Fond funciar. Decizia nr. 509/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 509/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 509/2014

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 509/R

Ședința publică din 19 Noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. W.

Judecător A. S. T.

Judecător D. T.

Grefier M. H.

Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului formulat de recurenta D. N., domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7083/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 5.11.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la data de 12.11.2014, apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 7083/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._, excepție invocată de pârâtele L. A., F. N. și G. L.. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. N. în contradictoriu cu pârâtele L. A., F. N., Gata L., C. locală de aplicare a legii fondului funciar Mireșu M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș. S-a respins cererea pârâtelor L. A., F. N. și G. L. privind obligarea reclamatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șomcuta M. la data de 12.05.2009, în dosar nr._, reclamanta D. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: L. A., C. L. Mireșu M. pentru A. Legilor F. F. și C. Județeană Maramureș pentru A. Legilor F. F., anularea în parte a hotărârii nr. 9807/25.03.1999, emisă de C. Județeană Maramureș de Aplicare a Legilor F. F., comunicată reclamantei la 28.04.2009; să se dispună eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,39 ha și anularea titlului de proprietate nr._, eliberat antecesorului pârâtei L. A.; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta în calitate de moștenitoare a proprietarilor terenurilor situate pe raza localității Mireșu M. și înscrise în registrul agricol pe M. I. și V., părinții reclamantei, a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1786/20.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate.

Cu toate acestea nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, motiv pentru a care a formulat în cursul anului 1998 contestație la comisia județeană.

La data de 28.04.2009 i s-a comunicat atât Hotărârea nr. 9807 din 25.03.1999 prin care s-a admis în parte contestația doar pentru suprafața de 1550 mp cat și Țitlul de proprietate nr._/49/2.06.1999 emis in baza acestei hotărâri.

De asemenea, s-a arătat că reclamanta a fost la O.C.P.I. Șomcuta M. pentru a scoate extrasul de CF, în temeiul căruia s-a întabulat în anul 1987, extras eliberat la 27.04.2009, ocazie cu care reclamanta a constatat că pentru o parte din terenul care a aparținut reclamantei din 1987 și părinților acesteia, s-a eliberat titlu de proprietate pe numele antecesorului pârâtei L. A..

În drept au fost invocate prevederile Legilor fondului funciar si art. 274 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus înscrisuri.

Pentru termenul de judecată din data de 9.06.2009 pârâta C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a formulat întâmpinare, arătând că nu se opune în principiu admiterii acțiunii. S-a arătat că eliberarea titlurilor de proprietate de către comisia județeană, precum și modificarea acestora în sensul suplimentării sau al diminuării suprafețelor înscrise și al includerii sau excluderii altor persoane, se face pe baza propunerilor și a documentației înaintate de către comisiile locale, întocmite după adoptarea unei hotărâri de validare sau rămânerea definitivă a unei sentințe judecătorești, iar stabilirea amplasamentului și a mărimii acestuia precum și punerea în posesie sunt atributele comisiei locale de fond funciar, în cazul de față C. L. Mireșu M. pentru A. Legilor F. F..

În ceea ce privește titlul de proprietate nr._/49/1999 emis în favoarea reclamantei, s-a arătat că acesta a fost eliberat în baza HCJ nr. 9807/1999 și a procesului-verbal de punere în posesie întocmit de C. L. Mireșu M. și semnat de reclamantă, situație în care susținerile reclamantei potrivit căruia a luat la cunoștință de hotărârea comisiei județene abia în anul 2009, este irelevantă.

În drept au fost invocate prevederile L. nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 9.06.2009, pârâta C. L. Mireșu M. pentru A. Legilor F. F. a arătât că se opune admiterii acțiunii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că titlul de proprietate nr._ s-a emis numitului L. N. pentru suprafața validată de 0,10 ha conform Hotărârii Comisiei Județene de Fond F. nr. 975/19.05.1992, Anexa 2 B, poziția 105. S-a arătat de asemenea, că reclamanta D. N., moștenitoare după M. I., este validată pe Anexa 3A, poziția 56, împreună cu frații M. G., M. E. și S. E., frați după tată. Terenul și casa solicitată au fost vândute de cei trei frați, numitului L. N., înainte de apariția L. 18/1991.

