Partaj judiciar. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 373/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 373/R

Ședința publică din 10 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. G. G.

JUDECĂTOR: T. D. M.

JUDECĂTOR: Ț. D.

GREFIER: O. V.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de către recurenta-pârâtă M. M., domiciliată în comuna D., ., județul T. și de către recurentele-pârâte C. I., domiciliat în M., nr. 980, județul Maramureș și P. Nița, domiciliată în B., ./C, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1380 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect succesiune, partaj.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 03.09.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

P. sentința civilă nr. 1380 din 27.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanții T. M., T. N. B., T. T. O. și I. D. M. împotriva pârâților M. M., C. I., Orașul B. prin P., T. M., T. I., T. R., T. M. Junior căsătorită D., T. F., T. I. căsătorită T., T. V., P. Nița, T. C., T. C. T., T. R. – moștenitori ai defunctului T. T. și împotriva pârâților cu domiciliu necunoscut H. V. și soția P. născ. H., H. A., M. G., T. L., T. R., D. I. născ. R., H. G. și, în consecință:

S-a constatat că suprafața nr.top.1504/1, c.f._ B. este de 1002 m.p.

S-a dispus rectificarea înscrierii în c.f._ B. privind suprafața reală a nr.top 1505/1, care este de 1591 m.p. și nu 719 m.p.

S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul T. T. decedat la 20.11.2006, fac parte imobilele de natură teren situate în B., identificate în c.f. 150, nr.top 155/2 în suprafață de 981 m.p.; c.f._, nr.top 1505/1 în suprafață de 1591 m.p. și c.f._, nr. top 1504/1 în suprafață de 1002 m.p.

S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt reclamanții în calitate de fii, fiică și soție supraviețuitoare în indiviziune.

S-a dispus înscrierea în c.f.-urile de mai sus a dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de drept moștenire, conform planurilor de amplasament și delimitare întocmite de expertul P. G. pentru c.f._ și c.f._ și ing.V. E. pentru c.f.150, schițe ce fac parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe.

A fost obligată pârâta M. M. să achite reclamantei suma de 2850 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus în data de 16.11.2009 sub nr._, reclamanții Timis M., Timis N.-B., Timis T. O. și I. D.-M., în contradictoriu cu pârâții C. I., M. M., Timis T., Timis M., Timis I., Timis R., Timis M. jr., Timis F., Timis I. cas.T., Timis V., P. N., Orașul B. prin primar, H. V. și soția P. născ. H., H. A., M. G., T. L., T. R., D. I. născ. R. și H. G., au solicitat instanței să constate că nr.top.1504/1 C.f._ B., are suprafața de 1078 mp, rectificarea încheierii de întabulare nr.584/1955, în sensul că, suprafața reală a nr.top.1505/1 C.f._ B., este 1675 mp, conform schiței de amplasament și delimitare întocmită de către teh.top.V. E., să constate că masa succesorală rămasă în urma defunctului Timis T., decedat la data de 20.11.2006, este compusă din bunurile imobile reprezentate de teren în suprafață de 981 mp, identificat în C.f.150 B., nr.top.155/2, teren în suprafață de 1078 mp, nr.top.1504/1 C.f._ B. și teren în suprafață de 1675 mp, nr.top.1505/1 C.f._ B., să constate calitatea reclamanților de moștenitori legali ai defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare și descendenți, că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate prin moștenire legală și să dispună înscrierea acestui drept în C.f., în indiviziune, conform planurilor de amplasament și delimitare întocmite de teh.top.V. E..

În fapt, terenurile menționate fac parte din masa succesorală rămasă în urma defunctului Timis T., întrucât i-au revenit în lot în urma dezbaterii masei succesorale după părinții săi, potrivit sentinței civile nr.2855/02.03.2004 pronunțată în dosarul nr.2021/2003 al Judecătoriei V. de Sus.

Punerea în posesie asupra terenurilor s-a realizat la data de 17.07.2008, conform procesului-verbal încheiat în dosarul execuțional 116/2008 al B. A. D..

În drept, se invocă prevederile art.111 Cod procedură civilă, art.650 și urm.Cod civil, D.L.115/1938 și Legea 7/1996.

În probațiune, s-au anexat planurile de amplasament și delimitare a terenurilor, extrasele de C.f., sentințe civilă 596/02.03.2004, procesul-verbal nr.116/2008, adeverința nr._/27.10.2009 și acte de stare civilă.

Pârâtul Orașul B. prin primar, legal citat în cauză, a formulat întâmpinare, arătând că, în principiu, nu se opune admiterii acțiunii.

