Întoarcere executare. Decizia nr. 665/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 665/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.665/R
Ședința publică din 03 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta R. E. E. cu domiciliul în Cluj N., .. 4, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ , având ca obiect întoarcere executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 26.09.2012, concluziile intimatului G. P. fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 3.10.2012, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/7.12.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G. P., în contradictoriu cu pârâta R. E. E. având ca obiect întoarcere executare silite și compensare sume reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a dispus întoarcerea executării silite pornite împotriva reclamantului în dosarul execuțional nr. 210/2005 al B.I.E.J. M. M., în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1050 lei, achitată de acesta în baza unor hotărâri judecătorești ulterior casate.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind compensarea datoriilor reciproce dintre părți.
S-a admis în parte, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 86,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 127/D din data de 05 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M., pronunțată în dosar nr. 827/2004 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta R. E.-E. și s-a respins plângerea formulată de reclamanții G. P., G. G. împotriva pârâtelor R. E.-E. și Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 Satu M., reclamanții fiind obligați să plătească pârâtei R. E.-E. suma de 11.810.312 lei(ROL) cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr.1001/2005, pronunțată în dosarul nr. 7828/CIV/2004 al Curții de Apel C. a fost respins apelul declarat de reclamanții G. P. și G. G. împotriva Sentinței civile nr. 127/D/5 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M., pronunțată în dosar nr. 827/2004, fiind obligați să plătească pârâtei suma de 11.810.312 lei(ROL) cheltuieli de judecată.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 6332/28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr._/1/2005, prin care s-a admis recursul împotriva Deciziei nr.1001/6.04.2005 a Curții de Apel C., casându-se decizia atacată precum și Sentința civilă nr. 127/D/5 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M., cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei C..
În dosar execuțional nr.210/2005, al Biroului E. J. M. M. s-au pus în executare Sentința civilă nr. 127/D/5 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M. și Decizia nr.1001/2005 a Curții de Apel C., contestatorul fiind somat să plătească suma de 1204,15 lei datorie+120 lei cheltuieli de executare inclusiv TVA.
În rejudecare prin Sentința civilă nr._/12.09.2008 a Judecătoriei C. s-a respins plângerea la Legea nr. 112/1995, iar prin Sentința civilă nr._/2007 a aceleiași instanțe, s-a dispus completarea dispozitivului și obligarea reclamanților din acea cauză, respectiv și a contestatorului din prezenta cauză la cheltuieli de judecată, în sumă de 1500 lei.
Prin Decizia civilă nr. 138/2008 A Tribunalului D., s-a admis apelul și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei C., iar prin Decizia civilă nr.529/2008 a Curții de Apel C. s-a admis recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.138/2008, cauza a fost trimisă în rejudecare în apel.
Prin Decizia civilă nr. 624/2008 a Tribunalului D. s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins apelul contestatorilor G. P. și G. G..
Prin Decizia civilă nr.664/19 mai 2009 a Curții de Apel C. s-a respins recursul contestatorilor G. P. și G. G. și au fost obligați la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Prin Decizia civilă nr.986/6 octombrie 2009 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii G. P. și G. G. împotriva Deciziei civile nr.664/19.05.2009 a Curții de Apel C. și au fost obligați la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată .
În dosar execuțional nr.46/2010 al Biroului E. J. M. M. s-au pus în executare Sentința civilă nr._/12.09.2008 a Judecătoriei C., Sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei C., Decizia civilă nr.664/19 mai 2009 a Curții de Apel C. și Decizia civilă nr.986/2009 a Curții de Apel C., emițându-se somația pe numele reclamantului G. P., pentru suma totală de 1706,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite prin titlurile executorii mai sus menționate și cheltuieli de executare.
Așa cum a rezultat din procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc M. M. în data de 27 octombrie 2011, în urma somației transmise în data de 08.02.2010 și a popririi la Casa Județeană de Pensii Maramureș din data de 13.03.2010, debitorul G. P. a achitat în întregime creanța datorată și cheltuielile de executare.
