Legea 10/2001. Sentința nr. 239/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 239/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 239/2015
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 239
Ședința publică din 05 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Grefier A. C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii formulată de reclamanta S. I. L. M., domiciliată în Târgu M., Bul. 1848, nr. 75/28, jud. M., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 32/1, jud. Maramureș, la cabinet avocat Bonyhai G. E., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Baia Mare, ., jud. Maramureș, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 12 februarie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată la data de 19 februarie 2015 și apoi la data de azi.
În urma deliberării instanța a dat hotărârea de mai jos.
Tribunalul
Deliberând asupra cererii formulate constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr._, reclamanta S. I. L. M. a chemat în judecată pârâții ..A și Autoritatea pentru V. Activelor S., solicitând anularea deciziei nr. 1/08.04.2008 emisă de către ., constatarea că imobilele solicitate a fi retrocedate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, retrocedarea în natură a imobilelor identificate la data naționalizării în cărțile funciare CF nr. 5870 Baia M. nr. topo 4988 în natură grădină în intravilan în suprafață de 28.902 mp. nr. topo 4989 în natură casă curte în suprafață de 9.165 mp, și în CF nr. 510 Baia M., nr. topo 4993 în natură arabil în suprafață de 5313 mp, în urma dezmembrărilor efectuate teren aferent nr. topo 4993/1 în natură arabil în suprafață de 1664 mp, precum și construcții vechi identificate prin expertizele administrate în cauză.
Imobilele sunt identificate în cărțile funciare CF nr._ Baia M. nr. topo 4988, nr. topo 4989/2, nr. topo 4989/4, nr. topo 4993/1, respectiv CF nr._/a Baia M. nr. topo 4989/2 și respectiv în CF nr. 5870 Baia M., nr.topo 4989/1, nr. topo 4989/3.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Autoritatea pentru V. Activelor S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta . a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, susținând că reclamanta solicită anularea deciziei prin care pârâta și-a declinat competența în favoarea A.. Reclamanta a arătat că în speță sunt aplicabile prevederile fostului art. 27 din legea nr. 10/2001, deoarece imobilele ar fi fost preluate abuziv și fără titlu valabil, iar în anul 2001 pârâta era în curs de privatizare, iar în opinia reclamantei numai societățile comerciale privatizate integral nu sunt entități investite cu soluționarea notificărilor.
Obligația de despăgubire a reclamantei, pentru imobilul preluat abuziv de către Statul român îi revine A.-ului care are obligația de a stabili măsurile reparatorii în echivalent și nicidecum proprietatea actuală a imobilului (restituirea în natură nefiind prevăzută de lege în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei).
S-a mai arătat că la data apariției Legii nr. 10/2001, . era integral privatizată, în baza Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM/11/25.11.1998. Faptul că în anul 2005, A. a revenit printre acționarii minoritari ai ., nu schimbă însă prevederile legale aplicabile, deoarece A. este acționar minoritar deținând 6,36 din capitalul social, respectiv acțiuni în valoare de 97.182 lei, în vreme ce valoarea de piață a terenului stabilită de un evaluator independent, cu dată de referință 4.10.2007 este de 6.397.100 lei, respectiv 1.897.600 euro.
În ceea ce privește aplicarea art. 29 în forma modificată, potrivit art. 78 din Constituție „legea se publică în M.Of. al României și intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. Ieșirea din vigoare a legii civile se produce prin abrogarea ei, care poate fi expresă sau implicită. Una din modalitățile de abrogare implicită este și decizia Curții Constituționale prin care un text de lege este declarat neconstituțional.
Două sunt principiile care guvernează aplicarea legii în timp, și anume: principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi.