În drept, se invocă prevederile art.115 Cod procedură civilă.

Pârâta M. M., legal citată în cauză, a formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii.

În fapt, pentru terenul situat în locul numit Râturi III, urmează a se reface planul de amplasament, întrucât, astfel cum a fost întocmit, rezultă că, o suprafață de 225 mp se suprapune peste terenul proprietatea pârâtei. Pârâta învederează că nu are cale de acces la lotul de teren ce i-a revenit, întrucât reclamanții au inclus în lotul lor și porțiunea de teren proprietatea sa, care avea destinația de drum de trecere, creată între loturile reclamanților și al pârâtei P. N..

Nu s-a respectat procesul-verbal de punere în posesie din data de 17.07.2008, iar în situația în care instanța nu va dispune sau pârâții nu vor accepta întabularea dreptului de proprietate conform acestui proces-verbal, pârâta nu mai este de acord să cedeze către Timis M. suprafața de 300 mp din cei 1094 mp situați în locul denumit Râturi III și nici cu schimbarea amplasamentului în favoarea reclamantei.

În probațiune, s-a solicitat atașarea dosarului nr.2021/2003 al Judecătoriei V. de Sus.

Ceilalți pârâți, legal citați în cauză, nu au formulat întâmpinare.

P. sentința civilă nr.459/15.02.2010, s-a dispus admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, hotărâre ce a fost casată în urma recursului promovat de către pârâta M. M., cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit deciziei civile nr.919/R/27.10.2010 a Tribunalului Maramureș.

Instanța de recurs a stabilit necesitatea efectuării unui raport de expertiză topografică.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus în data de 03.01.2011 sub nr._ *.

Au fost citați în cauză moștenitorii pârâtului decedat, Timis T., părțile menținându-și poziția procesuală exprimată anterior.

Ulterior întocmirii raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanții au formulat precizări la acțiune.

P. sentința civilă nr.1304/31.05.2012, s-a dispus admiterea acțiunii, însă și această hotărâre a fost casată în urma recursului promovat de pârâta M. M., cauza fiind trimisă din nou spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit deciziei civile nr.181/R/27.03.2013 a Tribunalului Maramureș, apreciindu-se că, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ., respectiv judecătorul nu a semnat minuta pe fiecare pagină.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus în data de 19.04.2013 sub nr._ .

Analizând susținerile părților, raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a reținut următoarele aspecte:

P. sentința civilă nr.596/02.03.2004, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr.2021/2003 al Judecătoriei V. de Sus, s-a stabilit masa succesorală rămasă după defuncții Timis I. și Timis L., părinții defunctului Timis T., acestuia din urmă revenindu-i în lot casa de locuit și anexele gospodărești situate pe ., teren în suprafață de 1145 pe ., 106, din care 114 mp se includ în drumul de acces, teren situat în locul numit Purcăreț, în suprafață de 3202 mp și teren situat în locul denumit Râturi III în suprafață de 1843 mp.

Timis T. a decedat la data de 20.11.2006, iar moștenitorii săi sunt reclamanta Timis M. și ceilalți reclamanți, în calitate de descendenți, acestora revenindu-le prin moștenire legală, dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului, potrivit art.644, 650 Cod civil.

În data de 17.07.2008, s-a întocmit în cadrul dosarului execuțional nr.116/2008 al B. A. D., procesul verbal de punere în posesie a reclamantei Timis M. asupra lotului ce i-a revenit defunctului său soț, respectiv casa de locuit cu anexele gospodărești, teren pe . de 1145 mp, din care 50 mp au fost cedați lui Timis T., teren în suprafață de 1843 mp în locul denumit Râturi III, la care se adaugă 610 mp cedați de C. I. și 300 mp cedați de M. M., cei 910 mp fiind alăturați celor 1843 mp, părțile fiind de acord cu schimbarea amplasamentului. În ceea ce privește terenul situat în locul numit Purcăreț, s-a stabilit ca părțile să se împartă în mod amiabil.

P. prezenta acțiune, reclamanții doresc clarificarea situației juridice a terenurilor asupra cărora s-a realizat punerea în posesie, care anterior, nu au fost identificate cu date de C.f., pentru a se putea realiza înscrierea dreptului de proprietate în C.f.

În acest scop, s-au întocmit planurile de amplasament și delimitare depuse în primul ciclu procesual, fiind identificat terenul în suprafață de 981 mp în C.f.150 B., nr.top.155/2, terenul în suprafață de 1078 mp în C.f._ B., nr.top.1504/1 și terenul în suprafață de 1675 mp în C.f._ B., nr. top. 1505/1.

