Anulare act. Decizia nr. 667/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 667/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 667/R
Ședința publică din 03 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta T. E., dom. procesual ales în Baia M., ./110, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2173/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 26.09.2012, concluziile reprezentantei recurentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 3.10.2012, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2173/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins cererea reclamantei T. E., împotriva pârâților B. C. I. și B. A. E. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 1700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat în data de 16.04.2007, un contract autentic de vânzare-cumpărare, contract prin care reclamanta, prin mandatar T. C. și soțul acesteia, T. C. au vândut pârâților, în calitate de cumpărători, nuda proprietate asupra apartamentului situat în Baia M., .. 6/34 cu păstrarea dreptului de uzufruct viager.
Mandatul soțului reclamantei a fost dat de aceasta în vederea vânzării apartamentului menționat, prin contractul de mandat autentificat sub nr. 193/16.02.2000. Nu s-a adus vreo dovadă că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare procura, contractul de mandat, era revocată. Acest lucru a fost verificat și de d-na notar, aspect adus la cunoștința instanței la momentul audierii sale ca martor.
Atâta timp cât exista la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare această procură care îi permitea soțului reclamantei să vândă apartamentul în litigiu în numele petentei nu mai era necesar ca d-na T. E. să-și exprime din nou consimțământul în vederea înstrăinării imobilului.
În ceea ce privește natura contractului, așa cum a declarat d-na notar în momentul audierii ca martor, aceasta a precizat că discuțiile purtate de părți la momentul autentificării contractului a cărui anulare se solicită s-au referit la vânzare-cumpărare și nu la întreținere, sens în care s-a încheiat contractul.
Din moment ce d-na C. S. a fost singură de față la încheierea contractului a cărui anulare s-a solicitat și această declarație se coroborează cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912/16.04.2007, s-au înlăturat declarațiile d-lui B. A. și ale d-nei T. E. în legătură cu natura contractului, declarații care nu se coroborează cu alte probe și care au rezultat în urma unor discuții purtate cu reclamanta și soțul acesteia.
Tot d-na notar a afirmat că i s-a adus la cunoștință de vânzător că a primit prețul apartamentului vândut. Această declarație se coroborează cu cea a martorilor Flesch P. A. și R. O. care au arătat că i-au împrumutat pe pârâți cu anumite sume de bani în vederea cumpărării apartamentului în litigiu și cu contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită.
Declarațiile d-lui B. A. și ale d-nei T. E. referitoare la predarea prețului apartamentului nu se coroborează cu alte probe și, în plus, sunt aspecte aflate în mod indirect de la reclamantă.
În ceea ce privește lipsa discernământului reclamantei și a soțului acesteia la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aceasta a fost contrazisă de expertizele efectuate în cauză. Astfel, pe baza actelor medicale depuse de reclamantă la dosar, s-a concluzionat că aceasta și soțul ei au avut capacitate de a aprecia conținutul și consecințele faptelor lor, având discernământ în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a arătat că nici ea, nici soțul ei decedat nu au primit nici un preț pentru înstrăinarea apartamentului, că înțelegerea cu pârâții a fost în sensul întreținerii, că recurenta nu și-a dar consimțământul la vânzare și având afecțiuni psihice vechi, nici ea nici soțul ei defunct nu aveau discernământ.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Din motivele de recurs depuse de reclamantă la dosar a rezultat că aceasta critică sentința Judecătoriei Baia M. pentru nelegalitate, invocând două argumente, respectiv faptul că în realitate părțile nu ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ci unul de întreținere, că prețul nu s-ar fi achitat, indicând ca argument mențiunea notarului cum că prețul s-a achitat anterior semnării de către părți a contractului, iar, în al doilea rând s-a susținut că mandatul dat de reclamantă soțului prin procura autentică nr. 193/16.02.2000 ar fi fost vechi și el nu mai reprezenta voința reală a vânzătorilor la data încheierii contractului.
De asemenea, reclamanta a invocat lipsa de discernământ a vânzătorilor în momentul încheierii actului juridic.
Analizând aceste argumente prin prisma probelor de la dosar, instanța de fond a înlăturat apărările reclamantei, aducând o soluție corectă întrucât probele nu au confirmat că aceste susțineri sunt reale.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că în anul 2000, reclamanta personal l-a mandatat pe soțul său prin procură autentificată sub nr. 193/16.02.2000 în fața notatului public „să vândă la prețul care-l va stabili de comun acord cu cumpărătorul întreg dreptul de proprietate pe care îl avem asupra apartamentului proprietatea noastră situat în Baia M., .. 6/43”.
Cum în intervalul scris de la data autentificării procurii și data încheierii contractului reclamanta nu a revocat acest mandat iar mandatul nu prevedea un termen limitat de valabilitate, acesta era valabil indiferent care a fost perioada de timp scurs până la data puneri în aplicare a mandatului.
Pârâții au făcut dovada că reclamanta a avut deplină cunoștință despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare care s-a încheiat după mai multe negocieri și discuții la care au participat ambii vânzători, discuții care s-au purtat inclusiv în casa pârâților pe care cei doi vânzători i-au vizitat de mai multe ori.
În ce privește natura contractului, din declarația ca martor a d-nei notar S. C. a rezultat că voința reală a părților a fost cea exprimată în contract respectiv de vânzare-cumpărare.
Cu privire la preț, tot d-na notar a relatat în declarația sa că în momentul semnării contractului, vânzătorul a confirmat că a primit întreg prețul stipulat în contract. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 1.173 cod civil „actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”, iar, împotriva actului autentic nu se poate face dovada contrară decât prin înscrierea în fals, ceea ce în prezenta cauză nu s-a solicitat, neexistând elemente de identificare a vreunui fals.
În ceea ce privește lipsa discernământului reclamantei și a soțul acesteia la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aceasta a fost contrazisă de expertiza întocmită în cauză. Astfel, pe baza actelor medicale depuse de reclamantă la dosar, s-a concluzionat că aceasta și soțul ei au avut capacitatea de a aprecia conținutul și consecința faptelor lor, având discernământ în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere considerente de mai sus, în mod corect prima instanță a reținut că niciun motiv de nulitate din cele invocate de reclamanta recurentă nu subzistă, respingând acțiunea acesteia.
În consecință, nefiind incident cu privire la sentința atacată niciunul de motivele de nelegalitate prevăzute de lege, recursul va fi respins ca nefondat conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta T. E., domiciliată în Baia M., .. 6/34 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 2173/29.02.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.10.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. W. D. S. T. A. S. A.
Red:WD/31.10.2012
Tehnored:AS/2.11.2012 5ex
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 231/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 651/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
