Prestaţie tabulară. Decizia nr. 380/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 380/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIIVLĂ NR. 380/R
Ședința publică din 10 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. T.
Judecător: D. T.
Judecător: D. W.
Grefier: M. H.
Pe rol fiind este soluționarea recursului declarat de recurenții V. M. și V. I., ambii domiciliați în S. Marmației . . ., împotriva sentinței civile nr. 1558/27 iunie 2013 pronunțată de către Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se constată că recurenții V. M. și V. I. au depus la dosar prin serviciul registratură, la data de 17.06.2014, dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1558/27.06.2013, pronunțată de către Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții V. M. și V. I. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S. Marmației prin primar.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate cu titlu de accesiune imobiliară asupra casei aflate pe teren și întabularea acestui drept în cartea funciară.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. 1782/307/8 ianuarie 2013, reclamanții V. M. și V. I., au chemat în judecată pârâtul Muncipiul S. Marmației, prin primar solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care: să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată, asupra imobilului în natură teren în suprafață de 1695 mp situate la locul numit “Valea Cufundoasă”, înscris în CF nr. 5 S. Marmației cu nr top 6396/7/3-cu suprafața de 516 mp; nr. topo 6396/8/3-cu suprafața de 505 mp, nr. topo 6396/9/3-cu suprafața de 476 mp și nr. topo 6396/10/1–cu suprafața de 198 mp, nr. topo ce urmează să fie dezmembrat în topo 6396/10/1/1; să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren în evidențele de carte funciară, pe seama reclamanților, cu titlu de uzucapiune precum și asupra casei existente pe acest teren, cu titlu de accesiune.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că folosesc terenul și casa de locuit din S. Marmației, .. 44, în mod pașnic și sub nume de proprietar din anul 1985, când l-au dobândit cu titlu de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de la numiții N. G. și N. D.. Aceștia au posedat terenul și casa de locuit în aceleași condiții din anul 1978, când le-au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată de la numiții Ș. G. și Ș. I.. Anterior anului 1947 imobilele se aflau în folosința părinților vânzătorului Ș..
Terenul se află în proprietatea privată a Statului Român și nu a fost revendicat la legile fondului funciar.
În drept au fost invocate art. 1890, 1846, 1847 și 1860 C.civ.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 520 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat și a reținut următoarele:
Conform notei de constatare întocmită de ing. C. V. imobilul aflat în folosința reclamanților este situat în intravilanul municipiului S. Marmației, jud. Maramureș între vecinii: D. I., R. V. și drum de acces și are o suprafață de 1695 mp, de natură arabil, curți și construcții. Sub aspect de carte funciară această suprafață face parte din terenurile înscrise în CF nr. 5 S. Marmației, cu nr. topo 6396/7/3-cu suprafața de 516 mp; nr. topo 6396/8/3-cu suprafața de 505 mp, nr. topo 6396/9/3-cu suprafața de 476 mp și nr. topo 6396/10/1 –cu suprafața de 870 mp. Partea din spate a terenului nu ocupă integral suprafața nr. topo 6396/10/1 motiv pentru care propune dezmembrarea acestuia în: nr. topo 6396/10/1/1-în suprafață de 198 mp pentru reclamanți; nr. topo 6396/10/1/2-în suprafață de 672 mp pentru vechiul proprietar.
Pe terenul folosit de reclamanți sunt edificate două construcții, respectiv o casă de locuit și o anexă gospodărească. Potrivit extrasului CF nr. 5 S. Marmației terenurile cu nr. topo 6396/7/3-cu suprafața de 516 mp; nr. topo 6396/8/3-cu suprafața de 505 mp, nr. topo 6396/9/3-cu suprafața de 476 mp și nr. topo 6396/10/1 –cu suprafața de 870 mp se află în proprietatea Statului Român cu titlu de lege, în temeiul Legii nr. 260/1945.
Din declarațiile martorelor U. I. și S. M. a rezultat că reclamanții au primit terenul în anul 1985 de la rudeniile reclamantei, pe nume N. D. și G., în schimbul întreținerii prestate. Aceștia au cumpărat imobilul în anul 1978 de la numitul Ș. G., care-l avea de la părinți. Părinții vânzătorului dețineau terenul în perioada 1945-1947. Suprafața folosită de reclamanți este de aproximativ 1700 mp, fiind îngrădită, iar pe ea se află construcții ce au fost edificate de familia N..
Prin adresa nr. 3262/R/2013 eliberată de Comisia locală de fond funciar S. Marmației s-a comunicat că terenul în litigiu se află în domeniul privat al municipiului, reclamanta figurând în registrul agricol cu o suprafață de 2000 mp, din care – arabil-Acasă-1200mp; fânețe-Valea Cufundoasă-600 mp; -construcții-Acasă-200mp, din anul 2003, înainte fiind înscrisă N. D.. Nu se poate preciza dacă acest teren a fost revendicat în baza legilor fondului funciar deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut după datele din Registrul agricol din perioada 1945-1990 și nu după localizarea topografică a terenurilor.
Martorii au plasat începutul posesiei în jurul anilor 1945-1947 astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1848, dar având în vedere că nu s-a putut stabili dacă acest teren a fost revendicat în temeiul legilor fondului funciar, instanța a respins cererea de constatare a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților prin prescripție achizitivă.