S-a menționat că suprafața de 0,15 ha solicitată de D. N., provine din partea mamei fraților vitregi, și nicidecum din partea mamei sau tatălui reclamantei.

În probațiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta L. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că în privința plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 9807/25.03.1999, emisă de către comisia județeană de fond funciar, invocă excepția tardivității formularii plângerii. S-a arătat că prin hotărârea sus-menționată pârâta C. Județeană Maramureș pentru A. Legilor F. F. a soluționat contestația formulată de către reclamantă, în sensul admiterii în parte a acesteia, stabilind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1550 mp teren intravilan.

În baza acestei hotărâri, la data de 27.05.1999, s-a procedat la punerea efectivă în posesie a reclamantei și celorlalți moștenitori ai defunctului M. I. pentru același teren, iar la data de 2.06.1999 s-a emis Titlu de proprietate nr._/49 în favoarea acelorași persoane. Asfel, prin emiterea titlului de proprietate practic s-a definitivat procedura administrativ-jurisdicțională, în privința solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul M. I..

S-a arătat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren mai mari decât cea de 1550 mp, pentru care i s-a eliberat titlu comun și nicidecum nu poate avea pretenții asupra terenului deținut de pârâta L..

Terenul în suprafață de1008 mp înscris în CF nr. 1288 Mireșu M., sub nr. topo 1585/1/1/3/5, a fost dobândit prin reconstituire de către defunctul L. N., soțul pârâtei L.. Acest teren este aferent casei de locuit cumpărată de același defunct în anul 1983 de la familia M., reprezentată în tranzacție de M. G..

S-a arătat că din analiza CF nr. 1288 Mireșu M. și a cererii de reconstituire, depusă la data de 20.03.1991, se poate deduce faptul că reclamanta solicită a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren (intravilan) aferent nr. topo inițiale 1584, respectiv 1585, de 22 ari, în calitate de moștenitoare a defunctului său tată, M. I..

Acesta din urmă a fost căsătorit pentru prima dată cu numita M. M. (proprietara de sub B12 din coala funciară sus-menționată), din căsătorie rezultând patru copii. Cei doi soți au construit o casă de locuit, în care au locuit împreună cu copiii lor.

M. M. a decedat la data de 21.01.1961, soțul său recăsătorindu-se cu M. V.. Din aceasta a doua căsătorie s-a născut reclamanta. Împreună cu cea de-a doua soție, M. G. a mai construit o casă unde cei doi soți au locuit până la deces.

După decesul celor doi soți, reclamanta s-a înțeles cu frații săi vitregi M. G., M. E., M. L. și M. I., ca prima să rămână cu casa nouă iar ceilalți cu casa veche edificată prin căsătorie de părinții lor. În baza acestei înțelegeri s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare din anul 1983 prin care familia L., cu mari sacrificii financiare, a dobândit dreptului de proprietate asupra casei vechi.

Casa nouă a fost edificată pe terenul în suprafață de 1550 mp pentru care reclamantei și fraților săi vitregi i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/49/1999.

Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de reclamantă, aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul său tată M. I.. Acesta din urmă justifică un drept de proprietate asupra terenului din CF nr. 1288 Mireșu M., după prima sa soție M. M., aceasta din urmă justificând o cotă tabulară de proprietate de 9/164 din întreg (29.394 mp) ceea ce echivalează scriptic cu o suprafață de 1613 mp, aceasta fiind suprafața maximă la care moștenitorii defunctei M. M. (inclusiv reclamanta pe relația tatălui său) sunt îndreptățiți la reconstituire. S-a reconstituit această suprafață prin titlu de proprietate comun arătat mai sus.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.

