Fond funciar. Decizia nr. 533/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 533/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ cod operator 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 533/R

Ședința publică din 26 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ț. D.

Judecător:T. D. M.

Judecător: S.-T. A.-A.

Grefier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către petenta H. L. cu domiciliul în Israel, Nahariyya ., ., și cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 32 ., împotriva sentinței civile nr. 8470 din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 29.10.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 05.11.2014, 12.11.2014, iar apoi pentru termenul de azi.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de recurs de față.

P. sentința civilă nr. 8470/19.09.2012 a Judecătoriei Baia M. s-a admis în parte cererea formulată de petenta H. L., domiciliată în Nahariya, ., ., Israel, cod_ în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru aplicare L. F. Funciar Seini și C. Județeană pentru aplicarea L. F. Funciar Maramureș; s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș de aplicare a Legii F. Funciar nr. 714/16.07.2007 cu privire la poziția 5 privind-o pe petentă; s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei asupra unei suprafețe de 1155 mp aferentă nr. topo 4166 și 4167 din CF 193, suprafață ce se va reconstitui în natură în măsura în care terenul este liber sau prin echivalent în natură dacă terenul este reconstituit altei persoane sau prin acordare de despăgubiri dacă nu există teren în rezervă precum și asupra unei suprafețe de 785 mp aferentă terenului înscris în CF 161 nr. topo 1583/2 și 1584, suprafață ce se va reconstitui prin echivalent în natură dacă există teren în rezervă sau în caz contrar, prin acordare de despăgubiri.

P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., petenta H. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru aplicare L. F. Funciar Seini și C. Județeană pentru aplicarea L. F. Funciar Maramureș anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș de aplicare a L. fondului funciar nr. 714/2007 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut antecesorilor săi.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, la dosarul aflat la C. L. de Fond Funciar Seini, a depus toate documentele de proprietate și filiație cu privire la descendenții săi respectiv Herschovits Blanc, sora tatălui său (mătușa sa) decedată la Auschvitz, certificatul său de naștere, certificatul de deces al bunicii sale din partea tatălui Herschovits M., certificatul de deces al tatălui său Herscovits A. și copii ale extraselor de carte funciară cu numerele: 161 Seini, 2077 Seini, 1290 Seini, 1278 Seini, 446 Seini, 193 Seini, 1360 Seini și 856 Seini de unde rezultă dreptul său de moștenitor legal.

La data de 27.01.2009, când mandatarul său s-a prezentat la Primăria Seini, i s-a comunicat sub semnătură decizia mai sus recurată fără a se specifica și motivul refuzului de a i se retroceda proprietățile antecesorilor săi.

Intimata C. L. Seini de aplicare a Legii fondului funciar, prin întâmpinare, a arătat că, se opune admiterii acțiunii.

În motivarea întâmpinării, a arătat că, din buletinul de identitate al petentei rezultă că aceasta are cetățenie israeliană și nu face dovada dublei cetățenii astfel cum prevede legea.

P. Hotărârea nr. 714/16.07.2007 C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Maramureș i-a invalidat petentei H. L. cererea pentru retrocedarea terenurilor pe motiv că la dosar a depus cerere pentru o suprafață nespecificată de teren agricol.

Intimata C. Județeană Maramureș de aplicare a L. fondului funciar, prin întâmpinare, a arătat că, nu se opune admiterii acțiunii.

În motivarea întâmpinării, a arătat că, numita H. L., a depus la C. locală Seini, o cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 cerând reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață neprecizată de teren agricol situat în localitatea Seini.

C. județeană a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată pe următoarele considerente: suprafața solicitată este neprecizată; - terenurile cuprinse în CF-urile prezentate nr. 1278, 856, 1290, 475, 446, 193, 1360, 2077, 161 au fost vândute sau nu face dovada calității de moștenitoare; reclamanta nu are cetățenia română.

Analizând cererea petentei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

P. cererea înregistrată la C. L. Seini de aplicare a Legii fondului funciar sub nr. 363/2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi, și înscrise în CF 1278 ( cel din proprietatea lui Herskovits Betty), în CF 856, în CF 1290 (cel din proprietatea lui Herskovits Ignatiu), în CF 475 (cel din proprietatea lui Herskovits Alfred), în CF 446, în CF 193, CF 1360, CF 161 și CF 2077 (fila 11).

