Fond funciar. Decizia nr. 424/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 424/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I C.
Dosar nr._
DECIZIA C. NR. 424/R
Ședința publică din 01 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. T.
Judecător: D. T.
Judecător: D. W.
Grefier: M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurenta ., cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3080/9.04.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ **, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 10.09.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la data de 17.09.2014, 24.09.2014, apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3080/9.04.2014, Judecătoria Baia M. a respins excepția lipsei de interes a petentei .. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . J. SRL și excepția lipsei de interes privind pe pârâta . J. SRL. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. și D. R. și în consecință: S-a respins cererea petentei . împotriva intimatului Ministerului A. și D. R., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea petentei . împotriva intimaților P. C. V., . J. SRL, C. L. Oarța de J. de aplicare a Legilor fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar.
A fost obligată petenta să plătească intimatului P. C. V. suma de 3000 RON, cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că prin Decretul 712/1966 bunurile aflate în posesia organizațiilor socialiste au devenit bunuri proprietate de stat.
F. Întreprindere pe Mecanizarea A. Maramureș este o fostă organizație socialistă reorganizată în baza L. 15/1990, devenind astfel . capital de stat. Aceasta avea posibilitatea, odată cu apariția HG 834/1991, să solicite certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor necesare desfășurării activității, prin urmarea unei proceduri reglementată de actul normativ menționat mai sus.
Cât timp . a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenului pe care se găsesc construcțiile, teren ce formează obiectul prezentului litigiu, nu are drept de proprietate asupra acestuia și deci, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. III alin. 1 lit. a) și b) din Legea 169/1997, terenul de sub nr. cadastral 2052 nefăcând parte nici din domeniul public sau privat al statului. Statul putea dobândi dreptul de proprietate publică și privată asupra terenurilor în condițiile L. 213/1998, prin modalitățile prevăzute de art. 7. Cum, însă, nu s-a făcut dovada că terenul de sub nr. cadastral 2052 a fost dobândit în proprietate de către stat și nici nu s-a dovedit că reclamanta a dobândit în proprietate acest imobil, în speță nu-și găsesc aplicabilitatea prevederile pe care . și-a întemeiat acțiunea, respectiv prevederile art. III alin. 1 lit. a) și b) din Legea 169/1997.
Un alt argument pe care reclamanta și-a întemeiat în fapt acțiunea se referă la acela conform căruia suprafața de teren pe care pârâtul P. C. V. o deținea pe raza comunei Oarța de J., conform registrului agricol, era mai mică decât cea reconstituită în proprietate, prin titlul atacat.
Însă, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. cadastral 2052 s-a făcut nu în temeiul registrului agricol, ci în baza înscrierilor din CF 12.
Prin urmare, nu are importanță suprafața de teren înscrisă în registrul agricol deținut de reclamantă atâta timp cât reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu s-a făcut în baza CF 12, pârâtul P. C. V. demonstrând cu ajutorul actelor de stare civilă că pe tatăl soției sale îl chema P. P., o persoană cu același nume fiind înscrisă în cartea funciară mai sus menționată, în calitate de coproprietar.
Susținerea reclamantei din cererea de chemare în judecată referitoare la faptul că pârâtul ar fi primit în schimbul terenului din litigiu un alt imobil, în compensare, și cu toate acestea, i s-a reconstituit și dreptul de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, nu a fost probată în nici un fel. C. L. de aplicare a Legilor F. Funciar care este cea mai în măsură să arate dacă s-a procedat sau nu în acest fel, întrucât aceasta este cea care are printre atribuții și pe aceea de punere în posesie, susținând, prin întâmpinare, că pârâtul P. C. V. nu a primit teren prin echivalent, în natură în locul celui ce formează obiectul prezentei acțiuni.
Așadar, întrucât reclamanta nu a demonstrat că are vreun titlu de proprietate, dobândit prin modalitățile prevăzute de art. 645 Cod civil, asupra terenului de sub nr. cadastral 2052, cuprins în titlul de proprietate 1941/83 eliberat pârâtului P. C. V., nu este îndrituită să solicite constatarea nulității actului de proprietate deținut de acest intimat, dispozițiile art. III lit. a) și b) din Legea 169/1997 nefiind aplicabile în speță, pentru considerentele mai sus arătate.