În probațiune au fost depuse înscrisuri.

Prin notele scrise depuse la termenul din 27.10.2009, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, arătând în esență faptul că familia L. nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1008 mp., atâta timp cât terenul era întabulat pe reclamantă din anul 1987 si a fost solicitat de către aceasta în anul 1991.

Potrivit dispozițiilor legale familia L. nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate fără ca cei îndreptățiți să fie despăgubiți sau să primească teren în schimb.

Pentru termenul de judecată din data de 24.11.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea chemând în judecată în calitate de pârâți și pe F. N. și Gata L., în calitate de descendenți ai proprietarului de CF L. N. iar prin completarea de acțiune depusă la termenul din 29.06.2010 a solicitat radierea dreptului de proprietate înscris pe seama defunctului L. N. în C.F. nr. 1949 Miresu M. nr. cadastral 3385.

Prin sentința civilă nr. 285/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Somcuta M. în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petenta Doros N. împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 9807/25.03.1999, sentința rămânând definitivă si irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 730/R/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Prin aceeași sentință, s-a dispus disjungerea petitelor având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr._ si rectificare de carte funciar, acestea fiind înregistrate sub nr._ .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._, excepție invocată de pârâții L. A., F. N. și G. L. în ședința din data de 21.06.2012 ( f.54) instanța a admis-o pentru următoarele motive:

Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Interesul, ca și condiție generală pentru exercițiul oricărei acțiuni civile reprezintă folosul practic, imediat, pe care îl are partea pentru a justifica promovarea acțiunii. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege.

Raportat la caracterul special al procedurii reglementate de Legea nr. 18/1991, interesul legitim pentru intentarea acțiunii în constatarea nulității unui titlu de proprietate este justificat de către persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate atacat.

Or, aceasta cerință nu este îndeplinită în persoana reclamantei, nefiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul atribuit antecesorului pârâților prin Titlul de proprietate nr._ .

Astfel, în baza L. nr. 18/1991, reclamanta a fost validată împreună cu fratii acesteia pe Anexa nr. 3 poziția nr. 56 cu suprafața de 1,92 ha teren agricol în calitate de moștenitori după M. I.. ( f.83).Comparând înscrierile din anexa comunicată de comisia locală cu anexa 3 la H.G. nr. 131/1991, rezultă că inițial moștenitorilor defunctului M. I., respectiv M. G., M. E., Doros N. si S. L., li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru teren extravilan, aspect reținut si în cuprinsul Hotărârii nr. 9807/25.03.1999 ( nefiind nicio mențiune în coloana 8, unde se trece conform regulamentului, suprafața stabilită în intravilan).

Ulterior, prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 9807/25.03.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1550 mp, teren intravilan pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999, întabulat în C.F. nr. 1461 nr. topo. 1585/1/1/2 (f. 120 dosar_ ). Plângerea formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri în dosarul nr._, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 285/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Șomcuta M.. Se retine așadar că în acest moment, reclamanta si ceilalți moștenitori ai defunctului M. I., sunt îndreptățiți să pretindă întocmirea procesului verbal de punere în posesie si titlu de proprietate numai pentru suprafața de 1,92 ha. teren agricol extravilan.

Raportat la aceste aspecte și având în vedere faptul ca antecesorului pârâtelor i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1008 mp teren intravilan, aferent casei de locuit, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este lipsită de interes, deoarece chiar în ipoteza anulării titlului de proprietate menționat reclamanta nu ar putea obține ea însăși titlu de proprietate pentru acest teren.

De altfel reclamanta nu este îndreptățită a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în titlul de proprietate eliberat defunctului L. N..