Din chiar denumirea lor, aceste două principii se presupun și se completează reciproc. Principiul neretroactivității legii civile este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute: într-o altă formulare, potrivit acestui principiu: trecutul scapă legii civile noi. Constituția dispune în art. 15 alin. 2 care arată că „legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Din punct de vedere legal, acest principiu este consacrat expres în chiar art. 1 al Codului civil, astfel: „legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”. Principiul aplicării imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit căreia de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după ., excluzând aplicarea legii vechi. De lege lata, acest principiu nu este consacrat expresis verbis; nu mai puțin existența lui neîndoielnică – se întemeiază, pe două rațiuni: 1. el este o consecință firească a principiului neretroactivității; 2. regula de interpretare consacrată de art. 978 cod civil actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat impune această soluție.
În consecință, discuțiile referitoare la preluarea cu sau fără titlu valabil a imobilului sunt lipsite de relevanță față de redactarea în vigoare a art. 29 din Legea nr.10/2001, după cum lipsite de relevanță sunt și referirile la prevederile constituționale din anul 1948 și la faptul că nu s-au acordat despăgubiri în condițiile în care imobilele au fost preluate de stat ca bunuri abandonate în baza unei hotărâri judecătorești.
În speța de față, sentința civilă nr. 130/7.02.1965 (depusă la dosarul cauzei) pronunțată în dosarul nr. 88/1956 al Tribunalului Popular al Orașului Baia M. (prin aplicarea decretului 111/1951) a constituit preluarea de către stat a imobilului cu titlu valabil, drept pentru care A. are obligația de a stabili măsuri reparatorii în echivalent și nicidecum pârâta.
Această societate are toate avizele de funcționare primite de la autorități, la diferite momente. Autorizațiile de construire obținute după 1990 au fost depuse la dosar iar pentru construcțiile ridicate înainte de 1990 respectiv la momentul la care a fost înființată ferma (aprox. 1979-1980), expertiza în construcții a opinat că acestea au existat în mod cert dar că în prezent s-au pierdut.
În legătură cu ocuparea funcțională a terenului afectat, în conformitate cu constatările expertizei în specialitatea zootehnie existentă la dosarul cauzei, pârâta deține în prezent autorizații: autorizație de mediu nr. 11-9 din 07.02.2011, autorizație sanitar-veterinară nr.1 din 26.04.2010, pentru aprovizionarea, depozitarea și comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine, autorizație sanitar-veterinară nr. 86/30.12.2010 pentru colectare, creștere, îngrășare și comercializare tineret bovin, autorizație zootehnică de funcționare nr. 4 din 03.01.2011 pentru depozitarea și comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia efectuării expertizei în construcții a rezultat că există proiecte de renovare completă a fermei, proiecte care sunt suspendate în momentul de față, până la terminarea prezentului litigiu.
Acționarul principal RPN G. International GmbH a depus înscrisuri din care rezultă că acesta deține un număr de 750 capete tauri de valoare genetică deosebită, existând posibilitatea alocării taurilor pentru repopularea fermei, în limita capacităților de găzduire existente.
În consecință, pentru desfășurarea activității . deține toate autorizațiile necesare funcționării fermei. Incinta . îndeplinește condițiile necesare în vederea creșterii animalelor, constatare făcută și de instituțiile care au eliberat autorizațiile menționate.
Suprafața necesară pentru stabulație liberă pe cap de taur reproducător este de minim 40 mp. Zonele verzi din incinta fermei sunt necesare pentru stabulația liberă a animalelor și pentru buna funcționare a fluxului din fermă. Dacă se ia în considerare un minim de spațiu verde necesar de 40 mp/cap, acesta se poate asigura pe suprafețele libere de construcții din cadrul fermei. Depozitele de stocare a hranei cele două fânare, pătulul, magazia de concentrate și cea de furaje din incinta . sunt necesare acesteia în realizarea obiectului de activitate.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-au efectuat expertize tehnice de specialitate.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru V. Activelor S., luând act de poziția tuturor părților, tribunalul a reținut faptul că Societatea . fost privatizată integral la data de 14.02.2001.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
În cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar A. nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului.