În acest sens s-a avut în vedere că imobilul în litigiu se află în proprietatea Statului Român, iar terenurile proprietate de stat au intrat și ele sub incidența Legii nr. 18/1991 și a actelor normative ulterioare.
În ceea ce privește petitele privind constatarea dreptului de proprietate asupra casei de locuit și întabularea acestui drept în cartea funciară instanța a luat act că reclamanții au renunțat la acestea (reclamanta personal la termenul de judecată din 24.03.2013-f.19, iar reclamantul prin înscrisul depus pentru termenul din 13.06.2013-f.27).
Împotriva sentinței civile nr. 1558/27.06.2013 a Judecătoriei S. Marmației, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, au formulat recurs recurenții-reclamanți solicitând: în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă să se admită recursul, iar modificând sentința atacată, să se admită acțiunea recurenților așa cum a fost formulată în sensul să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a recurenților, asupra imobilului în natură teren în suprafață de 1695 mp, situat în locul denumit „Valea Cufundoasă” înscris în CF nr. 5 S. Marmației, cu nr. top 6396/7/3 cu suprafața de 516 mp, nr. top 6396/8/3 cu suprafața de 505 mp, nr. top 6369/9/3, cu suprafața de 476 mp și nr. top 6396/10/1/1 după dezmembrare cu suprafața de 198 mp; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în evidențele CF pe numele recurenților cu titlu de uzucapiune; să se ia act de renunțarea la petitul privind întabularea în CF a construcției existentă pe teren, în natură casă de locuit; în subsidiar recurenții solicită casarea cu trimitere, în vederea rejudecării cauzei și administrarea de noi probe.
În motivele de recurs, recurenții-reclamanți au arătat următoarele:
În opinia recurenților, instanța a ignorat conținutul adeverințelor emise de primăria S. Marmației, încălcând astfel dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, la fila nr. 20 din dosar, este depusă adeverința emisă de Primăria S. Marmației, din conținutul căreia reiese că „nu sunt depuse cereri de revendicare a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar privitor la suprafața de teren. Această adeverință se completează cu adeverința emisă de primăria S. Marmației fila 21” referitoare la situația juridică a imobilului, precum și la date de Registru Agricol.
Raportat la aceste înscrisuri, în opinia recurenților, pare cel puțin curioasă motivarea instanței de fond cum că „nu s-a putut stabili dacă acest teren a fost revendicat la legile fondului funciar”. În măsura în care instanța de recurs va aprecia faptul că adeverințele de la fila 20 și fila 21, nu sunt lămuritoare în opinia recurenților se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se completa această adeverință cu date suplimentare de la Primăria S. Marmației.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând sentința recurată pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform CF 5 S. Marmației, pe terenul în litigiu figurează proprietar tabular Statul Român, cu titlu de drept lege, conform încheierii nr. 385/19.02.1946.
Posesia afirmată de către reclamanți asupra imobilului proprietatea tabulară a Statului Român nu poate fi considerată, anterior anului 1991, o posesie utilă.
Domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale a primit o consacrare legală abia în anul 1991, prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 69/1991.
Anterior anului 1991 nu a existat noțiunea de domeniu public și domeniu privat al statului, toate bunurile aparținând acestuia, constituind fondul unitar al proprietății socialiste de stat, dintre care cele mai importante nu puteau forma decât obiectul dreptului de proprietate socialistă de stat, iar celelalte, chiar și în situația în care, în mod excepțional, erau alienabile, nu puteau intra în circuitul civil general, decât atunci când ieșeau legal din patrimoniul statului.
Prin urmare, nu se putea dobândi prin prescripția achizitivă dreptul de proprietate asupra unor bunuri aparținând fondului unitar al proprietății de stat.
Posesia afirmată de recurenți, anterior anului 1991, nu poate fi considerată o posesie utilă, sub nume de proprietar, în sensul prevederilor art. 1847 cod civil 1864, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cu aceste precizări vizând considerentele, tribunalul constată corectă soluția primei instanțe și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 va respinge ca nefondat recursul declarat, constatând nefondate criticile formulate prin motivele de recurs.
În mod eronat se susține de către recurenți incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă 1865.
Starea de fapt descrisă în acțiunea introductivă nu este de natură să conducă la concluzia existenței unei posesii utile, cerute de lege pentru îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, în condițiile în care proprietar tabular al terenului era Statul Român.
Conținutul adeverințelor emise de primăria S. Marmației, respectiv interpretarea dată de către recurenți nu pot determina o altă soluție, raportat la dispozițiile art. 1847 Cod civil 1864.
Apartenența imobilului în litigiu la domeniul privat al Statului, respectiv la domeniul privat al municipiului S. Marmației reclamă o altă modalitate de clarificare a aspectelor invocate de reclamanți în motivarea în fapt a acțiunii și nu invocarea uzucapiunii.
În cauză nu sunt incidente niciunul din motivele de modificare sau de casare prevăzute de lege.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1558/27.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenții V. M. și V. I., ambii domiciliați în S. Marmației . . ., împotriva sentinței civile nr. 1558/27 iunie 2013 pronunțate de către Judecătoria S. Marmației în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.
Președinte, A. S. T. | Judecător, D. Ț. | Judecător, D. W. |
Grefier, M. H. |
Red.Ț.D./11.09.2014
Tred. M.H./ 12.09.2014- 2 ex
Judecător la fond: C. E. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
