Fond funciar. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 451/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ D.C. NR.451/R/15.10.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/R
Ședința publică din 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ț.
Judecător: D. W.
Judecător: A. S. T.
Grefier: M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de către recurentul P. T., domiciliat în Săpânța nr. 514 (nr. vechi 444), județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2098/8.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 8.10.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2098/8.10.2013 a judecătoriei Sighetu Marmației a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. T. în contradictoriu cu intimatele: C. județeană Maramureș și C. locală Săpânța pentru aplicarea legilor fondului funciar.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la 20 iulie 2013, sub nr._, petentul P. T. în contradictoriu cu intimatele C. L. Săpânța pentru S. D. de proprietate privată asupra terenurilor prin primar și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a solicitat anularea Hotărârii nr. 575 din 07.05.2007, emisă de comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenului solicitat.
In motivare a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,72 ha teren agricol.
In drept s-a invocat dispozițiile legilor fondului funciar.
Prin întâmpinare, comisia județeană a precizat că prin Hotărârea nr. nr. 575 din 07.05.2007, a invalidat propunerea formulată de către comisia locală de fond funciar Săpânța, respectiv anexa 22 ( poziția 1 ) Săpânța, în ceea ce privește suprafața de teren agricol de 8,72 ha, deoarece nu a făcut dovada proprietarii în condițiile art. 9 alin. 5 (b) din Legea 18/1991 coroborat cu art. 11 alin. 3 din HG nr. 890/2005.
Cât privește C. locală Săpânța de aplicare a legilor fondului funciar, aceasta, deși legal citată nu și-a exprimat poziția procesuală .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele aspecte: Prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 149 din 29 noiembrie 2005, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate fila 21.
In dosarul comisiei și în dovedirea celor solicitate, petentul a depus declarație acte de stare civilă, respectiv certificatul de deces al tatălui său, după care a solicitat reconstituirea și certificat de naștere al său, fila 23, copie din registrul agricol din care reiese a avut teren agricol în anul 1951, 1,15 ha .
Potrivit referatului comisiei locale, cererea a fost respinsă deoarece petentul deține titlu de proprietate, care a fost depus la fila 38. P. suprafața de 8,72 ha nu deține acte, fila 26.
In ședința publică din19 februarie 2013, petentul s-a obligat să aducă acte în dovedirea celor solicitate, acte existente în Ucraina, însă deși s-au acordat mai multe termene în acest sens, petentul nu a adus înscrisurile și nu a dovedit în nici un fel faptul că de la tatăl său s-a preluat suprafața de teren agricol solicitată.
Titlul de proprietate nr._/56/13.06.1995 a fost emis pe numele lui P. T. și P. I. în nume propriu, însă chiar dacă dreptul de proprietate nu a fost reconstituit în calitatea acestora de moștenitori ai părinților sau a altor persoane, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada cu privire la terenurile solicitate, astfel încât instanța a respins plângerea.
Împotriva sentinței civile nr. 2098/8.10.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul-reclamant P. T., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivele de recurs, recurentul P. T. a arătat următoarele: așa cum s-a reținut și în hotărârea atacată, dreptul solicitat este după antecesorul său, sens în care a depus acte de stare civilă.
Prin titlul de proprietate nr._/56/1995, pe numele recurentului și al numitei P. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13,1643 ha teren agricol, în nume propriu.
Plângerea recurentului a fost respinsă pe motiv că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pentru care a solicitat reconstituirea. Recurentul consideră că prima instanță a soluționat pricina fără a cerceta fondul acesteia, deoarece: Știut fiind faptul că toate evidențele de CF ale comunei se află în Ucraina, a cerut mai multe termene, e adevărat, pentru depunerea lor, iar ulterior a cerut emiterea unei adrese oficiale, dar i s-a respins cererea. Chiar dacă nu a reușit să depună acele acte din Ucraina, așa cum a indicat în plângere, dreptul respectiv putea fi dovedit și prin proba testimonială cu martorii care sunt vecinii și proprietari ai terenurilor învecinate cu cel asupra căruia a solicitat reconstituirea, dar și această probă a fost respinsă.
Martorii B. G., Săpânța nr. 101 și S. D., Săpânța nr. 749, cunosc situația de fapt și de drept a terenului respectiv, fiind proprietari ai terenurilor învecinate.
În drept invocă dispozițiile art. 69 alin. 2, art. 304 indice 1, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri.
Intimata C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, arătând că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond, pentru termenul din 7.08.2012, la care nu s-a opus admiterii cererii, în măsura în care se va constata că este întemeiată-fila 4.
Intimata C. locală Săpânța de aplicare a legilor fondului funciar nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă nr. 2098/8.10.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prin plângerea formulată la data de 20.07.2012, petentul a solicitat anularea hotărârii Comisiei județene Maramureș de fond funciar nr. 575/7 mai 2007 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 8,72 ha teren agricol pe raza comunei Săpânța, după antecesorul petentului.
Prin titlul de proprietate nr. 156/1995, pe numele petentului și al numitei P. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13,1643 ha teren agricol, în nume propriu.
În ședința publică din 1 octombrie 2013, astfel cum se reflectă din încheierea de ședință, instanța a respins cererea în probațiune formulată de reprezentantul petentului cu motivarea că nu a fost formulată inițial această solicitare-fila 43 din dosar.
Or, așa cum rezultă de la fila 1 din dosarul de fond, petentul a solicitat prin chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată proba cu înscrisuri, proba cu martori, atașarea dosarului comisiei de fond funciar.
Petentul a solicitat administrarea probei cu toate înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârilor comisiei județene 980 și 575/2007, respectiv a celor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Instanța de fond a respins cererile în probațiune cu motivarea că nu au fost solicitate „inițial” și a respins plângerea ca nedovedită.
În aceste circumstanțe, rezolvarea dată cauzei afectează dreptul la un proces echitabil astfel cum acesta este consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.
În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susținerilor părților și mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea tuturor chestiunilor, în fapt și în drept aflate la baza controversei (Cauzele Cedo B. împotriva României din 15 februarie 2007, V. der Hurk împotriva Olandei din 19.04.1994, Helle împotriva Finlandei din 19.02.1997).
Neanalizarea motivelor invocate de parte echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar și atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 5, 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța fondului, cu observarea considerentelor ce preced, va proceda la analizarea tuturor cererilor și apărărilor părților, punând în discuție și administrând toate probele pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul P. T., domiciliat în Săpânța nr. 514, Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2098/8.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014.
Președinte, D. Ț. | Judecător, D. W. | Judecător, A. S. T. |
Grefier, M. H. |
Red.D.Ț./ 20.10.2014
Tred. M.H./ 20.10.2014 - 2 ex.
Judecător la fond: M. L. A.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1175/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul... → |
|---|