Așadar, regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, este guvernat de dispozițiile menționate mai sus, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie soluționat exclusiv în contradictoriu cu proprietarul acestora, respectiv . M..
Autoritatea pentru V. Activelor S. nu are obligația legală de a restituit în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoarea a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede: „imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație (… ) vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate A. nu are nicio obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la considerentele de mai sus, excepția a fost admisă.
Instanța a constatat în privința fondului cererii formulate faptul că prin notificarea nr. 137/13.08.2001 (fila 24) și completările ulterioare (fila 124, 125), depuse la Biroul executorului judecătoresc S. A. reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor, terenuri și clădiri, aflate actualmente în proprietatea unității deținătoare ..
Reclamanta a fost proprietara tabulară a imobilelor indicate mai sus. Începând cu data de 2 martie 1948 a fost mutată cu domiciliul forțat în localitatea G., iar ulterior la Târgu M., cu interdicția de a părăsi localitatea, fără a avea posibilitatea de a exercita dreptul de proprietate asupra imobilelor naționalizate. Interdicția a fost instituită din data de 02.03.1948, restricția fiind ridicată la data de 08.08.1963, așa cum rezultă din adresa nr._/05.10.1990 emisă de către Ministerul de Interne aflată la fila 70 din dosar.
Prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 s-a dispus în baza sentinței civile nr. 130/07.02.1956 pronunțată în dosar nr. 88/1956 de Tribunalul Popular al orașului Baia M., trecerea tuturor imobilelor în proprietatea S. Român fără achitarea unei despăgubiri, constatându-se că bunurile au rămas fără stăpân.
Decretul nr. 111/1951 nu respectă Constituția din 1948 care garanta dreptului de proprietate încălcând și Tratatul de pace de la Paris semnat de România la 10 februarie 1947.
Astfel Sentința sus indicată nu poate fi reconsiderată ca fiind un titlu valabil, ținând cont de faptul că prin stabilirea domiciliului forțat a fost obligată și silită să părăsească toate bunurile din proprietatea tabulară, actual revendicate, precum și de faptul că procedura de citare a fost efectuată la domiciliu necunoscut, neavând nici măcar o șansă teoretică de a exercita dreptul la apărare, în vederea protejării dreptului reclamantei de proprietate.
Statul Român nu are un just titlu, iar imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951 în temeiul art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001 sunt considerate că au fost preluate abuziv.
Unitatea deținătoare a fost înființată în cursul anului 1991 ca o societate cu capital integral de stat. În cursul anului 1998 Fondul Proprietății de Stat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM711 din 25.11.1998. Prin acest contract la punctul 8.10.1 a fost stabilită obligația cumpărătorului de a efectua o investiție de 1.219.646 USD în termen de 3 ani, începând cu anul 1999 până în anul 2001 inclusiv. P. garantarea realizării integrale a investițiilor, cumpărătorul a constituit drept gaj întregul pachet de acțiuni care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Această obligație se pare că nu a fost respectată de către cumpărător, astfel că instituția implicată în privatizare, A. prin adresa nr._ din 23.09.2005 (file 22-23 vol. I) în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea nr. 137/2002, a solicitat executarea gajului și implicat și reînregistrarea ca acționar a instituției publice implicate. A. prin adresa nr._/16.06.2008 de la fila 53-54 a comunicat la dosar că „nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului”, „litigiul trebuie soluționat în contradictoriu cu S.”.
Înalta Culte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6461/18.11.2004 a constatat că aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (actualmente în urma republicării art. 29) este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu valabil; faptul evidențierii ei în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste condiții a fost îndeplinită, procedura acordării măsurilor reparatorii este guvernată de dispozițiile art. 20 din lege (în urma republicării art. 21 din lege) deoarece art. 27 (art. 29) este de strictă interpretare. La data naționalizării dreptul de proprietate al reclamantei a fost garantat de art. 8 din Constituția din 1948 iar naționalizarea s-a efectuat fără a se achita vreo despăgubire, deși art. 10 din Constituția din 1948 a prevăzut obligația de a stabili o dreaptă despăgubire.
