Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 191/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. /R
Ședința publică din 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTORI: P. M. B.
S.-T. A.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în recursul civil declarat de reclamanta Ilban Monica domiciliat în Baia M., ., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 8289 din 02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2012, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării, s-a amânat succesiv pronunțarea la 23.04.2015, 30.04.2015, 07.05.2015, iar apoi la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 8289 pronunțată la data de 2 octombrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâtul F. I..
P. aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâții L. R., C. V., C. A., B. A. I. V., P. P. A., P. C., Ș. G., L. D. D., D. T., Ș. I., Ș. F., F. R., F. S., F. O., M. A., D. V., D. M., B. P., B. A., S. E., S. A., DOROLTI G., DOROLTI A., S. – I. C. C., I. R. M., H. F. D., H. M., K. A., K. E., K. G., K. E., LES F., LES I., M. D. și M. O. L..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că la termenul de judecată din 14 septembrie 2013, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la chemarea în judecată a pârâtului F. I..
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 C.proc.civ., reclamanta „poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Instanța a observat că cererea de renunțare la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul F. I., cerere formulată de către reclamantă întrunește toate condițiile care rezultă, explicit sau implicit, din cuprinsul art. 246 alin. 1 C.proc.civ.: constituie o manifestare unilaterală de voință ce emană de la partea care a promovat cererea de chemare în judecată, este totală și necondiționată și a fost făcută cu intenția de a pune capăt judecării cauzei în contradictoriu cu acest pârât.
Față de cele de mai sus, observând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C.proc.civ., instanța a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul F. I..
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului F. I. instanța nu s-a mai pronunțat având în vedere că s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu acesta.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 01.10.2012 între reclamanta si pârâți, s-a încheiat un contract sub forma unui înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare prin care pârâții au consimțit la înstrăinarea în favoarea reclamantei a uscătoriei situată în .. 4A, scara B, etaj 3.
Actul încheiat între părți sub semnătură privată nu poate valora din punct de vedere juridic contract de vânzare cumpărare si nu are efect translativ de proprietate deoarece potrivit art. 1244 NCC convențiile prin care se strămută sau se constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, însă în temeiul principiului conversiunii actului juridic civil, convenția părților poate fi considerată un antecontract de vânzare cumpărare.
Raportat la obiectul antecontractului de vânzare cumpărare instanța a reținut că uscătoria este un bun în privința căruia este stabilit un drept de coproprietate forțată și perpetuă. Specific regimului juridic al acestei forme de coproprietate este faptul că bunurile obiect al coproprietății forțate si perpetue sunt accesorii unor bunuri principale, în speță apartamentele din imobil, asupra cărora coproprietarii au un drept de proprietate exclusivă iar înstrăinarea unei cote-părți din bunurile aflate în coproprietate forțată si perpetuă nu se poate face decât odată cu dreptul asupra spațiului ce constituie bunul principal ( art. 651 NCC).
P. excepție coproprietatea forțată poate înceta ca o consecință a încetării destinației de folosință comună, ceea ce presupune transformarea acestei forme de coproprietate într-o coproprietate obișnuită si temporară însă numai cu acordul tuturor coproprietarilor.
Potrivit art. 658 cod civil în forma în vigoare la data la data încheierii contractului dintre părți Încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî cu acordul tuturor coproprietarilor.
Instanța constată că nu toți proprietarii și-au exprimat consimțământul în sensul încetării destinației de folosință comună a uscătoriei si pentru înstrăinarea acestuia
Potrivit C.F. nr._-C1 Baia M. (f. 12) și C.F. nr._-C1-U4 Baia M. (f. 12, 343), uscătoria situată în Baia M., ., scara B, etaj 3 reprezintă bun comun și pentru coproprietara F. A..
Or, contractul nu a fost semnat de către numita F. A., proprietara apartamentului nr. 14, potrivit C.F. nr._-C1-U4 Baia M. (f. 343) și coproprietara uscătoriei ce face obiectul litigiului.
Pentru motivele arătate, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la uscătoria situată în Baia M., ., scara B, etaj 3, nefiind întrunită condiția unanimității, necesară pentru ca respectivul bun sa iasă de sub incidenta regulilor specifice coproprietății forțate si perpetue si să poată fi înstrăinat. P. pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic, instanța poate doar să suplinească acordul pe care părțile urmau să îl exprime în forma autentică în urma refuzului acestora de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare si nu însăși consimțământul acestora, condiție esențială si pentru valabilitatea promisiunii de vânzare.
Reținând faptul că uscătoria își păstrează caracterul de bun comun obiect al coproprietății forțate si că reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia s-a arătat că și petitul privind întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei este nefondat, astfel că a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. M. acesta solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii formulate având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În motivarea recursului s-a arătat că actul a cărei validare se solicită a fost încheiat cu proprietarii apartamentelor de pe scara B a imobilului situat în Baia M. ., doar acestora fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului, în natură uscătorie.
S-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că F. A., proprietarul apartamentului nr. 14 de pe scara A al imobilului din Baia M. . nu și-a exprimat acordul pentru înstrăinarea cotei ce îi revenea din dreptul de proprietate asupra uscătoriei. S-a susținut că părțile comune din scara B aparțin doar proprietarilor de apartamente care se află în scara B, fapt ce urmează a fi probat în cursul procesului.
Chiar și în măsura în care proprietarul apartamentului nr. 14 ar fi coproprietarul imobilului în natură uscătorie, instanța trebuia să dispună validarea convenției, recunoscând un drept de proprietate indiviză între recurentă și proprietarul apartamentului nr. 14.