În urma efectuării raportului de expertiză topografică, raportat și la apărările pârâtei M. M., a fost identificat terenul asupra căruia părțile nu s-au pus de acord, respectiv cel din locul denumit Râturi III, stabilindu-se că, suprafața totală reală a acestui teren este mai mică decât cea stabilită inițial prin sentința civilă nr. 596/02.03.2004, cu 218 mp, respectiv are doar 8613 mp în loc de 8831 mp.

Pentru acest motiv, punerile în posesie sunt eronate, fiind necesară compensarea erorilor de măsurători pe metru pătrat, în urma căreia, defunctului Timis T. (implicit reclamanților), i-ar reveni suprafața de 2593 mp, plus 92 mp drum de acces, dată fiind și înțelegerea părților de la data efectuării punerii în posesie, ce nu poate fi ignorată, întrucât cedarea terenurilor de către pârâtele M. M. și C. I., s-a stabilit a fi pentru totdeauna, procesul-verbal nefiind atacat ulterior de către cele două pârâte în cadrul unei contestații la executare sau în alt mod.

Susținerile pârâtei M. M., în sensul că, nu ar avea cale de acces la lotul ce i-a revenit, sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză, revenindu-i și ei 92 mp din drumul de acces, iar terenul ce i-a fost atribuit defunctului Timis T., astfel cum a fost identificat în planul de amplasament și delimitare, anexa grafică nr.4 la raportul de expertiză, în urma corectării suprafețelor, operațiune ce s-a impus raportat la realitatea din teren, nu îi ocupă nici o suprafață de teren la care ar fi fost îndreptățită potrivit sentinței civile nr. 596/02.03.2004.

Pe cale de consecință, având în vedere și prevederile art.111 Cod procedură civilă, art.34 pct.4 Legea 7/1996, acțiunea a fost admisă, astfel cum a fost precizată de către reclamanți și în funcție de identificarea corectă a terenurilor realizată în urma raportului de expertiză întocmit de exp. P. G..

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta M. M. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2850 lei.

Împotriva sentinței civile nr. 1380/27.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 au formulat recursuri recurenta A. M. – fila 255 și recurentele C. I. și P. Nița – file 6-7 din dosarul de recurs.

P. recursul declarat, recurenta M. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând în fond, respingerea acțiunii reclamanților-intimați ca nefondată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs, această recurentă a arătat următoarele:

Recurenta nu poate fi de acord cu susținerea potrivit căreia reclamanții împreună cu intimații au fost de acord la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești să își cedeze fiecare câte o porțiune de teren, arătând că nu s-a încheiat nicio tranzacție scrisă în acest sens și nici nu a fost dovedit nimic în acest sens.

Intimata C. I. nu a fost pusă în posesie și expertul desemnat în cauză concluzionează că cei 610 mp. ce îi reveneau au fost cedați reclamanților-intimați, aspect necercetat de către instanța de fond.

Recurenta arată de asemenea că expertul nu s-a pronunțat dacă potrivit noilor măsurători există sau nu suprapunere peste terenurile identificate în dosarul de masă succesorală, element esențial, în opinia recurentei, pentru lămurirea deplină a cauzei.

Recurenta arată că, în primul ciclu procesual, reclamanții-intimați, prin apărător, au învederat instanței de fond că vor depune o precizare de acțiune vizând solicitarea înscrierii dreptului de proprietate doar pe două dintre imobilele indicate în cererea introductivă, însă, în opinia recurentei, nu s-a indicat de către intimații recurenți modalitatea de dobândire a diferențelor de suprafețe.

În opinia recurentei, instanța de fond a achiesat la poziția ambiguă a reclamanților-intimați, pronunțând o hotărâre nelegală.

Recurenta arată că,în opinia sa, expertul nu a arătat dacă semnele de hotar au fost sau nu modificate după punerea în posesie, element esențial pentru lămurirea deplină a cauzei.

Recurenta arată de asemenea că, în opinia sa, nu s-a lămurit nici aspectul potrivit căruia drumul de acces spre locuința sa este sau nu ocupat de către reclamanții-intimați, ceea ce, în opinia recurentei, denotă faptul că instanța fondului a avut în vedere doar susținerile reclamanților-intimați, înlăturând în mod nejustificat susținerile recurentei.