Ținând cont de acestea și de aspectele privind naționalizarea imobilului prezentat mai sus rezultă că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil și în mod abuziv.
Obligația legală de restituire în natură prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.
Argumentele sus menționate sunt susținute de către unitatea implicată în privatizare respectiv A. prin adresa nr._/22.12.2009 (fila 188) a retransmis toată documentația și notificarea nr. 137/2001 formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 întrucât a considerat că societatea . este competentă să soluționeze, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Au fost încuviințate efectuarea expertizelor în domeniul topografie, construcții și specialitatea zootehnie. Expertul topograf prin completarea raportului (vol. III – fila 6-9) a indicat suprafața liberă de 11.397 mp. Experții în construcții au stabilit următoarele: D-na B. R. prin completarea la raportul de expertiză (vol. II fila 165 -168) a indicat clădirile vechi stabilind pe cea de la poziția 56 din planul de situație (birou – casă veche) în suprafață construită de 263 mp, cea de la poziția 53 (magazia de furaje) suprafață construită de 153 mp, indicând că în incintă există construcții demontabile, construcții metalice ușoare, respectiv cea de la poziția 34 – tabără de vară, suprafață construită de 627 mp, cea de la poziția 40 fânar mic, suprafață construită de 103 mp, cea de la poziția 43 – baracă parc rece, suprafață construită de 367 mp. Experta a indicat în raportul de expertiză (vol. I fila 326-349) valoarea de piață stabilită prin metoda comparațiilor de piață pentru terenul imposibil a fi retrocedat de 29,65 euro/mp.
D-na expert B. L. prin opinia exprimată (vol. II fila 220-225) confirmă existența clădirilor vechi și indică ca valoare de piață a terenului obținut prin metoda comparațiilor de piață valoarea de 24,37 euro/mp.
D-nul expert P. F. la punctul 6 (fila 24-25 din raport) din expertiză vol II fila 109-164) a arătat clădirile vechi care se pot retroceda centrala termică notată la poziția 67 din planul de situație, casa veche poziția 56, și magazia de furaje.
Un aspect foarte important reținut de instanța de judecată a fost acela potrivit căruia pârâta nu a reușit să prezinte autorizație de construire pentru grajdurile construite pe teren. Acest aspect este confirmat atât de către d-nul expert P. F. prin răspunsul dat obiecțiunilor pct. 3 (vol. II fila 201-215), de către dna expert B. prin completarea la raport (vol. II file 165-168), cât și de către reprezentantul pârâtului. Afirmațiile în acest sens au fost consemnate în încheierea din 23.10.2013 aflată în vol. II file 298-299. Întrucât autorizația de construire nu există, neputând fi indicată nici măcar un număr al acesteia, se poate trage concluzia că imobilele construite/edificate după naționalizare sunt neautorizate, ilegale, astfel sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 din Norma metodologică, care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor.
La fila 295 din vol. II Garda Națională de Mediu prin adresa nr. 793/30.05.2012 a comunicat reprezentantei reclamantei că în ceea ce privește instalațiile și dotările . la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprită. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate.
În concluzie imobilele revendicate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, unitatea deținătoare la data apariției Legii nr. 10/2001 a fost o societate în curs de privatizare fără să respecte condițiile impuse prin contractul de privatizare, și luând în considerare și jurisprudența Înalte Curți cu privire la respectarea cumulativă a condițiilor ce trebuie îndeplinită în vederea aplicării prevederilor art. 29 din lege, care în cazul de față nu sunt respectate, precum și faptul că odată cu naționalizarea imobilelor reclamanta nu a beneficiat de nicio despăgubire, deși Constituția din 1948 a prevăzut această obligație a statului, sens în care acțiunea va fi admisă în sensul restituirii în natură a imobilelor revendicate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8.895,4 lei, cheltuielile de judecată reprezentând 6395,4 lei onorarii expertize (f.116, 162, 291, 297, 12) și 2500 lei onorariu avocațial dovedit cu chitanța . nr. 32/05.06.2013, anexată în original concluziilor scrise depuse de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, S. G. SA, solicitând modificarea in tot a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii introductive.