Recurenta a concluzionat că sentința atacată este nefondată și lipsită de temei legal fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Judecătoria nu a analizat titlurile de proprietate ale părților, având în vedere doar principiul opozabilității înscrierilor din cartea funciară. Instanța avea obligația de a stabili că F. A. a dobândit de la primul proprietar doar cota parte din părțile comune ale condominiului.
Au fost atașate memoriului de recurs un set de înscrisuri (f.6-10).
La dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din parte intimaților L. F. și L. I., aceștia solicitând respingerea recursului declarat, arătând în esență faptul că blocul nu are asociație de proprietari, astfel că nu se putea valida vânzarea în ședința Adunării Generale a Asociației de Proprietari, iar pe de altă parte, dorind să achiziționeze un bun aflat în coproprietatea locatarilor scării B, nu au obținut semnătura uneia dintre fiicele recurentei.
Instanța a administrat în recurs proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie solicitarea reclamantei-recurente I. M. de a se dispune validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 1 octombrie 2012 între pârâți în calitate de vânzători și reclamantă în calitate de cumpărătoare.
Se reține, că înscrisul a cărui validare se solicită a fi efectuată este încheiat la data de 1 octombrie 2012, după . Legii nr. 279/2009 privind Codul Civil. Astfel, potrivit art. 6 C.civ., actele juridice întocmite sub imperiul acestui act normativ sunt guvernate de acesta.
Uscătoria care face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare este bun comun al proprietarilor care dețin apartamente în scara B a imobilului situat în Baia M. ., astfel cum arată art. 649 C.civ., bunul fiind în folosința comună a coproprietarilor.
Potrivit art. 658 C.civ., încetarea calității de bun comun poate fi realizată doar prin acordul tuturor proprietarilor. În prezenta cauză au fost depuse la dosar extrasele de carte funciară pentru proprietarii apartamentelor aflate în scara B a imobilului situat în Baia M. ..
Analizând tabelul care cuprinde semnăturile tuturor vânzătorilor se constată că majoritatea acestora au semnat contractul încheiat. Se observă totuși că apartamentul nr. 35 îi are ca și proprietari pe I. M. (reclamanta-recurentă), acesta deținând cota de ½ din apartament cu titlu de bun propriu, din anul 1979 în baza Titlului de proprietate nr. 2480/28.07.1979. Diferența, respectiv cota de ½ din apartament era deținută de I. G.. La data de 15.10.2012 a fost înscris certificatul de moștenitor nr. 90 eliberat de Notarul Public F. G. B., astfel că dreptul de proprietate al lui I. G., s-a transferat moștenitorilor, respectiv reclamantei I. M. și pârâtelor-intimate S.-I. C. C. și I. R. M.. Extrasul de carte funciară se află la filele 12-13 din vol. I al dosarului Judecătoriei.
În cuprinsul înscrisului constatator al convenției de vânzare-cumpărare întocmit sub forma înscrisului sub semnătură privată apare semnătura promitentei vânzătoare S.-I. C. C., însă nu apare semnătura coproprietarei I. R. M., aceasta nesemnând contractul aflat la filele 6-8 vol. I din dosarul Judecătoriei Baia M..
Înscrisul depus la dosarul cauzei nu poate fi considerat contract de vânzare-cumpărare valid deoarece acesta nu a fost încheiat în forma prevăzută de lege. Cu toate acestea acest act poate fi considerat a fi o promisiune de vânzare-cumpărare, potrivit art. 1260 C.civ.. Forma autentică nu este cerută în mod obligatoriu pentru încheierea unui astfel de act juridic.
Potrivit art. 1669 C.civ., când părțile refuză să încheie actul promis, partea care și-a executat obligația poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract dacă toate celelalte condiții de fond și formă sunt îndeplinite.
În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile de formă pentru contractul de vânzare-cumpărare a unui drept real care urmează a fi înscris în cartea funciară, astfel că solicitarea de a se valida promisiunea de vânzare-cumpărare nu este o solicitare fondată.
De asemenea, instanța constată că nu poate suplini consimțământul neexprimat prin inserarea semnăturii coproprietarului bunului I. R. M.. În măsura în care instanța ar valida convenția, acest fapt s-ar realiza în lipsa acordului acestui proprietar.
Instanța consideră fondată susținerea recurentei I. M. care a arătat că F. A. nu este coproprietar al uscătoriei astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă și nu trebuia să fie de acord cu înstrăinarea uscătoriei. P. înscrisurile depuse în recurs s-a făcut dovada faptului că F. A. nu este coproprietar al acestui imobil, astfel că acesta nu trebuia chemată în judecată.
În ceea ce privește validarea contractului pe cote părți, instanța apreciază că nu a fost formulată o astfel de solicitare, iar pe de altă parte nu este posibilă validarea unui contract prin care părțile au înțeles să transmită întregul bun dar se dovedește că nu toți coproprietarii au consimțit la transmiterea cotelor părți de proprietate.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 312 C.proc.civ., consideră nefondat recursul declarat, astfel că acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. M. domiciliată în Baia M., ., . împotriva sentinței civile nr. 8289 pronunțată la data de 02.10.2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
G. BrîndușaPop M. BogdanStamate-T. AlinaMăndicescu R.
(concediu de odihnă, semnează (concediu de odihnă, semnează
Președintele Tribunalului P. grefier
Red./Tehn. P.M.B./27.08.2015
2 ex./2015
Judecător la fond: E. S. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