Analizând hotărârile judecătorești, devenite titluri executorii, și în baza cărora s-a făcut executarea în dosar execuțional nr.210/2005 al B. M. M., instanța a constatat că acestea au fost desființate prin Decizia civilă nr. 6332/28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr._/1/2005, prin care s-a admis recursul împotriva Deciziei civile nr.1001/6.04.2005 a Curții de Apel C., casându-se decizia atacată precum și Sentința civilă nr. 127/D/5 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M., cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei C..
Această hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție a rămas definitivă și irevocabilă la data de 28 iunie 2006.
În rejudecare, s-a dispus cu privire la cheltuielile de judecată, în măsura în care acestea au fost solicitate, nefiind cerute cheltuielile de judecată din primul ciclu procesual, în care au fost pronunțate Decizia civilă nr.1001/6.04.2005 a Curții de Apel C., și Sentința civilă nr. 127/D/5 aprilie 2004 a Tribunalului Satu M. desființate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție . Deși pârâta a argumentat această omisiune prin aceea că au fost deja executate cheltuielile de judecată, această motivare nu a putut fi reținută, deoarece executarea s-a făcut în acest caz în baza unor hotărâri casate, care nu mai aveau nicio putere, astfel că nici executarea nu se putea efectua, hotărârile casate neputându-și produce efecte doar în privința cheltuielilor de judecată, iar în ceea ce privește celelalte dispoziții, nu.
Conform art. 404¹ alin. 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Textul are în vedere ipoteza în care titlurile executorii au fost desființate în totalitate, în acest caz nemaiexistând vreun temei care să justifice executarea silită.
Constatând, în cauză, incidente dispozițiile legale menționate mai sus, că titlurile executorii în baza cărora reclamantul a fost executat au fost desființate, instanța a admis cererea acestuia și a dispus întoarcerea executării silite pornite împotriva reclamantului în dosarul execuțional nr. 210/2005 al B.I.E.J. M. M., în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1050 lei, achitată de acesta în baza respectivelor hotărâri judecătorești și dovedită cu actele depuse la dosar în primul ciclu procesual, la filele 6-9.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, compensarea datoriei de 1324,15 lei pe care o are față de pârâtă, cu suma pentru care a formulat cerere de întoarcerea executării silite și care face obiectul prezentului dosar, în cuantum de 1050 lei.
Instanța a constatat inconsecvența reclamantului în modul de redactare a cererii, motivat de faptul că acesta a solicitat atât restituirea de către pârâtă a sumei de 1050 lei, cât și compensarea acesteia cu datoria pe care la rândul său o are față de pârâtă.
Trecând peste aceste aspecte, ce țin de o anumită acuratețe juridică, instanța a reținut că așa cum a fost redactată cererea, aceasta vizează o compensare judiciară a datoriilor reciproce dintre părți, ulterioară stabilirii de către instanță a îndreptățirii reclamantului la restituirea sumei executată în baza unor hotărâri desființate.
Din procesul verbal întocmit de către procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc M. M. în data de 27 octombrie 2011, în dosarul execuțional nr. 46/2010, a rezultat fără putere de tăgadă ca la data soluționării cererii și a constatării îndreptățirii reclamantului la restituirea sumei de 1050 lei, reclamantul achitase în respectivul dosar execuțional suma de 1324,15 lei, deci, în integralitatea sa, suma a cărei compensare o solicită prin acțiunea introductivă.