P. Hotărârea nr. 714/16.07.2007 a Comisiei Județene Maramureș de aplicare a L. fondului funciar s-a invalidat cererea.

Plângerea formulată împotriva acestei hotărâri formează obiectul prezentului litigiu.

Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 republicată și modificată, dreptul de proprietate se reconstituie foștilor proprietari, adică celor de la care s-a preluat terenul de CAP sau de către Stat, sau moștenitorilor acestora.

În consecință, se va proceda la analizarea cuprinsului cărților funciare în temeiul cărora petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru a se vedea cine era proprietar al acestor terenuri anterior cooperativizării sau preluării de către Stat și dacă petenta era sau nu rudă cu acești proprietari.

Potrivit art. 13 din Legea 18/1991 republicată și modificată, petenta este considerată că a acceptat succesiunea autorilor săi prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale Seini de aplicare a Legii fondului funciar și înregistrată sub nr. 363/2005.

Potrivit înscrierii din CF 1290 Seini, dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 5553/1 a aparținut bunicului petentei Herschovits M., fiind transmis prin moștenire succesorilor acestuia și ulterior vândut de aceștia din urmă lui R. G. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 13.03.1944 (fila 112-115).

Așadar, anterior cooperativizării (cooperativizarea a avut loc în anii 1959-1962) sau preluării de stat, terenul înscris în CF 1290 Seini nu mai aparținea antecesorilor petentei fiind vândut unei persoane față de care petenta nu are calitatea de moștenitoare.

P. urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 și art. 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată, petentei nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 1290 Seini.

Aceeași este situația și în cazul terenului înscris în CF 446 Seini (fila 116-122).

Dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 477, 478 și 479 a aparținut, ca urmare a cumpărării în anul 1915, lui Herskovits B.. Aceasta a vândut, la rândul său, terenul de sub nr. topo 477, 478 și 479/2 lui Herskovics I. (potrivit înscrierii din CF 2077 Seini), iar terenul de sub nr. topo 479/1 l-a vândut lui Herskovics M..

Dreptul de proprietate al lui Herskovics M. asupra terenului de sub nr. topo 479/1 s-a transmis prin moștenire, în anul 1947, în proprietatea lui Ijoc A.. De la acesta a preluat Statul Român dreptul de proprietate.

Petenta nu a demonstrat că este rudă cu Ijoc A. și nici că acesta era decedat în anul 2005, adică la data formulării cererii de reconstituire. P. urmare, nefiind îndeplinite prevederile art. 8 și art. 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată, adică dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 466 nefiind proprietatea vreunei rude decedate a petentei nu va putea fi reconstituit în patrimoniul acesteia.

În ceea ce privește terenul înscris în CF 2077 Seini de sub nr. topo 477, 478 și 479/2, acesta a aparținut anterior preluării de către Stat lui Herskovits leana.

Petenta nu a făcut dovada rudeniei față de Herskovits I. și nici a faptului că aceasta era decedată în anul 2005 când a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Așadar, nefiind îndeplinite prevederile art. 8 și 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată, nu se va reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 2077 în favoarea petentei.

În ceea ce privește terenul de sub nr. topo 2302 și 2303 din CF 856 Seini, (terenuri ce au rămas în această coală după transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor de sub nr. topo 1715, 1902 și 2150 în favoarea unor persoane față de care petenta nu are calitatea de succesoare) acestea au aparținut, anterior preluării de Stat sau cooperativizării, ca urmare a cumpărării în 1931, lui Herskovits M. și E..

Nici după aceștia petenta nu a făcut dovada filiației și nici a faptului că aceștia erau decedați în anul 2005 când petenta a formulat cererea de reconstituire în temeiul Legii 247. Așadar, în favoarea petentei nu se va reconstitui nici dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 856 Seini.

Este de menționat că petenta a depus un certificat de deces al unei persoane Herschovits M., fiul lui Herschovits B., însă acesta nu poate fi fiul mătușii petentei (Herschovits B.) dat fiind faptul că aceasta este născută în anul 1909, iar Herschovits M. este născut în 1903, așa încât este evident imposibil ca acesta din urmă să fie verișorul petentei.

