Acţiune în constatare. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 383/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
Decizia civilă nr. 383/A
Ședința publică din 8 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: M. B. P.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 758 din 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 01.10.2014 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 758 din 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, fiind respinsă, astfel că s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș și P. Săliștea de S. și în consecință, s-a constatat că reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S. în perioada anilor 1971-1989 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 19 ani.
S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S. – Marmației, cu sediul în S. Marmației, .. 8, județul Maramureș, ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în considerentele hotărârii faptul că reclamanta a solicitat să se constate că în perioada anilor 1971-1990 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S., perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, s-a considerat că acestea sunt întemeiate, deoarece dispozițiile art.2 alin.2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.
În speță, C. L. de P. S. Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de P. Maramureș, neavând personalitate juridică.
O persoană poate fi parte în procesul civil dacă are capacitate procesuală de folosință, calitate procesuală, afirmă un drept și justifică un interes. În procesul civil poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv persoana care se bucură de capacitate de folosință. Această capacitate este aptitudinea persoanelor fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații civile.
Dacă aceste drepturi sunt recunoscute tuturor persoanelor fizice, în ce le privește pe persoanele juridice principiul este că ele pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.
În cauza pendinte, prin statutul Casei Naționale de P. Publice s-a stabilit calitatea procesuală de folosință a caselor locale de pensii, în sensul că personalitate juridică au numai casele județene de pensii, adică numai acestea din urmă pot sta în procese, pot apăra drepturile și obligațiile amânduror instituțiilor.
Astfel potrivit art. 56 alin. 1 și 3 C.proc.civ., C. L. de P. S. Marmației nu are capacitate procesuală de folosință și având în vedere sancțiunea care se aplică într-o atare situație, instanța a respins acțiunea față de pârâtă.
O altă condiție pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației care formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
Așadar calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu se susține și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului.
În consecință, pârâta C. L. de P. S. Marmației nu are nici calitate procesuală pasivă, acțiunea fiind respinsă față de ea și în considerarea acestor aspecte.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, s-a considerat că aceasta urmează a fi respinsă instanța apreciind că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că urmează ca soluția pronunțată să fie pusă în executare de acesta.
Judecătoria a reținut, pentru soluționarea cauzei prevederile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, sens în care constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util. Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . legii, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare., astfel de cereri fiind scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C. Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Săliștea de S. nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
Instanța a mai reținut în soluționarea cauzei prevederile art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv ale art. 160 din actul normativ arătat.
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori.
Judecătoria a reținut, din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert B. A., faptul că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
În ce privește perioada în care reclamanta a prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, s-a reținut de instanță că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Săliștea de S.. Aceasta situație nu este completă nefiind cuprinși toți membrii cooperatori și nefiind vizată întreaga perioadă în care s-au prestat norme.
În anul 2003 s-a întocmit o altă situație în care s-au înscris alte date relative la activitatea prestată de membrii C.A.P., această ultimă situație nefiind valorificată de C. Județeană de P. Maramureș.
Din același raport de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamanta nu are depus dosar de pensie la C. L. de P. și nici nu figurează în situația cu timp util la pensia membrilor fostului CAP Săliștea de S..
Potrivit concluziilor aceluiași raport, conform documentelor primite de la P. Săliștea de S. și a declarațiilor martorilor, reclamanta și-a realizat normele planificate anual, timpul util la pensie conform Legii 80/1992 este egal cu timpul calendaristic, adică în perioada 1971-1989 a realizat un număr de 19 ani utili la pensie.
Această situație de fapt se coroborează cu datele menționate în înscrisurile eliberate de P. Săliștea de S., precum și cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată I. Nița și B. Ană, care confirmă faptul că reclamanta a lucrat în cadrul CAP Săliștea de S. în perioada 1971-1989 și a beneficiat de lot ajutător în folosință deoarece și-a îndeplinit numărul de norme stabilit de adunarea generală a membrilor cooperatori.
Coroborând probele administrate în cauză, s-a constatat că în perioada 1971-1989, reclamanta a avut calitatea de membru CAP și a beneficiat de lot în folosință în toată acea perioadă.
Pe baza activității prestate în CAP Săliștea de S. reclamanta este îndreptățită la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Față de considerentele expuse, văzând prevederile art. 8, 19 din Decretul 93/1983 privind aprobarea statutului CAP, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței.
În raport de art. 451 C.proc.civ. instanța a luat act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Județeană de P. Maramureș solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțate sub aspectul perioadei în care reclamanta a realizat norme în cadrul fostei Cooperative Agricole de Producție Săliștea de S. și implicit a numărului de ani care constituie timp util la pensie pentru agricultori.
În motivarea apelului declarat s-a arătat că sentința pronunțată nu este legală deoarece potrivit art. 8 din Statutul CAP „Pot fi membri ai cooperativei agricole de producție oricare producător agricol și alți oameni ai muncii necesari activității cooperativei care au împlinit vârsta de 16 ani, respectiv de la 04.11.1972, iar nu pentru perioada 1971-1989. S-a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul arătat anterior.
În drept au fost invocate prevederile art. 476-482 C.proc.civ, Legea 262/2010, H.G. 257/2011, Decretul 346/1977, Decretul 92/1983 și Legea 10/1972.