Antecesorului pârâtelor, i s-a constituit dreptul de proprietate în baza L. nr. 18/1991 pentru suprafața de 0,10 ha, fiind validat pe Anexa nr. 2 B poziția 105 ( f. 45 dosar_ ). Prin cererea nr. 226/9.03.1991 acesta a solicitat suprafața de 0,50 ha teren din rezerva comisiei, a fost validat cu 0,10 ha iar titlul de proprietate nr._ ( f. 79) s-a emis pentru suprafața de teren validată, respectiv pentru 1008 mp teren intravilan aferent casei de locuit. Raportat la suprafața de teren validată si destinația terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate instanța a apreciat că în fapt comisia locală a făcut aplicarea art. 22 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială ( art. 23 în prezent) potrivit căruia „sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 „

Astfel cum rezultă din C.F. nr. 1949 Miresu M. și din documentația care a stat la baza întabulării titlului de proprietate nr._ (f. 131 – 144 dosar_ ) terenul în suprafață de 1008 mp se identifică prin nr. topografic 1585/1/1/3/5, provenit din dezmembrarea nr. topo. 1585/1/1/3/4 înscris in C.F. nr. 1288 Miresu M..

Raportat la înscrierile din C.F. nr. 1288 Miresul M., (coroborat cu înscrierile din C.F. nr. 147 Miresu M. efectuate sub B3 si B12 – f. 62 dosar_ ) instanța a reținut faptul că din terenul înscris sub nr. topo. 1585 si 1584 cu suprafața totală de_ mp., M. M., prima soție a tatălui reclamantei, era proprietară tabulară pentru suprafața de 1613 mp.( ¼ din 6452 mp.) Astfel, aceasta a dobândit prin moștenire cota de ¼ din dreptul de proprietate al proprietarului de sub B3, B. T., acesta din urmă având o cotă de 9/41 din 29.394 mp., respectiv 6452 mp.

Conform certificatului de moștenitor nr. 26/1969, în urma decesului proprietarei tabulare, M. I., tatăl reclamantei, în calitate de soț supraviețuitor a dobândit cota de ¼ din suprafața de 1613 mp. ce a aparținut lui M. M. din terenul înscris în C.F. nr. 1288 Miresu M., cota de ¾ din dreptul de proprietate asupra terenului revenind descendenților defunctei.

Astfel, moștenitorii defunctei M. M., respectiv frații vitregi ai reclamantei si aceasta din urmă ca moștenitoare a tatălui său M. I., sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1613 mp. din terenul înscris în C.F. nr. 1288 Miresu M. sub nr. topo. 1585 si 1584 iar prin titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1550 mp. teren identificat prin nr. topo. 1585/1/1/2. Chiar dacă rezultă o diferență de 63 mp., aceasta excede suprafeței de teren reconstituită prin Hotărârea nr. 9807/1999.

Sunt neîntemeiate si susținerile reclamantei că titlul de proprietate eliberat în favoarea lui L. N. s-ar fi emis pentru o parte din terenul întabulat pe reclamantă în C.F. nr. 1288 Miresu M. din anul 1987. Astfel cum rezultă din coala funciară menționată, în baza certificatului de moștenitor nr. 293/1987, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 250 mp, în calitate de moștenitoare a tatălui său, suprafața de teren care se include însă din perspectiva vocației de a obține reconstituirea dreptului de proprietate în suprafața de 1613 mp., ce a constituit inițial proprietatea numitei M. M., având în vedere faptul că antecesorul reclamantei era întabulat în cartea funciară în baza certificatului de moștenitor nr. 26/1969 pentru cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra acestui teren, cota dobândită prin moștenire de la fosta soție.

Raportat la mențiunile din C.F. potrivit cărora reclamanta a dobândit casa de locuit si terenul aferent de 250 mp. competinta defuncților M. I. si V. ( aceasta din urma nefiind proprietară tabulară) instanța a apreciat că această suprafață de 250 mp reprezintă terenul aferent casei construite de către M. I. împreună cu mama petentei M. V., casă situată pe terenul în suprafața de 1550 mp, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999 în favoarea reclamantei si a fraților acesteia.

