la rezilierea de plin drept fără nici o altă formalitate și fără nici o alta procedură judiciară sau extrajudiciara", iar reducerea onorariului este de competenta organelor profesiei chiar si in cazul unui contract reziliat. A accepta un punct de vedere contrar înseamnă a se interveni în raporturile contractuale ceea ce este pe lângă lege și a supune arbitrajului instanței sau clientului subiectiv o chestiune obiectivă care este determinată potrivit legii(art. 121 -132 si art. 127-149 din Statutul profesiei de avocat) în cazul unui contract neafectat de nulități.
Intimații au solicitat respingerea apelului.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul intimat Cabinet de avocat B. I. s-a adresat executorului judecătoresc V. G. cu o cerere de executare silită a contractului de asistență juridică . nr._ pe care l-a încheiat la data de 03.01.2013 cu contestatoarea N. I., în vederea recuperării unei diferențe de onorariu avocațial în cuantum de 26.600 lei.
Prin încheierea civilă nr. 6010, Judecătoria Baia M. a încuviințat punerea în executare a obligației de plată a sumei de 26.600 lei, reprezentând onorariu avocațial, menționată în titlul executoriu constând în contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013.
Contrar celor susținute de apelant în cererea de apel, încheierea de încuviințare a executării silite, fiind pronunțată în procedură necontencioasă, nu are autoritate de lucru judecat (art. 535 coroborat cu art. 665 Cod procedură civilă) și astfel nu se poate reține că prima instanță, admițând contestația debitorilor intimați, a încălcat puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive.
Referitor la existența titlului executoriu, Tribunalul reține că potrivit art. 31 al. 3 din Legea 51/1995 în forma în vigoare la momentul încheierii contractului . nr._/03.01.2013, contractul de asistență juridică legal încheiat este titlu executoriu.
Prima instanță a apreciat însă, că atâta vreme cât contractul încheiat între părți a fost desființat prin declarația unilaterală a debitorului confirmată de creditorul apelant, acesta nu mai deține un titlu executoriu în înțelesul prevederilor art. 632 Cod procedură civilă.
Această concluzie este, în opina Tribunalului, eronată, căci, deși contractul de asistență juridică încetează prin renunțarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului, încetarea contractului în acest mod nu îl exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său, așa cum reiese din cuprinsul art. 147 din Hotărârea nr. 64 din 03.12.2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat.
Apoi, conform art. 1276 al. 2 Cod civil, în contractele cu executare succesivă sau continuă denunțarea unilaterală nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare.
În aceste condiții, raportat la prevederile art. 31 al. 3 din Legea 51/1995, art. 124 al 1. din Hotărârea nr. 64 din 03.12.2011 contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului, iar sub acest aspect criticile apelantului Cabinet de avocat B. I. sunt întemeiate.
Însă, așa cum corect a reținut prima instanță, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar art. 662 al. 3 Cod procedură civilă stabilește că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
În speță, prin contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 de care se prevalează apelantul creditor, s-a stabilit că obiectul convenției îl constituie asistarea/reprezentarea inculpatului N. M., în urmărire penală la P. și în cercetare judecătorească la Tribunal, onorariul convenit de părți fiind de 33.100 lei cu TVA inclus (7500 EURO) plătibil în rate până la data de 01.IV.2013.
Din onorariul de 33.100 lei intimații N. I. și N. M. au achitat 6500 lei și au susținută că această sumă reprezintă costul serviciilor prestate de avocatul creditor până la momentul denunțării unilaterale a contractului.
Pe de altă parte, apelantul pretinde că intimații datorează întreaga diferență de onorariu, de 26.600 lei, întrucât nu i se poate imputa vreo culpă profesională în derularea contractului .
Conform art. 29 al. 2 din Legea 51/1995 renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului. Aceste dispoziții legale stabilesc fără echivoc faptul că avocatul este îndreptățit a încasa onorariul pentru serviciile avocațiale prestate, iar nu și pentru cele pe care nu le-a prestat, independent de vreo culpă a sa.