Efectuând plata respectivei sume, de bunăvoie sau ca urmare a executării silite, datoria reclamantului față de pârâtă a încetat, astfel încât în lipsa unor creanțe reciproce, certe lichide și exigibile, cererea sa de compensare a datoriilor reciproce se vădește a fi neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 274 Cod proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și având în vedere soluția pronunțată în cauză, de admitere, în parte, a acțiunii principale, instanța a admis tot în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantului, suma de 86,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/7.12._ a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs recurenta R. E. E., solicitând ca în urma trimiterii dosarului spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș să se dispună: desființarea în tot a sentinței civile atacate ca fiind nelegală, în urma desființării sentinței civile reținerea cauzei spre rejudecare; în urma rejudecării cauzei, respingerea ca nelegală și netemeinică a cererii de chemare în judecată înaintată de intimatul-reclamant; obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa recurentei, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs recurenta a arătat următoarele: intimatul-reclamant în susținerile sale a afirmat că suma de bani în cuantum de 1050 lei achitată în cursul executării derulate în dosarul execuțional nr. 210/2005 al B. M. M. a fost datorată pe baza unor „hotărâri judecătorești ulterior casate”, mai precis pe baza sentinței civile nr. 127/D/05.04.2004 din dosarul nr. 827/2004 al Tribunalului Satu M. și decizia civilă nr. 1001/06.04.2005 din dosarul nr. 7428/2004 al Curții de Apel C..
În susținerea acestei afirmații intimatul-reclamant G. P. a omis a menționa că în urma casării acestor hotărâri prin decizia civilă nr. 6332/28.06.2005, din dosarul nr._/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiul a continuat, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei C., iar după multiple cicluri procesurale în final a fost soluționată definitiv și irevocabil prin decizia civilă din data de 19.05.2009 din dosarul nr._/63/2008 al Judecătoriei C., reclamanții, printre care și intimatul-reclamant G. P. căzând în pretenții.
Prin rezolvarea litigiului în mod definitiv și irevocabil în favoarea recurentei-pârâte prin decizia mai sus-arătată a Curții de Apel C., aceasta este îndreptățită să primească cheltuielile de judecată ocazionate cu apărarea împotriva pretențiilor vădit nelegale formulate de G. P. și de alți reclamanți pe întregul curs al litigiului inițial, conform prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru concretizarea și executarea cheltuielilor de judecată cauzate de intimatul-reclamant și de celălalt reclamant care au înaintat împotriva recurentei o cerere de chemare în judecată care ulterior, după mult timp s-a dovedit a fi nefondată recurenta a înaintat o cerere de chemare în judecată pe cale separată împotriva lui G. P. și G. G., aflată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2011 unde a fost soluționată în primă instanță în mod definitiv, instanța constatând că atât intimatul-reclamant în prezentul dosar, G. P. și G. G. datorează cheltuielile de judecată pentru întregul proces și toate fazele și ciclurile procesurale, deoarece finalmente au căzut în pretenții.
Recurenta critică soluția dată de Judecătoria Baia M. deoarece aceasta a interpretat greșit textul și spiritul prevederilor Codului de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată mai sus-arătate, și cele referitoare la întoarcerea executării prevăzute de art. 401 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă. „Desființarea titlului executoriu” se raportează la rezultatul final al litigiului în cazul cheltuielilor judiciare. Ar fi de neadmis ca o parte care se apără împotriva unor pretenții vădit nefondate, pe parcursul unui litigiu cu durată mai mare de 6 ani să nu beneficieze de plata totalității cheltuielilor de judecată suportate din cauza faptului că a existat o casare a unor decizii care au fost înlocuite de rejudecare cu alte decizii cu rezultat identic, respectiv respingerea în totalitate a cererii reclamanților.
Recurenta mai invocă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 respectiv art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxaele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune, în acord cu dispozițiile art. 305 cod procedură civilă, s-au depus înscrisuri.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința civilă nr._/7.12.2011 a Judecătoriei Baia M., prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 18.08.2011 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul G. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. E. E., întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare începerii executării în dosar execuțional nr. 210/2005 al Cabinetului executorului judecătoresc M. M., în sensul obligării pârâtei R. E. E. la restituirea sumei de 1050 lei, actualizată cu indicele de inflație, pe care a plătit-o în temeiul unor hotărâri judecătorești casate; compensarea datoriei de 1324,15 lei pe care o are față de pârâta R. E. E. cu suma de 1050 lei pe care a achitat-o acesteia nedatorat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că în dosarul execuțional nr. 210/2005 al Cabinetului E. J. M. M., a achitat pârâtei R. E. E. suma de 1050 lei, în baza Sentinței civile nr. 127/D/2004 a Tribunalului Satu M. și a Deciziei nr. 1001/2005 a Curții de Apel C., cu titlu de cheltuieli de judecată. Cele două hotărâri judecătorești au fost casate prin decizia nr. 6332/28.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 986 din 06.10.2009 a Curții de Apel C., motiv pentru care apreciază executarea silită ca fiind nelegală, deoarece a fost făcută în temeiul unor hotărâri judecătorești casate.