Astfel cum rezultă din declarația martorului M. G. (dosar_ ), fratele vitreg al reclamantei, coroborat cu răspunsul formulat de reclamanta la interogatoriu, pe terenul ce a aparținut inițial lui M. M., au fost edificate două case de locuit, casa veche edificată de M. I. împreună cu M. M., în care au locuit martorul si frații acestuia si o altă casă edificată de M. I. împreună cu cea de-a doua soție, M. V. ( mama reclamantei). După decesul tatălui cele două construcții au fost partajate potrivit modului de folosință convenindu-se ca prima construcție sa revină copiilor din prima căsătorie. Casa veche a fost înstrăinată în anul 1983 lui L. N. prin înscris sub semnătură privată, iar titlul de proprietate_ a fost emis pentru terenul aferent acestei construcții. Cea de-a doua casă, construită în anul 1970, a rămas mamei reclamantei, aceasta fiind situată pe terenul în suprafața de 1550 mp., pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999, iar în urma ieșirii din indiviziune dintre reclamantă și ceilalți beneficiari ai titlului în anul 1999, atât terenul cât și casa au devenit proprietatea exclusivă a reclamantei

Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate nr._ emis în favoarea antecesorului pârâtelor, L. N.. În consecință va fi respins si petitul având ca obiect rectificarea C.F. nr. 1949 Miresu M. în sensul radierii dreptului de proprietate al susnumitului întabulat în temeiul acestui titlu, acest petit având caracter accesoriu în raport cu primul capăt de cerere.

Cu privire la cheltuielile de judecată constând în onorar de avocat, solicitate de pârâte, instanța a reținut faptul că nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli în acest dosar, deoarece chitanța depusă în probațiune datează din 5.06.2009 iar prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul instanței în anul 2011, iar în cuprinsul chitanței nu este menționat nici numărul contractului de asistentă juridică nici numărul dosarului pentru care a fost achitat onorariul de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 7083/27.06.2013 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta-reclamantă D. N., solicitând: admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele: În opinia recurentei, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, starea de fapt reținută prin hotărârea recurată fiind alta decât cea reală.

În opinia recurentei, în primul rând, este de observat faptul ca instanța de fond a admis excepția lipsei de interes cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ . Doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că, una din condițiile pentru promovarea unei acțiuni în justiție este aceea că partea care o exercită să justifice un interes care trebuie sa fie personal, legitim, născut și actual. Astfel, cel ce se adresează în justiție pentru a-și apăra un drept trebuie sa aibă interesul de a proceda astfel întrucât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural aceasta condiție de exercitare a dreptului la acțiune, e principiul necesității practice a acțiunii, adică ideea că dacă cel interesat n-ar recurge la oficiul organelor jurisdicționale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil.

Instanța de fond a făcut referire la art. III, alin.2 din Legea nr.146/1997, si a arătat ca: "...nulitatea actelor de constituire a dreptului de proprietate poate fi invocate de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților si de alte persoane care justifica un interes legitim”. Mai apoi, instanța de fond a arătat că: "Raportat la caracterul special al procedurii reglementate de Legea nr.18/1991, interesul legitim pentru intentarea acțiunii în constatarea nulității unui titlu de proprietate este justificat de către persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului cuprins in titlul de proprietate atacat."

În opinia recurentei, astfel de afirmații ignoră latura logico-juridică a prevederilor legale, o astfel de interpretare, în afara cadrului legal, fiind de natură a da naștere la foarte multe întrebări, cum ar fi: 1. Care ar fi logica ca o persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren sa promoveze o acțiune in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate?

2. În situația în care unei persoane i se încalcă dreptul de proprietate asupra unui teren nu poate sa ceară instanței de judecată constatarea nulității unui titlu emis pe numele altei persoane dar privind același teren? Aceste afirmații sunt absurde și categoric o astfel de reținere din partea instanței de fond nu poate fi în concordanță cu scopul avut în vedere de legiuitor.