Neconstatându-se nulitatea titlului de proprietate nu s-a dispus nici rectificarea CF_, pârâtul P. C. V. păstrându-și dreptul de proprietate asupra terenului nr. cadastral 2052.
Împotriva sentinței a declarat recurs . solicitând în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea în tot a acțiunii precizate și completate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Recurenta a arătat că potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, se pot restitui foștilor proprietarii terenurile considerate proprietate de stat prin aplicarea Decretului nr. 712/1966, daca sunt fără construcții și neafectate de lucrări de investiții. per a contrario, dacă pe aceste terenuri sunt construcții si sunt afectate de lucrări de investiții, nu pot fi restituite foștilor proprietari.
Instanța de fond însa, în opinia recurentei, în mod greșit, a considerat că aceste terenuri trebuiau obligatoriu să intre în proprietatea unei organizații socialiste, prin aplicarea prevederilor HG 834/1991. Acest mod de interpretare a normelor legale nu este corect, deoarece legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că aceste terenuri trebuie să fie în proprietatea celor care dețin lucrările de investiții. Prevederea legala este în sensul că pe terenurile în discuție să nu fie construcții și acestea să nu fie afectate de lucrări de investiții. Totodată, textul legii spune: „considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1996”, nicidecum trecute în proprietatea statului prin diverse acte normative. Prin urmare, recurenta consideră că instanța, prin considerentele sentinței, a adăugat la lege.
De asemenea, în opinia recurentei, instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere, asupra petitului privind rectificare înscrierilor din CF_ Oarța de J. nr. cad. 2052, în sensul retranscrierii în CF 1047 Oarța de J. nr. top 753/4 a atelierului de fierărie.
La pag. 9 penultimul aliniat din sentință, instanța motivează doar că "neconstatându-se nulitatea titlului de proprietate, nu se va dispune nici rectificarea CF_, pârâtul P. C. V. păstrându-și dreptul de proprietate asupra terenului nr. cad. 2052." Insă cererea recurentei viza următoarele: radierea înscrierii dreptului de proprietate a pârâtului intimat P. C. V., în baza TP contestat, pentru suprafața de 4496 mp, și rectificarea înscrierilor din CF_ Oarta de J. nr. cad. 2052 în sensul retranscrierii în CF 1047 Oarta de J. nr. top. 753/4 a atelierului de fierărie. Acest ultim petit instanța nu l-a soluționat deloc, deoarece prin penultimul alin. de la pag. 9 nu motivează decât tangențial petitul privind radierea, nicidecum rectificarea.
Această omisiune a instanței de fond, în opinia recurentei, atrage după sine casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a soluționat cererea fără a intra în cercetarea fondului. Radierea înscrierilor dintr-o carte funciara este o operație juridică separată și distinctă de cea a rectificării, astfel că recurenta nu poate opina în sensul că prin al. penultim de la pag. 9, instanța a soluționat și motivat ambele capete de cerere.
Recurenta mai arată că a formulat și o plângere penală în ceea ce privește situația actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
Intimatul P. V. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, tribunalul reține următoarele:
Cât privește capătul de cerere privind casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pe temeiul faptului că instanța fondului nu s-ar fi pronunțat asupra capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor din C.F. în sensul retranscrierii în C.F. 1047 la nr. topo 753/4 a atelierului de tâmplărie nu este întemeiat.
În primul rând se poate observa că în motivarea hotărârii în cuprinsul sentinței la pag. 9 ultimul aliniat instanța a reținut: ,, Neconstatându-se nulitatea T.P. nu se va dispune nici rectificarea C.F._ pârâtul P. V. C. păstrându-și dreptul de proprietate asupra terenului nr. cadastral 2052”.
Chiar dacă instanța nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra capătului de cerere privind rectificarea C.F. recurenta poate să uzeze de dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, să ceară completarea hotărârii.
Nu este întemeiată nici cererea recurentei privind casarea pe temeiul faptului că nu s-a soluționat capătul de cerere privind retranscrierea în C.F. a atelierului de fierărie.