Referitor la terenurile intabulate în CF 475, CF 1278 și CF 1360, dreptul de proprietate asupra acestora a aparținut anterior cooperativizării, conform înscrierilor din aceste coli, lui I. M., D. A. și D. T. (pentru terenurile înscrise în CF 475, aceștia au transmis ulterior, în 1972 și 1976 dreptul de proprietate asupra imobilelor cuprinse în această coală, prin vânzare și moștenire), lui R. V. (pentru terenul înscris în CF 1278, R. V. dobândindu-l prin cumpărare în anul 1938 de la succesorii lui Herskovics M. și M.) și lui I. A. și I. Ignatiu (pentru terenul înscris în CF 1360, aceștia dobândindu-l, anterior preluării de către stat prin moștenire, în anul 1937 de la I. Mores).

Petenta nu a dovedit legătura de rudenie față de cei care au fost proprietari asupra terenurilor înscrise în CF 475, 1278 și CF 1360, anterior cooperativizării sau al preluării de către Stat, astfel încât nu i se va reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilelor cuprinse în aceste coli, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 și art. 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată.

Analizând înscrierile din CF 193 Seini, a reieșit că dreptul de proprietate asupra terenurilor de sub nr. topo 4266 și 4167 a aparținut anterior cooperativizării sau preluării de Stat, în coproprietate, în cote de câte 1/6 parte pentru fiecare coproprietar, lui Herskovits Ignatiu, Herskovits Sari, Herskovits B., Herskovits Ezeschel, Herskovits S. și Herskovits Betti.

Petenta a făcut dovada legăturii de rudenie numai față de Herskovits B..

Astfel, din actele de stare civilă a reieșit că aceasta a fost mătușa petentei, fiind fiica lui Herskovits M. și M. care l-au avut ca fiu și pe tatăl petentei, Herskovits A..

Herskovits B. a decedat, potrivit certificatului de deces în 09.05.1945.

P. urmare, întrucât petenta a demonstrat că Herskovits B. a fost mătușa sa și că aceasta era decedată în anul 2005, în temeiul art. 8 și 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată prin Legea 247/2005, urmează a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferentă cotei de proprietate de 1/6 aparținând autoarei sale. Raportat la întreaga suprafață aferentă nr. topo 4166 și 4167, de 6934 mp, suprafață aferentă unei cote de 1/6 parte este de 1155 mp.

Asupra acestei suprafețe nu este înscris în CF 193 dreptul de proprietate în favoarea nici unei persoane, astfel încât este posibil ca acest teren să nu fi fost reconstituit în favoarea nimănui. În această ipoteză, petentei i se va reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament conform art. 2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005. În măsura în care terenul de 1155 mp din CF 193 Seini a fost reconstituit legal în favoarea altei persoane, petenta este îndreptățită să primească teren prin echivalent din rezerva Comisiei Locale. Dacă C. L. Seini de aplicare a Legii fondului funciar nu dispune de teren în rezervă, petenta este îndreptățită să primească despăgubiri conform procedurii instituite prin titlul VII capitolul V din Legea 247/2005.

În ceea ce îi privește pe ceilalți coproprietari înscriși în CF 193, chiar dacă s-ar prezuma că sunt unchii și mătușile petentei, nu există dovada decesului acestora.

Or, atâta timp cât nu se face dovada decesului nu se poate prezuma că aceștia sunt morți, ceea ce înseamnă că nu pot transmite dreptul de proprietate prin moștenire. Una din condițiile transmiterii dreptului de proprietate prin moștenire este ca cel după care se solicită dezbaterea succesiunii să fie decedat la data la care se formulează această cerere.

Referitor la terenul din CF 161 Seini, dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 1583/2 și 1584, în suprafață de 785 mp, a aparținut anterior preluării de Stat, lui Herskovits A., tatăl petentei, decedat în anul 1995. Dovada filiației și a decesului a fost făcută de petentă cu ajutorul actelor de stare civilă depuse la dosar.

Întrucât, potrivit mențiunilor din CF 161 a fost reconstituit în temeiul Legii 18/1991, republicată, în favoarea unei alte persoane, petenta este îndreptățită, potrivit art. 8 și 13 din Legea 18/1991 republicată și modificată și art. 2 din Legea 1/2000, modificată, să i se reconstituie dreptul de proprietate prin echivalent teren sau despăgubiri.

În ceea ce privește faptul că petenta nu are cetățenia română, este de menționat că prevederile art. 48 din Legea 18/1991, republicată trebuie privite prin prisma dispozițiilor art. 44 din Constituție. Astfel, dispozițiile constituționale prevăd că cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală.