Mai mult decât atât instanța de judecată vorbește despre caracterul special al reconstituirii dreptului de proprietate așa cum este prevăzut de Legea 18/1991, însă, în speța de față, referitor la titlul de proprietate nr._ nu este vorba despre reconstituirea dreptului de proprietate ci de constituirea unui drept de proprietate. Așa cum recurenta a arătat și în fața instanței de fond, recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl său M. I. pentru terenurile înscrise în CF 1288 nr. top 1584 în suprafață de 720 mp și nr. top 1585 în suprafață de aproximativ 3500 mp.

Prin urmare, în opinia recurentei, instanța de fond în mod eronat a admis excepția lipsei de interes, interesul recurentei fiind justificat în mod cert de apărarea dreptului său de proprietate.

În opinia recurentei, în al doilea rând, instanța de fond, fără a analiza în integralitatea lor probele depuse la dosarul cauzei, a retinut faptul ca:"Astfel cum rezultă din declarația martorului M. G. (f.129 dosar_ ) fratele vitreg al reclamantei, coroborat cu răspunsul formulat de reclamantă la interogatoriu (f.185) pe terenul ce a aparținut inițial lui M. M., au fost edificate două case de locuit, casa veche edificată de M. I. împreună cu M. M., în care au locuit martorul și frații acestuia și o altă casă edificată de M. I. împreună cu cea de-a doua soție, M. V. (mama reclamantei). După decesul tatălui cele două construcții au fost partajate potrivit modului de folosința convenindu-se ca prima construcție să revină copiilor din prima căsătorie. Casa veche a fost înstrăinată în anul 1993 lui L. N. prin înscris sub semnătură privata (f.98), iar titlul de proprietate_ a fost emis pentru terenul aferent acestei construcții. Cea de-a doua casă, construită în anul 1970, a rămas mamei reclamantei, aceasta fiind situată pe terenul în suprafață de 1550 mp., pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999 iar în urma ieșirii din indiviziune dintre reclamantă și ceilalți beneficiari ai titlului în anul 1999 atât terenul cât și casa au devenit proprietatea exclusiva a reclamantei." Interesant este faptul că instanța de judecata, a reținut la fila nr. 3 din hotărâre ca: "Terenul în suprafață de 1008 mp înscris în CF nr.1288 Miresu M., sub nr.topo 1585/1/1/3/5, a fost dobândit prin reconstituire de către defunctul L. N., soțul pârâtei L.. Acest teren este aferent casei de locuit, cumpărată de același defunct, în anul 1983 de la familia M., reprezentata în tranzacție de M. G..

Mai mult decât atât, la momentul emiterii certificatului de moștenitor, cele două case au fost intabulate pe numele recurentei și prin urmare, tranzacția la care se face referire cu privire la vânzarea casei vechi în anul 1993 este fără efect, având în vedere că se discută despre un imobil înscris în CF iar o eventuala transmitere a dreptului de proprietate, în vederea producerii de efecte juridice, nu putea fi făcută decât pe calea actului autentic semnat de recurentă în calitate de proprietar și defunctul L. N., în calitate de cumpărător. Cine și cum 1-a mandatat pe M. G. să semneze această tranzacție numai acesta știe, în orice caz din partea recurentei nu a primit un astfel de mandat de reprezentare, acesta vânzând bunul altuia, iar orice înscriere în CF a unui drept de proprietate astfel dobândit este nulă.

Deși a arătat și probat în fața instanței de fond aceste aspecte, precum și faptul că în numele său au fost semnate o . documente cum ar fi procesul-verbal de punere în posesie, contestații, etc, fără ca recurenta să știe acest lucru, instanța de fond nu a făcut niciun fel de referire în cuprinsul hotărârii și nici nu a ținut cont de aceste aspecte.