Atelierul de fierărie a fost notat de S.C. A. S.A în C.F. 1047 (a se vedea înscrierea de sub B 3). Nimeni nu a cerut și nu a dispus radierea atelierului din C.F., prin urmare nu era necesară retranscrierea imobilului în C.F.
Apoi acest petit a fost unul nou solicitat de recurenta în fața instanței de fond după ce expertul a constatat că atelierul de fierărie a fost notatîin alt nr. cadastral.
Acest capăt de cerere nu are legătură cu litigiul al cărui obiect îl constituie anularea parțiala T.P. însă recurenta a dorit să-și rezolve cu aceasta ocazie a soluționării prezentei cauze și situația juridică a notarii construcțiilor care în opinia sa s-a făcut greșit.
Greșeala notarii atelierului de fierărie în C.F. nu poate schimba soluția instanței fondului întrucât notarea greșită în C.F. a construcțiilor s-a făcut de S.C. A. S.A și nu de P. V. C.. P. V. C. și-a intabulat în C.F. doar terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate.
În ce privește fondul cauzei, respectiv anularea parțială a titlului de proprietate emis pe numele intimatului, exista dovezi clare (înscrisuri) și de necontestat că acesta a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu întrucât acest teren a fost adus de intimat și soția lui în CAP.
S-a dovedit și că terenul a fost primit de zestre de soția intimatului, P. S. de la P. P. tatăl soției intimatului, mai înainte de cooperativizarea agriculturii. In acest sens există la dosarele de fond ale cauzei extrasul C.F. nr.12, Oarța de J. (retranscris în C.F. 1047), filele 40 și 47, actele de stare civila (filele 52,53), precum și copia din registrul agricol.
Reconstituirea dreptului său de proprietate nu s-a făcut doar pe temeiul copiei din Registrul agricol (acest înscris fiind unul auxiliar cu care s-a dovedit că intimatul a adus terenul în litigiu în C.A.P. ), ci pe temeiul extrasului de C.F. cu care a dovedit că terenul a aparținut tatălui soției sale, P. P..
Susținerile recurentei potrivit cărora, motivat de faptul că pe acest teren au fost ridicate construcții în regimul comunist și pentru aceasta intimatul nu era îndreptățit la reconstituire, sunt greșite, câta vreme întreprinderea pentru Mecanizarea A. ca unitate agricolă de stat nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra terenului ci doar un drept de administrare operativă asupra lui (a se vedea înscrierea de sub B 2 din C.F.1047) iar S.C. A. S.A. Oarța de J. în calitate de pârâtă în această cauză și care a înstrăinat imobilele către reclamanta .. nu a înscris supraedificate în C.F. decât la data de 30.04.2001, și aceasta în condițiile în care validarea cererii intimatului asupra terenului s-a făcut în anul 1991.
Apoi nu s-a cu vreun înscris sau alt mijloc de probă, că S.C. A. S.A Oarța de J. a fost succesoarea în drepturi a întreprinderii pentru Mecanizarea A. pentru că toate agromecurile s-au constituit ca urmare a divizării Stațiunilor pentru Mecanizarea A.. Prin urmare A. S.A este moștenitoarea S.M.A și nu a întreprinderii pentru Mecanizarea A..
Întreprinderea pentru Mecanizarea A. Maramureș care nu avea în patrimoniu terenul, așa cum cer prev. art. 20 alin 2 din Legea 15/1990 ci avea doar un drept de administrare operativă asupra lui nu s-a reorganizat și transformat potrivit acestui act normativ în societate comercială, astfel încât pârâtul P. V. C. să poată formula cerere pentru a deveni acționar.
Sunt greșit. 5 din art.36 din Legea 18/1991. Acest text de lege a suferit mai multe modificări din 1991 până la data soluționării litigiului, recurenta s-a folosit de prevederile textului art. 35 alin. 5 după ce acesta a fost introdus în modificările L. nr. 18/1991, însă situația concretă a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului pe numele intimatului potrivit reglementarilor L. 18/1991 (anul reconstituirii dreptului) trebuie analizată nu potrivit modificărilor aduse pe parcursul anilor actului normativ respectiv potrivit modificărilor aduse de Legea 169/1997 așa cu susține recurenta.