Interpretarea în acest sens a dispozițiilor art. 29 al. 2 din Legea 51/1995 republicată este susținută și de alte prevederi ale Statutului profesiei de avocat. Astfel, potrivit art. 145 din Statut, sumele avansate de client avocatului vor fi în mod obligatoriu returnate de către acesta clientului la încetarea contractului, dacă până la momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activitățile pentru care i se plătise anticipat onorariu sau nu va fi înregistrat cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens.
Ca atare, susținerea apelantului potrivit căreia intimații datorează întreaga diferență de onorariu de 26.600 lei, chiar dacă activitatea juridică pentru care s-a convenit onorariul nu a fost prestată, este neîntemeiată, iar în condițiile în care contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 nu conține elementele care să permită a se stabili în ce măsură suma de 6500 lei deja achitată acoperă serviciile prestate de creditor, creanța sa nu este lichidă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Această concluzie a primei instanțe nu constituie o încălcare flagrantă a legii –astfel cum susține apelantul - nici măcar în raport de încheierea civilă nr. 6010/29.05.2013 din dosar nr._, care, după cum s-a mai arătat, fiind pronunțată în procedură necontencioasă, nu are autoritate de lucru judecat. De altminteri, procedura încuviințării executării silite se desfășoară fără citarea părților, debitorul nu are deschisă nici o cale de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de executare și în acest context contestatorii debitori nu au avut posibilitatea efectivă de a încunoștința instanța despre încetarea contractului de asistență juridică . nr._/03.01.2013 prin renunțare unilaterală.
Este întemeiată însă, în opinia Tribunalului, critica apelantului față de concluzia primei instanțe potrivit căreia între Cabinet avocat B. I. și intimatul N. M. nu există nici un raport juridic obligațional.
Contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 s-a încheiat între apelantul avocat B. I. și intimata N. I., în calitate de soție a intimatului N. M., care urma a beneficia de serviciile de asistență juridică.
Prima instanță a apreciat că mandatul soției a fost unul fără reprezentare, astfel că, raportat la dispozițiile art. prevederile art. 2040 al 1 Cod civil, între intimatul N. M. și creditorul Cabinet de avocat B. I. nu există nici un raport juridic.
Însă, potrivit art. 2012 al. 1 Cod civil mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit, dacă din împrejurări nu rezultă altfel. În speță, în contractul de asistență juridică s-a menționat clar că N. I. acționează în calitate de soție a clientului N. M., încheind contractul în numele și pe seama acestuia, aspect recunoscut de toate părțile din proces.
Or, actele juridice încheiate de mandatar în numele și pe seama mandatului produc efecte direct în persoana acestuia.
De altfel, atât părțile contractante, cât și prima instanță au recunoscut efectele juridice ale renunțării unilaterale a intimatului N. M. la contractul de asistență juridică . nr._/03.01.2013 în sensul încetării acestuia la data de 06.03.2013, or dacă între intimatul N. M. și avocatul B. I. nu exista nici un raport juridic obligațional, manifestarea de voință a celui dintâi în sensul denunțării contractului de asistență juridică ar fi fost lipsită de efecte.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe de admitere a contestației la executare formulate de contestatorii intimați N. M. și N. I. și anulare a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 54/2013 al Biroului Executorului J. V. G. este principial corectă, impunându-se doar substituirea parțială a considerentelor hotărârii și, în consecință, în temeiul art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul Cabinet de avocat B. I. împotriva sentinței civile nr. 549 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca nefondat.
Instanța va respinge cererea intimaților N. M. și N. I. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, reținând că nu s-a făcut dovada acestora în condițiile art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul Cabinet de avocat B. I." cu sediul în Baia M., ., ., având CUI RO2U87500, cod IBAN-RO57BTRL_48XX deschis la Banca Transilvania, Sucursala Baia M., reprezentat legal prin avocat B. I., împotriva sentinței civile nr. 549 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca nefondat.
Respinge cererea intimaților N. M. și N. I., domiciliați în loc. Sighetu-Marmației, . jud. Maramureș de obligare a apelantului să le plătească cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S. T. A. A. R. M.
Red./G.B./6ex.10.01.2015
..01.2015
Judecător la fond:V. L. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 344/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul... → |
|---|