Prin urmare, recurenta consideră că se impune constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_ emis cu fraudă la lege, instanța de control judiciar urmând, în temeiul art. 304 indice 1 cod procedură civilă, să analizeze cauza sub toate aspectele sale.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 242 Cod procedură civilă.

Intimatele L. A., Gata L. M. Doinița și F. N. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 7083/2013 ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs- filele 24-25 din dosar.

În probațiune, în acord cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, recurenta a depus înscrisuri, în fotocopie.

Recurenta a depus de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 coroborate cu dispozițiile art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865, concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 7083/27.06.2013 a judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Examinând cuprinsul sentinței civile atacate, actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul legii, hotărârea fiind legală.

Prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei de interes.

Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Așa cum se arată în doctrină, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, juridic, născut și actual, să fie personal și direct.

Interesul legitim juridicește proteguit trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Interesul trebuie să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune (o componentă a acestuia), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune (la forma concretă de manifestare a acțiunii).

Interesul trebuie să fie personal și direct, în sensul existenței unui folos practic urmărit care să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.

Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Dacă interesul nu este născut și actual, cererea va fi respinsă ca prematură, în celelalte cazuri, cererea se respinge ca lipsită de interes.

Astfel, în baza L. nr. 18/1991, reclamanta a fost validată împreună cu fratii acesteia pe Anexa nr. 3 poziția nr. 56 cu suprafața de 1,92 ha teren agricol în calitate de moștenitori după M. I.. ( f.83) Comparând înscrierile din anexa comunicată de comisia locală cu anexa 3 la H.G. nr. 131/1991, rezultă că inițial moștenitorilor defunctului M. I., respectiv M. G., M. E., Doros N. si S. L., li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru teren extravilan, aspect reținut si în cuprinsul Hotărârii nr. 9807/25.03.1999 ( nefiind nicio mențiune în coloana 8, unde se trece conform regulamentului, suprafața stabilită în intravilan).

Ulterior, prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș nr. 9807/25.03.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1550 mp. teren intravilan pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/49/2.06.1999, întabulat în C.F. nr. 1461 nr. topo. 1585/1/1/2 (f. 120 dosar_ ). Plângerea formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri în dosarul nr._, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 285/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Șomcuta M.. Se retine așadar că în acest moment, reclamanta si ceilalți moștenitori ai defunctului M. I., sunt îndreptățiți să pretindă întocmirea procesului verbal de punere în posesie si titlu de proprietate numai pentru suprafața de 1,92 ha. teren agricol extravilan.

Raportat la aceste aspecte si având în vedere faptul ca antecesorului pârâtelor i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1008 mp. teren intravilan, aferent casei de locuit, în mod corect instanța apreciază că acțiunea reclamantei este lipsită de interes, deoarece chiar în ipoteza anulării titlului de proprietate menționat, reclamanta nu ar putea obține ea însăși titlu de proprietate pentru acest teren.

Așa fiind, tribunalul constată nefondate criticile formulate în motivele de recurs vizând reținerea eronată a stării de fapt de către prima instanță, respectiv modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei de interes.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.

În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial justificat cu chitanța aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta D. N., domiciliată în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 7083/27 iunie 2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă pe recurentă la plata către intimatele: L. A., domiciliată în Mireșu M. nr. 402, F. N., domiciliată în Pribilești nr. 228 și G. L., domiciliată în M. ., jud. Maramureș, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.

Preșdinte Judecători Grefier

W. D. S. T. A., Ț. D. H. M.

Red.Ț.D./28.11.2014

Tred. M.H./ 28.11.2014- 2 ex.

Judecător la fond: D. E. S.

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1300/2014. Tribunalul MARAMUREŞ		Pretenţii. Decizia nr. 477/2014. Tribunalul MARAMUREŞ →

Fond funciar. Decizia nr. 509/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 509/2014. Tribunalul MARAMUREŞ