Așadar, chiar dacă prevederile art. 48 din Legea 18/1991, republicată au fost declarate constituționale, este de remarcat că acestea nu interzic dobândirea dreptului de proprietate de către cetățenii străini. Aceste prevederi trebuie însă raportate la prevederile art. 44 din Constituție, articol care reglementează modalitatea prin care cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, aceasta fiind moștenirea legală.

Așadar, coroborând cele două articole menționate mai sus, cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală.

În speță, petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor din CF 193 și CF 161 prin moștenire legală, ca urmare a demonstrării filiației față de autorii înscriși în aceste coli și acceptării succesiunii față de aceștia prin cererea pe care a făcut-o Comisiei Locale Seini de aplicare a Legii F. Funciar.

Nu se poate susține că Legea 18/1991, republicată și modificată, reprezintă temeiul de dobândire a dreptului de proprietate de către petentă asupra terenurilor din CF 193 și CF 161 și nu moștenirea legală.

Aceasta deoarece, pentru a verifica dacă solicitantul este îndreptățit sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate, trebuie verificat dacă este sau nu succesorul celor înscriși în cărțile funciare, adică dacă este sau nu rudă cu aceștia și dacă a acceptat sau nu moștenirea lor, adică trebuie verificată îndeplinirea condițiilor cerute de codul civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin moștenire legală.

Dacă s-ar considera că Legea 18/1991 reprezintă un alt temei de dobândire a dreptului de proprietate, s-ar pune întrebarea cum s-ar analiza dacă este sau nu îndeplinită această modalitate de dobândire a dreptului de proprietate fără a analiza calitatea de moștenitor a solicitantului. Legea fondului funciar trimite la dispozițiile dreptului comun în materie de moștenire, succesorii putând fi numai rudele așa cum prevede și codul civil, din clasele prevăzute de acesta, și pentru ca acestea să capete calitatea de moștenitor trebuie dovedită acceptarea succesiunii (numai modalitatea prin care se acceptă succesiunea este diferită de cea din Codul civil, în sensul că dată fiind situația specială a terenurilor ce se pot dobândi numai în temeiul Legii fondului funciar, în sensul că acestea au fost preluate abuziv, acceptarea succesiunii nu se face numai cu certificatul de moștenitor sau tacit ci prin depunerea unei cereri de reconstituire).

Așa fiind, cele două temeiuri nu pot fi separate, în caz contrar Legea fondului funciar, ar fi lipsită de conținut.

În concluzie, petenta poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din CF 193 Seini și CF 161 Seini prin moștenire legală în condițiile Legii 18/1991, republicată și modificată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurenta H. L., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la prima instanță în sensul că solicită printre altele restituirea în natură a imobilului casă și teren ce a aparținut bunicilor săi.

În motivarea recursului se arată că, în fapt, prin sentința recurată s-au încălcat prevederi imperative prin drepturile omului așa cum le statuează Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, recurenta arată că raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu s-a putut bucura de dreptul la despăgubire, astfel invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.”

Astfel CEDO, într-o hotărâre contra României arată că, în conformitate cu jurisprudența sa, „un reclamant nu poate susține o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție decât în măsura în care deciziile pe care le contestă se referă la „bunurile” sale în sensul acestei prevederi. Noțiunea de „bunuri” poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o „speranță legitimă” să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.

De asemenea, Curtea a mai afirmat că speranța de a obține recunoașterea subzistenței unui fost drept de proprietate ce s-a aflat o perioadă lungă de timp în imposibilitate de exercitare efectivă nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. De același regim beneficiază și o creanță condițională care se stinge prin nerealizarea condiției.

În schimb, atunci când un stat contractant, după ce a ratificat Convenția, inclusiv Protocolul nr. 1, adoptă o legislație care prevede restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate de către unui regim anterior, o legislație similară poate fi considerată ca și cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 în favoarea persoanelor care întrunesc condițiile de restituire. Același principiu se poate aplica și în privința dispozițiilor de restituire sau de despăgubire stabilite în baza unei legislații adoptate înainte de ratificarea Convenției, dacă această legislație rămâne în vigoare după ratificarea Protocolului nr. 1.

În același context, Curtea a statuat deja că atunci când principiul restituirii proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legal de practicile aplicate de autorități poate genera, atunci când persistă în timp și în lipsa unei reacții coerente și rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-și îndeplini obligația de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hotărârea Broniowski menționată mai sus, P. împotriva României, nr. 63.252/00, paragrafele 92 și 112, 1 decembrie 2005).