Textul alin. 5 de la art. 36 din Legea 18/1991 a fost introdus nou după formularea cererii de reconstituire de către intimat și recurenta 1-a invocat folosindu-se de el drept temei al motivelor sale.
Textul are următorul conținut „ (5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
În aceste condiții potrivit principiului neretroactivității legii civile consacrat în art. 1 cod civil vechi „Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă", textul art. 36 alin 5 din Legea 18/1991 modificată nu poate avea efect retroactiv asupra cererii intimatului validată de comisia locala în anul 1991.
Principiul neretroactivității este unul dintre principiile legii civile în timp, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute.
In ce privesc înscrierea dreptului de proprietate în favoarea statului așa cum rezultă din textul mai sus citat, este adevărat ca statul în perioada regimului comunist a devenit proprietar al terenului ca urmare a adresei Consiliului Popular al Jud. Maramureș nr. 5368/09.06.1971 dar dobândirea dreptului de proprietate în favoarea sa potrivit Decretului 712/1966 s-a făcut în mod abuziv întrucât așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond acesta nu a avut asupra terenului o posesie utilă ci una viciată prin voința morală astfel încât statul nu a dobândit dreptul de proprietate prin just titlu ci prin obstrucționarea proprietarului prin masuri de autoritate excesivă, transformată în violență morală, menținută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului comunist (a se vedea Decizia 165/2005 a I.C.C.J).
Apoi cât privesc cele două acte normative Decretul 218/1960 și Decretul 712/1966 în baza cărora terenul a trecut în proprietatea statului, așa cum s-a dovedit s-au încălcat prev. art. 12 din Constituția din 1952 și respectiv art. 12 si art.36 din Constituția din 1965, legile organice și Tratatele internaționale la care România este parte precum si prevederile art. 481 Cod civil vechi în care se prevede clar că „ nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Reclamanta recurentă susține că pe terenul în litigiu la data formulării cererii de reconstituire (în anul 1991) se aflau construcții și prin urmare el nu putea fi atribuit în favoarea intimatului.
Aceste susțineri nu corespund adevărului întrucât potrivit extrasului de C.F. nr. 1047 Oarța de J. dar și constatărilor celor doi experți, doar pe o parte din terenul reconstituit de 0,96 ha au fost notate construcțiile cumpărate de reclamanta .. (construcțiile potrivit celor consemnate în expertiză ocupă 4496 mp) dar notarea lor s-a făcut doar la data de 30.04.2001 în baza unei adeverințe eliberată de Primăria Oarța de J. iar cererea de reconstituire a dreptului asupra terenului și validarea ei s-a făcut în anul 1991 potrivit L. 18/1991 nemodificata.
Notarea construcțiilor în C.F. care s-a făcut doar în anul 2001 nu era opozabilă intimatului la data introducerii cererii sale de reconstituire.
Cât privesc susținerile potrivit cărora anularea titlului este dovedită de faptul că intimatul a primit în schimb teren în echivalent drept compensare și că acest fapt este de notorietate în comună, s-a dovedit în fata instanței de fond că acestea nu sunt fondate întrucât terenul la care se face referire recurenta care susține că s-a dat în schimbul terenului în litigiu, respectiv cel din locul numit „Fâneața”, a aparținut de asemenea tatălui soției sale P. P. și care a făcut de asemenea obiectul cererii la Legea 18/1991.
Raportat la considerentele de mai sus, recursul va fi respins conform dispozitivului și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr. 20/2014 din 5.09.2014 anexată în copie certificată, concluziilor scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta . cu sediul în Baia M. . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3080/09.04.2014, pronunțată de judecătoria Baia M..
Obligă recurenta . la plata către intimatul P. V. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2014.
Președinte Judecători Grefier
S. T. A. Ț. D., W. D. H. M.
Red.W.D./23.04.2015
Tred. M.H./27.04.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 549/2014. Tribunalul... → |
|---|
