Fond funciar. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 71/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/R
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Judecător: W. D.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursurilor civile declarate de pârâții P. D., domiciliat în ., ., P. I., domiciliat în Baia M., ., ., G. L., domiciliată în Baia M., . ., P. G., domiciliat în ., jud. Maramureș, P. V., domiciliată în ., jud. Maramureș, precum și de către pârâta C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Baia M., .. 37, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 7306 din 4 iulie 2013, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 28.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 04.02.2015, 11.02.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7306/4.07.2013, Judecătoria Baia M. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P. P., excepție invocată de reclamantă, a respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții P. P. și P. C., a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții P. D., P. I., G. L., P. G., P. V., C. L. Dumbrăvița de aplicare a L. F. Funciar și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Maramureș și în consecință: a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Maramureș nr. 830/C/13.11.2006 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 900 mp. teren înscris în C.F. nr. 141 R. nr. topo. 2/2, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/48/2002 eliberat numitei P. M., cu privire la suprafața de 127 mp. teren identificat prin contur 17-16-15-14-13-12-18-17, în Anexa 1 –completarea 2 la raportul de expertiză, cu privire la suprafața de 191 mp. teren identificat prin contur 12-13-19-20-21-22-23-24-12 în Anexa 1 completarea 2 la raportul de expertiză și cu privire la suprafața de 585 mp. teren cu denumirea „Peste pârâu” identificat prin contur 8-9-10-11-7-8 în Anexa 1 –completarea 2 la raportul de expertiză și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3250 lei n favoarea reclamantei M. M..
Prima instanță a reținut că prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp. teren agricol, inclusiv pentru terenul identificat prin nr. topo. 2/2, în baza C.F. nr. 141 si 287 R..
Potrivit înscrierilor din colile funciare menționate în anul 1950 proprietari tabulari ai terenului identificat prin nr. topo. inițiale 1, 2 si 3/2 cu suprafața totală de 12.866 mp. erau C. G. în cota parte de 3/6 si Cernestean I., Cernestean V. si petenta toți având cota de 3/6.
C. I. și Cernestean V. sunt frații petentei astfel cum rezultă din extrasele pentru uz oficial de pe actele de naștere eliberate de Primăria comunei Dumbrăvița, decedați în timpul celui de-al doilea război mondial (f. 84 și 85 dosar_ ), aspect necontestat de altfel de către părți. Petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât în nume propriu cât si în calitate de moștenitoare a fraților săi, astfel încât este îndreptățită a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6433 mp., respectiv pentru ½ din suprafața totală a nr. topo. 1,2 si 3/2 înscrisă în cartea funciară. Din nr. topo. 2 si 3/2 prin Titlul de proprietate_/10/1996 petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5348 mp. în locul numit „Terti după Râu”, respectiv pentru terenul identificat prin nr. topo. dezmembrate 2/1 (4100 mp.) 2/4 (540 mp.) 2/5 ( 360 mp.) 2/6 ( 1510 mp.) si 3/2/1 (348 mp.)
Având în vedere faptul că diferența de teren neatribuită este de 1085 mp. iar prin plângerea formulată petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 900 mp. aferentă nr. topo. 2/2 ce provine din dezmembrarea terenului cu nr. topo. inițial 2 din C.F. 141 R., instanța a constatat că plângerea petentei este întemeiată.
Analizând actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._/48/2002 ( f. 26-27 din dos._ ) precum și registrul agricol din perioada 1959-1962 ( f. 208) instanța a reținut faptul că alăturat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate P. M. nu a depus niciun înscris pentru dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, în nume propriu sau în calitate de moștenitor iar la data cooperativizării deținea împreună cu soțul acesteia, P. P., suprafața totală de 0,54 ha, din care numai 0,14 ha în intravilan, curte și arabil iar suprafața de 0,40 ha fânețe era situată în Sindresti. Raportat la înscrierile din registrul agricol comparativ cu suprafața atribuită prin titlul de proprietate atacat instanța constată că antecesoarea pârâților a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren aferent curții si grădinii decât cea cu care figura în registrul agricol respectiv 0,14 ha. Referindu-se concret la terenul identificat prin nr. topo. 2/2 si 2/1, nici din registrul agricol si nici din probele administrate în cauză nu rezultă că P. M. ar fi fost îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața atribuită din acest teren. Nu are relevantă sub aspectul legalității titlului de proprietate nr._/48/2002, nici un eventual schimb efectuat între părți cu privire la terenul „Peste pârâu” atâta vreme cât nu s-a făcut dovada existentei unui act juridic valabil prin care anterior cooperativizării defuncta P. M. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren si în consecință terenul ar fi fost preluat în cooperativa agricolă de producție de la aceasta. Totodată, atât terenul menționat cât si cel cu denumirea „La I.”, care potrivit susținerilor pârâtului P. D. l-ar fi dobândit M. M. în schimb, sunt cuprinse în titlul de proprietate eliberat defunctei P. M. si sunt în posesia pârâtului.