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul avea un „interes patrimonial” suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, irevocabil și exigibil, cu privire la care consideră că intră în sfera de aplicare a noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție P. urmare, nerestituirea terenului până în prezent, în lipsa acordării oricărei despăgubiri, constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.

De asemenea recurenta invocă preeminența convenției europene a drepturilor omului în dreptul intern roman raportat la faptul că potrivit art. 57 din Convenție „oricare Înalta Parte Contractantă va furniza, la cererea Secretarului General al Consiliului Europei, explicațiile cerute asupra felului în care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a dispozițiilor acestei Convenții”. Pe de altă parte art. 60 prevede că „nici o dispoziție din prezenta Convenție nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții la care această parte contractantă este parte”. Din aceste două articole rezultă spiritul și finalitatea Convenției, precum și raportul direct al acesteia cu dreptul intern al statelor care au ratificat-o. Convenția face parte din dreptul nostru intern întrucât, potrivit art. 11(2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern .Dar ea are și preeminență, nu numai în virtutea principiului primatului dreptului internațional, ci și pentru că aceasta este consacrată printr-o normă constituțional, respectiv, art. 20 din Constituție.

Recurenta apreciază, că sentința recurată încalcă prevederile Convenției pentru motivele mai sus menționate.

In ce privește sentința recurată aceasta elimină o . terenuri cu privire la care face referire la lipsa documentelor justificative ale rudeniei recurentei cu defuncții sau chiar starea de deces al antecesorilor săi cu toate că a făcut dovada în acest sens. Recurenta apreciază că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Intimatele C. L. pentru aplicare L. F. Funciar Seini și C. Județeană pentru aplicarea L. F. Funciar Maramureș nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor expuse, tribunalul reține următoarele:

În esență, prin recursul formulat, recurenta invocă încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Mai exact, recurenta invocă principii ale Convenției care ar fi încălcate în prezenta cauzei și care rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: preeminența Convenției față de dreptul intern; dreptul la despăgubire ce derivă dintr-o privare de proprietate, recurenta susținând că are un bun în sensul Convenției; faptul că legislația românească, care prevede restituirea integrală a bunurilor confiscate în regimul comunist poate fi considerată ca și cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1, în favoarea persoanelor care întrunesc condițiile de restituire; faptul că incertitudinea cu privire la punerea în practică a principiului restituirii proprietăților confiscate în mod abuziv, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autorități, poate genera, atunci când persistă în timp o omisiune a statului de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În concret se arată că instanța a respins cererea de reconstituire cu privire la anumite terenuri reținând lipsa dovezilor privind filiația, cu toate că recurenta reclamantă a făcut dovada în acest sens.

P. Hotărârea nr. 714/16.07/2007 emisă de C. Județeană Maramureș s-a invalidat Anexa nr. 46 Seini, poziția 5, solicitarea formulată de către recurenta H. L., în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață nespecificată de teren agricol.

În ce privește îndreptățirea recurentei reclamante la reconstituire, ca urmare a exercitării rolului activ, instanța i-a pus în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei copii traduse ale cărților funciare în care sunt menționate terenurile cu privire la care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, să indice care sunt acele terenuri cu datele de carte funciară și totodată să depună la dosar actele de stare civilă din care să rezulte filiația sa după titularii dreptului de proprietate înscriși în cărțile funciare indicate.

Prima instanță a procedat la analizarea cuprinsului cărților funciare în temeiul cărora petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru a identifica cine era proprietar al acestor terenuri anterior cooperativizării sau preluării de către Stat și dacă petenta era sau nu rudă cu acești proprietari.

Dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 1290 Seini, de sub nr. topo 5553/1, a aparținut bunicului recurentei Herschovits M., fiind transmis prin moștenire succesorilor acestuia și ulterior vândut de aceștia din urmă anterior colectivizării, lui R. G., persoană față de care recurenta nu are calitatea de moștenitoare, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 13.03.1944 (filele 112-115).

În cazul terenului înscris în CF 446 Seini situația este aceeași, în sensul că anterior cooperativizării (anii 1959-1962) sau preluării de stat dreptul de proprietate asupra terenului este înscris pe numele lui R. G., persoană față de care recurenta nu are calitatea de moștenitoare (filele 116-122).

Dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 477, 478 și 479, din CF nr. 446 Seini a aparținut, ca urmare a cumpărării în anul 1915, lui Herskovits B.. Aceasta a vândut, la rândul său, terenul de sub nr. topo 477, 478 și 479/2 lui Herskovics I. (potrivit înscrierii din CF 2077 Seini), iar terenul de sub nr. topo 479/1 l-a vândut lui Herskovics M.. Dreptul de proprietate al lui Herskovics M. asupra terenului de sub nr. topo 479/1 s-a transmis prin moștenire, în anul 1947, în proprietatea lui Ijoc A.. De la acesta a preluat Statul Român dreptul de proprietate.

Recurenta nu făcut dovada că este rudă cu Ijoc A. și nici că acesta era decedat în anul 2005, adică la data formulării cererii de reconstituire, nefiind îndeplinite prevederile art. 8 și art. 13 din Legea 18/1991.

Terenul înscris în CF 2077 Seini de sub nr. topo 477, 478 și 479/2, acesta a aparținut anterior preluării de către Stat lui Herskovits leana. Recurenta nu a făcut dovada legăturii de rudenie față de Herskovits I. și nici a faptului că aceasta era decedată în anul 2005 când a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Nefiind îndeplinite prevederile art. 8 și 13 din Legea 18/1991, nu se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 2077, conform cererii formulate.

Terenul de sub nr. topo 2302 și 2303 din CF 856 Seini, (după transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor de sub nr. topo 1715, 1902 și 2150 în favoarea unor persoane față de care petenta nu are calitatea de succesoare) au aparținut, anterior preluării de Stat sau cooperativizării, ca urmare a cumpărării în 1931, lui Herskovits M. și E.. După aceste persoane recurenta nu a făcut dovada filiației și nici a faptului că aceștia erau decedate în anul 2005 la momentul formulării cererii de reconstituire. Recurenta a depus un certificat de deces al unei persoane Herschovits M., fiul lui Herschovits B., însă acesta nu poate fi fiul mătușii petentei (Herschovits B.) dat fiind faptul că aceasta este născută în anul 1909, iar Herschovits M. este născut în 1903.

În ce privește terenurile intabulate în CF 475, CF 1278 și CF 1360, dreptul de proprietate asupra acestora a aparținut anterior cooperativizării, conform înscrierilor din aceste coli, lui I. M., D. A. și D. T. (pentru terenurile înscrise în CF 475, aceștia au transmis ulterior, în 1972 și 1976 dreptul de proprietate asupra imobilelor cuprinse în această coală, prin vânzare și moștenire), lui R. V. (pentru terenul înscris în CF 1278, R. V. dobândindu-l prin cumpărare în anul 1938 de la succesorii lui Herskovics M. și M.) și lui I. A. și I. Ignatiu (pentru terenul înscris în CF 1360, aceștia dobândindu-l, anterior preluării de către stat prin moștenire, în anul 1937 de la I. Mores).

Recurenta nu a dovedit legătura de rudenie față de cei care au fost proprietari asupra terenurilor înscrise în CF 475, 1278 și CF 1360, anterior cooperativizării sau al preluării de către Stat, astfel încât nu i poate reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilelor cuprinse în aceste coli, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 și art. 13 din Legea 18/1991.

Recurenta a făcut dovada legăturii de rudenie numai față de Herskovits B.. Față de ceilalți coproprietari înscriși în CF 193, chiar dacă s-ar prezuma că sunt unchii și mătușile recurentei, nu există dovada decesului acestora. Cât timp nu se face dovada decesului recurenta nu poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate după acești autori.

Față de considerentele expuse, întrucât recurenta nu a dovedit existența unui bun în sensul Convenției pentru că nu întrunește condițiile de restituire prevăzute de dreptul intern și care rezultă dintr-o practică judiciară constantă, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către recurenta H. L., cu domiciliul în Nahariya, ., ., Israel, cod_, și cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 32, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8470/19.09.2012 a Judecătoriei Baia M., ca nefondat.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.

Președinte Judecători Grefier

Ț. D., T. D. M., S.-T. A.-A. O. V.

Red./T.Red. T.D.M.

27.11.2014/2 ex.

Judecător la fond: D. D. R.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 545/2014. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 543/2014. Tribunalul MARAMUREŞ →

Fond funciar. Decizia nr. 533/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 533/2014. Tribunalul MARAMUREŞ