La dosarul cauzei intimata C. I. nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată C. I. a solicitat instanței să constate timpul util la pensie al acesteia pentru perioada 1971-1990, susținându-se faptul că în această perioadă a realizat normele în cadrul CAP.
Obiectul prezentului apel îl constituie solicitarea Casei de P. de schimbare a sentinței civile în sensul reducerii perioadei considerate ca fiind timp util la pensie pentru reclamanta C. I..
Instanța constată astfel că în prezenta cauză nu există posibilitatea analizării întregii perioade 1971-1989 și nici analiza necompetenței materiale a Judecătoriei Dragomirești în soluționarea prezentei cauze, astfel că prezenta analiză se va limita la perioada 1ianuarie 1971-4 noiembrie 1972, urmând a fi analizate doar susținerile apelantei.
În privința apelului declarat, analizând în limitele devolutive ale acestuia, instanța consideră apelul fondat. Astfel, se reține că, reclamanta C. I. a figurat în perioada 1971-1975 la poziția din registrul agricol al tatălui său V. G., agricultor (f.7 din dosar). Înregistrarea inițială din registrul agricol este din 1971, iar rubrica privind ocupația intimatei V. I. (căsătorită C.) apare mențiunea-în anul 1971-elev. Ulterior, atât numele intimatei cât și mențiunea legată de ocupație au fost modificate (V. s-a modificat în C.-în anul 1973 ca urmare a căsătoriei intimatei cu C. S.-certificatul de căsătorie fiind depus la fila 5, cât și ocupația principală din elev în agricultor).
Din cuprinsul registrului agricol aflat la fila 7 se constată că întreaga familie deținea lot agricol. Astfel, nu se poate reține că V. I. (căsătorită C. în anul 1973) era persoana care a primit lotul agricol care figurează la poziția tatălui său V. G..
Mai mult decât atât, chiar și după ce V. I. s-a căsătorit schimbându-și numele în C. I. (căsătoria la 10 februarie 1973) familia C. a locuit împreună cu familia V. G.. În copia registrului agricol depus la fila 7 familia V. G. figurează cu lot agricol doar în anul 1971 nu și ulterior. Astfel, la poziția la care C. I. era menționată în registrul agricol, lotul ajutător a fost atribuit doar în anul 1971, în anii 1972-1975 familia V. G., V. I., V. A., V. D., V. I. (căsătorită C.) și C. S. (ginerele capului de familie V. G.) nu au mai deținut lot ajutător.
Deși intimata s-a căsătorit în anul 1973, acest, împreună cu C. S. au fost înregistrați în Registrul agricol cu poziție distinctă doar în cursul anului 1981.
Potrivit art. 10 din legea 31/1954, invocat de intimată în cuprinsul concluziilor scrise se constată, din probele administrate că nu s-a făcut dovada incidenței în speță a faptului că intimata C. I. s-a înscris în cooperativa agricolă de producție anterior împlinirii vârstei de 16 ani cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 alin. 2 din Decretul 31/1954, respectiv acordul părinților și adeverința medicală menționată în norma legală.
Astfel, se constată că V. I. (căsătorită Chidriș), reclamanta din prezenta cauză, nu a făcut dovada faptului că a efectuat normele stabilite de Adunarea Cooperativei Agricole de Producție, în nume propriu, în calitatea sa de membru al CAP, astfel cum au declarat martorele, motiv pentru care instanța nu va avea în vedere declarațiile martorelor audiate.
Cu toate acestea având în vedere limitele cu care C. de P. a înțeles să investească instanța, sentința civilă va fi schimbată în parte în sensul că va fi înlăturată perioada 1971-4 noiembrie 1972 din cuprinsul timpului util la pensie, celelalte dispoziții ale sentinței atacate urmând a fi păstrate deoarece nu fac obiectul prezentului apel, nefiind atacate de apelanta C. Județeană de P..
În privința cheltuielilor de judecată solicitate, se constată că în apel nu a fost formulată întâmpinare, iar solicitarea a fost formulată doar prin concluziile scrise, astfel că această solicitare nu va fi avută în vedere.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, instanța va admite, în temeiul art. 480 C.proc.civ., apelul declarat de C. Județeană de P. Maramureș sentința atacată fiind schimbată în parte potrivit dispozitivului în limitele criticate în memoriul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de C. Județeană de P. Maramureș cu sediul în Baia M. . jud. Maramureș, cod identificare fiscală_ cont bancar RO82TREZ25A_X împotriva sentinței civile nr. 758 pronunțată la data de 16 aprilie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că
Dispune înlăturarea perioadei 1 ianuarie 1971 – 4 noiembrie 1972 din perioada reținută în sentința atacată ca fiind perioada în care reclamanta C. I. a prestat activitate în cadrul CAP Săliștea de S. în calitate de membru cooperator, perioadă care constituie timp util la pensie.
Respinge cererea intimatei C. I. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
W. D. P. M. B. M. C.
Red.: /P.M.B.20.11.2014/
T.red.: M.C./20.11.2014
6 ex. /.>
Judecător la fond: L. B.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1175/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