De asemenea nu au relevanta nici aspectele susținute de pârâtul P. D. cu privire la modificarea cursului pârâului și eventualele lucrări efectuate în acest sens de către tatăl acestuia și reclamantă, deoarece în raportul de expertiză limita nordică a nr. topo. 2 (și implicit a nr. topo. 2/2) a fost determinată raportat la configurarea acestei limite potrivit hărții cadastrale, deci în funcție de cursul vechi al pârâului. Modificarea acestui curs nu are drept consecință nici modificarea limitelor nr. topo. și nici suprafața acestuia.
Potrivit art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceiași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți. Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului identificat prin nr. topo. 2/2 si 2/1 cu înscrierile din cartea funciară anterioare preluării terenului în cooperativă.
În aceste condiții reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei P. M. pentru suprafața de teren de 652 mp. din terenul identificat prin nr. topo. 2/2 și pentru suprafața de 251 mp. din nr. topo. 2/1 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 și ale art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare fiind incidente prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, deoarece defuncta P. M. nu s-a înscris în cooperativa agricolă de producție cu acest teren și nu a moștenit acest teren. În ceea ce privește suprafața de 251 mp. din nr. topo. 2/1, titlul de proprietate nr._/48/2002 se impune a fi anulat și prin prisma faptului că acest teren era atribuit reclamantei prin titlul de proprietate emis în anul 1996, astfel încât la data emiterii titlului în favoarea antecesoarei pârâților terenul nu mai era la dispoziția comisiei locale.
Împotriva sentinței au declarat recurs C. Județeană de Fond Funciar Maramureș și P. D., P. I., G. L., P. G. și P. V..
Recurenta C. Județeană de Fond Funciar Maramureș a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul de a înlătura obligarea Comisiei Județene de aplicare a L. F. Funciar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului această recurentă a arătat că, C. județeană a respins contestația reclamantei, invalidând reconstituirea dreptului de proprietate la propunerea comisiei locale de la locul situării terenului, pe motiv că, terenul solicitat în baza Legii nr. 247/2005 a fost validat la Legea 18/1991, prin HCJ nr. 950/1992, anexa 2A, poziția 27 și 28, fiind atribuit în mod legal altor persoane, respectiv lui C. G. și P. M., în baza Registrului Agricol.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond în dosarul nr._, C. Județeană de fond funciar nu s-a opus admiterii acțiunii, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cauzei, aspect reținut de către instanță și în considerentele deciziei civile nr. 1191/R/06.05.2013.
Prin prisma acestui aspect, învederează instanței prevederile art. 275 Cod procedură civilă, potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările aduse prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005, C. Județeană este autoritate publică administrativ-jurisdicțională și nu are un patrimoniu propriu.
Recurenții P. D., P. I., G. L., P. G. și P. V. au solicitat modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În subsidiar au solicitat casarea cu reținere.
În motivarea recursului acești recurenți au arătat că sunt nemulțumiți de faptul că instanța nu a aprofundat și prin alte probe, respectiv interogatoriul reclamantei și probe testimoniale ce suprafață de teren au avut efectiv în folosință membrii fam. P. înainte de CAP și cine s-a înscris cu acest teren în CAP.
Familia recurenților a folosit întreaga suprafață de teren cu mult înainte de CAP, terenul era împrejmuit de un gard viu, iar acest gard viu a fost defrișat câștigând teren în suprafață de aprox. 5-6 ari, familia recurenților. O parte din teren a fost schimbat cu familia reclamantei, iar aceasta a mai primit în schimbul căii de acces care s-a amenajat pe terenul acesteia, o suprafață de 900 mp, cu care reclamanta figurează la primărie.