În drept reclamantul a indicat dispozițiile art. 404 Cod procedură civilă, art. 1143 și următoarele cod civil și art. 1092 Cod civil.
În susținerea cererii reclamantul a depus copie de pe somația din 08.02.2010, chitanțe, Sentința civilă nr. 127/D/05.04.2004 pronunțată de Tribunalul Satu M., Decizia nr. 1001/06.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel C., Decizia nr. 986/06.10.2009 a Curții de Apel C..
Prin Sentința civilă nr. 8705 din data de 24 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material de a cere întoarcerea executării silite și acțiunea reclamantului a fost respinsă ca fiind prescrisă.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată, iar prin Decizia civilă 368/R/19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis recursul formulat de pârâtă, iar cauza a fost trimisă în pentru rejudecare pe fond, considerându-se că, în mod greșit, cauza a fost soluționată pe excepție.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr. de dosar_ .
Pentru termenul de judecată din 14.10.2011, recurenta a depus, în rejudecare, un script intitulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii reclamantului.
Prin această întâmpinare, recurenta invocă prescripția dreptului de a cere întoarcerea executării silite, reluând istoricul litigios între părți.
Prima instanță nu a observat și nu a pus în discuție că, în scriptul intitulat întâmpinare, depus la dosar în rejudecare, la data de 14 octombrie 2011, recurenta formulează cereri proprii.
Astfel, la fila 14, în rejudecare, pârâta arată că solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 404, indice 2 pct. 1 Cod procedură civilă să se constate valabilitatea titlului executoriu emis în favoarea sa, faptul că suma de 1324,15 lei îi era datorată și că nu se impune restabilirea situației anterioare.
La fila 15 în rejudecare, pârâta-recurentă solicită în temeiul art. 274 Cod procedură civilă și art. 998 Cod civil să se constate că recurenta are dreptul la cheltuieli de judecată în valoare totală de 2.370,30 lei, reprezentând totalul cheltuielilor judecătorești rezultate din primul ciclu procesual, conform hotărârilor instanțelor judecătorești.
Tribunalul Satu M. prin sentința civilă nr. 127/D705 aprilie 2004, hotărăște: „obligă pe reclamanți să plătească pârâtei R. E. E. suma de 11.810.312 lei cheltuieli de judecată”.
Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 1001/06 aprilie 2005 decide: „În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați apelanții către intimata-pârâtă R. E. E. la plata sumei de 11.892.758 lei cheltuieli de judecată”.
Recurenta a solicitat să se constate că plata cheltuielilor de judecată în valoare totală de 2.370,30 lei reprezentând cheltuieli ocazionate în primul ciclu procesual i se cuvenea de la G. P. și G. G..
Prima instanță nu a analizat natura juridică a acestor cereri,nu a pus în discuție dacă pârâta înțelege să formuleze cerere reconvențională.
De asemenea, prima instanță nu a analizat aceste susțineri ale pârâtei formulate prin scriptul depus la data de 14.10.2011, care, chiar simple apărări, trebuiau puse în discuție, verificate de către prima instanță și soluționate în conformitate cu dispozițiile legale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale căror dispoziții prevalează dreptului intern, stipulează în articolul 6 paragraful 1 că: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, investită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații îndreptate împotriva sa”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real „ascultate”, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de apărare, argumentelor și al elementelor de probă ale părților.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 pct.5 Cod procedură civilă, reținând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, tribunalul va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă R. E. E., domiciliată în Cluj-N., Piața I. A. nr. 4, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ , pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 03 octombrie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. W. D. S. T. A. S. A.
Red. DȚ/25.10.2012
Tred. A.S./31.10. 2012 - 5 ex
Judecător la fond: D. Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 695/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 704/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