Recurenta critică sentința și afirmă că, în opinia sa, prima instanță nu a exercitat un rol activ în soluționarea cauzei, nesocotind, în aprecierea recurentei, dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă1865 și neîntreprinzând toate demersurile necesare pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care, recurenta apreciază necesară și utilă efectuarea unei contraexpertize pentru lămurirea deplină a cauzei.

Recurenta arată în motivele de recurs că procedura de citare cu proprietarii de CF nu a fost respectată.

În drept se invocă dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865.

P. recursul declarat, recurentele C. I. și P. Nița au solicitat admiterea recursului acestora și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Aceste recurente și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 indice 1 raportat la art. 304 și art.312 Cod procedură civilă și au arătat că, în opinia acestora, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a ținut seama de situația terenurilor situat la locul denumit: „Râturi III”, astfel încât, dacă această hotărâre ar rămâne definitivă, toate recurentele ar rămâne fără drum de acces la loturile acestora, fiind nevoite să mai poarte alte procese, ani la rând.

Aceste recurente critică sentința atacată, arătând că nu a fost clarificată situația acestor loturi de teren, deși aceste recurente au învederat instanței faptul că au asigurat drum de acces la loturile acestora.

Recurentele învederează împrejurarea că reclamanta T. Măriora, la data efectuării planului de amplasament, a scos țărușii plantați cu ocazia punerii în posesie încorporând drumul de acces în lotul său în mod nelegal și dând naștere unui lung șir de neînțelegeri între părți. Deși s-au efectuat expertize în dosar, lucrurile nu au fost clarificate pe deplin și în opinia acestor recurente dl. expert P. G. nu a întocmit corect raportul de expertiză în specialitatea topografie.

Cererile de recurs au fost legal timbrate, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Intimații-reclamanți T. M., T. N.-B., T. T.-O. și T. (căsătorită I.) D. –M. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile nr. 1380/2013 a Judecătoriei V. de Sus, aceasta fiind apreciată de intimații-reclamanți ca fiind temeinică și legală.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Recurentele C. I. și P. Nița au depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.

Intimata-reclamantă a depus la dosar, de asemenea, concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 1380/27.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de recurs formulate prin cele două cereri de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta M. M.: Această recurentă critică sentința atacată arătând că, în opinia sa, prima instanță nu a avut rol activ în soluționarea cauzei și neexercitându-și rolul activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă 1865 nu a întreprins toate demersurile necesare pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care recurenta M. M. apreciază că este necesară și utilă efectuarea unei contraexpertize pentru lămurirea deplină a dosarului.

Examinând cuprinsul sentinței civile nr. 1380/27.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus, actele și lucrările dosarului instanței de fond, tribunalul constată că această critică nu este întemeiată.

În fața instanței de fond, recurenta-pârâtă M. M. a fost asistată respectiv reprezentată de domnul avocat Ș. C., a căruia împuternicire avocațială se află la fila 67 din dosarul Judecătoriei V. de Sus.

În încheierea ședinței publice din 20.06.2013 se consemnează faptul că pârâta C. I. și pârâta M. M. prin apărător nu au cereri de formulat, probe de administrat și solicită cuvântul pe fondul cauzei – fila 69 din dosarul primei instanțe.

Se constată deci că recurenta, asistată, respectiv reprezentată prin avocat ales, domnul avocat Ș. C., nu a solicitat în fața instanței de fond a cărui sentință o atacă efectuarea unei expertize, respectiv a unei contraexpertize. Recurenta critică în memoriul de apel faptul că prima instanță nu a administrat proba cu contraexpertiza, însă recurenta asistată, respectiv reprezentată de avocat, nu a solicitat instanței fondului administrarea acestei probe, respectiv nu a solicitat administrarea vreunei probe.

Art. 129 Cod procedură civilă 1865 invocat de recurentă, prevede prin alin. 1 că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

De asemenea, art. 129 pct. 5 indice 1 Cod procedură civilă 1865 prevede faptul că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Recurenta M. M. formulează direct în memoriul de recurs critici ce reprezintă obiecțiuni la expertiză, fără să fi solicitat, în mod procedural, administrarea probei cu expertiza, în fața instanței de fond, deși avea posibilitatea și beneficia de asistență juridică.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, precum și ale dosarelor atașate, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.596/02.03.2004, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr.2021/2003 al Judecătoriei V. de Sus, s-a stabilit masa succesorală rămasă după defuncții Timis I. și Timis L., părinții defunctului Timis T., acestuia din urmă revenindu-i în lot casa de locuit și anexele gospodărești situate pe ., teren în suprafață de 1145 pe ., 106, din care 114 mp se includ în drumul de acces, teren situat în locul numit Purcăreț, în suprafață de 3202 mp și teren situat în locul denumit Râturi III în suprafață de 1843 mp.

Procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc A. D. la data de 17 iulie 2008 în dosarul execuțional nr. 116/2008 este semnat de recurente și a fost în mod corect interpretat de către prima instanță, criticile din memoriul de recurs potrivit cărora înțelegerea care a avut loc între părți la momentul punerii în executare a sentinței civile nr. 596/2005 nu ar avea relevanță în absența încheierii unei tranzacții nu sunt întemeiate.

Nici critica din motivele de recurs vizând nerespectarea procedurii de citare cu alte părți nu poate fi primită, recurenta nejustificând interesul în promovarea acestei critici vizând îndeplinirea procedurii de citare cu alte părți.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentele C. I. și P. Nița, sunt de reținut următoarele aspecte: Aceste recurente nu au atacat sentința civilă nr. 1304/31.05.2012 după cum nu au atacat nici sentința civilă nr. 459/15.02.2010. Aceste hotărâri judecătorești pronunțate în ciclurile procesuale anterioare au fost atacate doar de pârâta M. M.. Aceste recurente atacată pentru prima oară sentința civilă nr. 1380/27.06.2013, formulând, în esență, aceleași critici cu cele formulate de către recurenta M. M. și care au fost analizate în cele ce preced și indicând, la modul generic, ca temei de drept al cererii de recurs, art. 304 indice 1, art. 304 Cod procedură civilă 1865, care reglementează toate cazurile de modificare sau de casare a unei hotărâri și art. 312 Cod procedură civilă 1865, care reglementează toate soluțiile pe care le poate pronunța o instanță de recurs.

Recurentele C. I. și P. Nița critică sentința civilă nr. 1380/27.06.2013 relevând aspecte care se constituie în critici, respectiv obiecțiuni la expertiza tehnică judiciară întocmită de expert P. G., în condițiile în care au avut posibilitatea, la fel ca recurenta M. M., în fața instanței de fond, în rejudecare, să solicite administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie și nu au solicitat administrarea acestei probe, după cum nu au solicitat administrarea niciunei probe.

Așa fiind, recurentele nu mai pot invoca în căile de atac o afirmată omisiune a instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Recurentele au avut posibilitatea, pe parcursul celor trei cicluri procesuale parcurse în cauză, să propună probele în dovedirea susținerilor acestora.

În fața primei instanțe, recurentele au declarat că nu solicită administrarea de probe. Cu toate acestea, doar în calea de atac a recursului, recurentele formulează critici ce reprezintă în fapt obiecțiuni la lucrarea de expertiză întocmită de expert P. G..

Sunt de reținut și în ceea ce privește recursul declarat de recurentele C. I. și P. Nița dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, care arată că părțile trebuie să își exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, precum și dispozițiile art.129 pct. 5 indice 1 Cod procedură civilă, care arată că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, nici aceste recurente nepropunând proba cu expertiza respectiv cu cercetarea la fața locului în fața primei instanțe a cărei hotărâre o atacă, ci doar prin memoriul de recurs.

Aspectele criticate vizând absența căilor de acces nu se confirmă, din lucrarea de expertiză rezultând că fiecare lot de teren este prevăzut cu cale de acces.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală iar criticile formulate prin cele două cereri de recurs neîntemeiate.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 865, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1380/27.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus.

În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865, recurentele vor fi obligate la plata către intimata T. M. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare în recurs. Restul cheltuielilor de judecată solicitate de această intimată nu au fost acordate, având în vedere că, pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond există dispoziție în acest sens în sentința menționată, iar pentru cheltuielile de judecată solicitate în recurs peste suma de 100 de lei acordată, nu s-au depus înscrisuri doveditoare, pertinente, concludente și utile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de către recurenta M. M., domiciliată în com. D. . jud. T. și de către recurentele: C. I., domiciliată în M. nr. 980 jud. Maramureș și P. Nița domiciliată în B., ./C jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1380/27.06.2013, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .

Obligă pe recurente la plata către intimata T. M., domiciliată în B., ., jud. Maramureș, a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.

Președinte Judecători Grefier

P. G. G. T. D. M., Ț. D. O. V.

Red. Ț.D./02.10.2014

T.Red. O.V./06.10.2014

2 ex.

Judecător la fond: A.-M. L.

← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art....		Fond funciar. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul MARAMUREŞ →

Partaj judiciar. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul MARAMUREŞ