Când Tribunalul Maramureș în decizia de casare nr. 1191/R/17.12.2009 a dispus efectuarea unei expertize topografice a avut în vedere împrejurarea că trebuie raportată cota de 3/6 a reclamantei la întreaga suprafață de teren de la locul numit "Terți dupa Rau", respectiv la 6433 mp.
Ori după cum se poate observa în cartea funciară în CF 141 R. se găsea o suprafață mai mare de teren și este posibil ca diferența de suprafață lipsă a reclamantei să se găsească la C. G. celalalt coproprietar de CF, sau din alte nr. top. și nu numai din topograficul 2/2.
Chiar dacă suprafața de teren pentru care s-a reconstituit drept de proprietate defunctei P. M. aparține sub aspect de carte funciară antecesorilor reclamantei, îi interesează de fapt suprafața adusă efectiv în CAP de către reclamantă și suprafața adusă efectiv în CAP de antecesoarea pârâților recurenți. Din perspectiva recurenților este de mai mică importanță înscrierea în CF cu atât mai mult cu cât încă dinainte de anul 1950 terenul în litigiu era folosit de fam. P..
Nu puteau moșteni frații reclamantei în 1950 un teren în condițiile în care aceștia erau deja decedați în timpul celui de al II-lea război mondial.
O suprafață de teren de 585 mp a primit-o reclamanta în schimb, iar în prezent folosește o suprafață cu mult mai mare decât i se cuvine teren înscris în CF.
La fila 172 din primul ciclu procesual, există un răspuns de la C. Locala Dumbrăvița din care rezultă că reclamanta a figurat în registrul agricol în perioada anilor 1959-1962 cu 0,75 ha teren primind titlul de proprietate pentru 1,90 ha cu mult mai mult decât ar fi fost îndreptățită.
Instanța fondului nu a ținut seama nici de faptul că reclamanta (împuternicita acesteia) în încheierea din 8.09.2011 (f. 129 dosar fond) a recunoscut că s-a făcut un schimb de teren pentru 14 ari. Faptul că recurentul P. D. folosește 34. de ari, se explică prin aceea că, diferența de teren a fost cea primită de la stat (foști evrei) și cea defrișată la care se adaugă și suprafața schimbată și pentru care la rândul ei reclamanta o are în titlul de proprietate.
În condițiile în care instanța a admis cererea petentei și s-a anulat titlul de proprietate al numitei P. M. se depășește suprafața care i s-ar cuveni reclamantei întrucât așa zisa diferență de teren de la 5348 mp la 6433 mp se complinește prin acordarea suprafeței de 585 mp primită în schimb de la fam. P. și cu cei 900 mp pe care aceeași reclamantă i-a primit de la Primăria Dumbravița în schimb, pentru faptul că s-a amenajat un drum, motiv pentru care consideră că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei urmând a fi modificată în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
În al II-lea ciclu procesual recurenții nu au mai fost asistați de apărător și era important să se lămurească prin interogatoriul reclamantei și probe testimoniale cu ce suprafețe de teren figurau părțile și efectiv ce suprafețe se foloseau, nefiind, din punctul lor de vedere atât de importante mențiunile din CF.
Din acest motiv în subsidiar, au solicitat casarea sentinței urmând a fi reținută cauza spre o noua judecată de Tribunalul Maramureș pentru clarificarea acestor aspecte, totodată urmând a se solicita de la C. Locala de fond funciar Dumbrăvița relații din care să rezulte împrejurarea dacă pentru drumul care s-a amenajat din terenul proprietatea reclamantei, acesteia i s-a atribuit teren în compensare, iar ei susțin că i s-a atribuit.
Intimata M. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de recurenții P. D., P. I., G. L., P. G. și P. V. ca nefondat.
Analizând sentința atacată, tribunalul reține următoarele:
Susținerile recurentului abordate prin cererea de recurs în sensul că ar justifica un drept de folosință asupra terenului din litigiu încă din anul 1940 și din această perspectiva ar fi îndreptățit la reconstituire nu au nici un fundament probator. Niciodată recurentul nu a susținut acest fapt în fața primei instanțe, ci își justifică apartenența la acest teren invocând un schimb imobiliar realizat după anul 1990 încheiat cu intimata. De asemenea, nici pretinsul schimb realizat de intimată și Primăria Dumbrăvița nu are nici o relevanță în cauză deoarece nu vizează terenul din litigiu.
Prin expertiza topografică efectuată în dosar, expertul tehnic a identificat aspecte importante legate de amplasamentul celor două parcele de teren deținute de părțile din proces, evidențiind o suprapunere între terenul întabulat în favoarea reclamantei și terenul din titlul de proprietate atacat. De asemenea, s-a constatat că o parte din terenul din același titlu, în suprafață de 585 mp respectiv 191 mp, este amplasat pe nr. topo 2/2, topografic cu o întindere de 900 mp, solicitat spre reconstituire de reclamanta-defunctă P. M., autoarea pârâților din prezenta cauză nu a fost îndreptățită să i se reconstituie vreo suprafață de teren din topograficele 2/1 și 2/2, deoarece înscrierile din CF nr. 141 R. nu justifică vreun drept de proprietate în favoarea acestei defuncte.
Din probele administrate în cauză și din analiza colilor funciare nr. 141 R. și 287 R., rezultă că terenul situat la locul „Terți după Râu" are o întindere de_ mp aferent nr. topo inițiale 1,2 și 3/2.
Coproprietari tabulari asupra acestui teren la data cooperativizării sunt C. G., C. I., C. V. și C. M. (B 13-14-15-16 din CF 287, respectiv B 5-6-7-8 din CF nr. 141 ), I. și V. fiind autorii reclamantei.
C. M. este una și aceeași persoană cu M. M. reclamanta din prezenta cauză, fiind sora defuncților C. I. și C. V.. În aceste condiții vocația sa la reconstituire este data de calitatea de colateral privilegiat după frații săi, fiind singura care a solicitat terenul din litigiu la legea fondului funciar, justificând o cota însumată de 3/6. Din analiza Titlului de proprietate nr._, rezultă că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5348 mp (5000 mp din CF nr. 141 și 348 mp din CF 287 ). Dacă se raportează cota procentuală de 3/6 asupra suprafeței de_ mp rezultă că reclamanta este îndreptățită la reconstituire la locul „Terți după Râu" pentru suprafața de 6433 mp.
Dacă se face diferența între această ultimă suprafață și cea reconstituită (5348 mp) reiese suprafața de 1085 mp, din care s-a solicitat 900 mp.
Pentru aceste considerente, Hotărârea nr. 830/C/2006 a Comisiei Județene de fond funciar Maramureș este parțial nelegală, impunându-se anularea acesteia. Cu privire la anularea parțială a Titlului de proprietate nr. nr._/48/2002 emis în favoarea defunctei P. M., pentru suprafețele de teren arătate în petitul acțiunii precizate, se impune această măsura având în vedere că pentru aceste terenuri cea care justifică un drept de reconstituire sub toate aspectele este intimata-reclamantă și nu defuncta P. M. autoarea pârâților din prezenta cauza. Sub aspectul solicitării de casare cu trimitere în rejudecare această soluție nu se impune deoarece niciodată recurentul nu a susținut în fața instanței de fond că autorii săi ar fi deținut terenul înainte de anul 1950, nu a arătat prin ce modalitate l-au dobândit de la proprietarii de CF. În concluzie a se solicita administrare de probe pentru dovedirea unui fapt nesusținut este necuvenit.
Având în vedere considerentele de mai sus recursul declarat de recurenții P. D., P. I., G. L., P. G. și P. V. va fi respins cu obligarea acestora la plata către intimata M. M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 308/10.01.2014 depusă la dosar.
Și recursul declarat de C. Județeană de Fond Funciar Maramureș este nefondat și va fi respins, dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă fiindu-i aplicabile li acesteia. Obligarea de către prima instanță a acestei recurente la plata cheltuielilor de judecată este corectă raportat la poziția procesuală avută de recurentă la prima instanță (fila 16 dosar fond primul ciclu procesual).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții P. D. domiciliat în localitatea R. nr. 55 . domiciliat în Baia M. ./34, G. L. domiciliată în Baia M. ./3, P. G. domiciliat în ., împotriva Sentinței civile nr. 7306/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M..
Respinge recursul declarat de C. Județeană de Fond Funciar Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 7306/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M..
Obligă recurenții P. D., P. I., G. L. și P. G. la plata către intimata M. M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte Judecători Grefier
P. G. G. Ț. D., W. D., O. V.
concediu de odihnăconcediu de odihnă
semnează președintele semnează grefier-șef
instanței secția I civilă
Red. W.D./16.07.2015
Tred. C.A./17.07.2015
12 ex./.>
Judecător la fond: D. E.-S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 628/2014. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul... → |
|---|