S-a arătat în memoriul de reurs faptul că în considerentele hotărârii s-a arătat în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru V. A. S. că aceasta „nu are obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoarea a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede: „imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație... vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". Așadar, față de dispozițiile legale menționate A. nu are nicio obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată. "
In același timp insa, in cadrul judecării aceleiași excepții, instanța a reținut si faptul ca „Societatea . fost privatizată integral la data de 14.02.2001."
Potrivit art. 21 alin. 1, din Legea nr. 10/2001 republicata, se restituie în natură imobilele - terenuri si construcții - preluate in mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, iar potrivit alin. 2 din art. 21, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale și dacă statul este asociat sau acționar minoritar, însă sub condiția ca valoarea acțiunilor sau pârtilor sociale deținute sa fie mai mare sau egala cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire in natura este ceruta.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca prevederile art. 21 din Legea 10/2001 nu se refera la societăți comerciale integral privatizate, asa cum este cazul in speța de fata, ci la societăți la care statul este acționar majoritar.
Faptul că în anul 2005, A. a revenit printre acționarii minoritari ai . SA, nu schimbă însă prevederile legale aplicabile, deoarece A. este acționar minoritar deținând 6,36 din capitalul social, respectiv acțiuni în valoare de 97.182 lei, în vreme ce valoarea de piață a terenului la acea data, stabilită de un evaluator independent, era de 6.397.100 lei. Revenirea A. printre acționarii S. G. SA nu a fost efectuata insa prin anularea sau desființarea in vreun mod a contractului de privatizare ci prin executarea silita parțiala a acțiunilor deținute de acționarul german, RPN G. International GmbH, care deține incepand cu acel moment un procent de 92.98% din acțiunile societății S. G. SA.
Raportat la prevederile legale de mai sus și la structura acționariatului de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, recurenta consideră ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede ca „pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate".
In consecința, recurenta a arătat că cererea reclamantei de restituire in natura a imobilelor preluate de către stat este inadmisibila fata de parata S. G. SA, reclamanta având doar posibilitatea legala de a solicita despăgubiri in bani iar obligația plații acestora revenindu-i A.-ului, care avea obligația si de a stabili masurile reparatorii in echivalent.
În opinia recurentei, menționarea de către instanța de fond a celor statuate prin decizia 6461/18.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (anterioara modificării Legii 10/2001 prin Legea 247/2005), este eronată, întrucât, prin Titlul I, art. 1, din Legea nr. 247/2005, prevederile art. 27 din Legea 10/2001, au fost modificate, fiind instituită o singură condiție pentru acordarea de despăgubiri bănești (si nicidecum pentru restituirea in natura) și anume evidențierea imobilului în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Întreaga fundamentare a acțiunii reclamantei are la bază întrunirea cumulativă a preluării cu titlu valabil și evidențierea în patrimoniul societății a imobilului, întrunire cumulativă care nu se mai regăsește ca și condiție a restituirii în echivalent, în actuala redactare a art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Reiese că obligația de despăgubire a reclamantei, pentru imobilul preluat abuziv de către statul roman îi revine A.-ului, care are obligația de a stabili măsurile reparatorii în echivalent si nicidecum recurentei, proprietara actuala a imobilului (restituirea in natura de către recurentă nefiind prevăzuta de lege in forma in vigoare la momentul emiterii deciziei).
In ceea ce privește aplicarea art. 29 in forma modificata,prin Titlul I art. 1 din Legea nr. 247/2005, aceasta are loc de la data intrării în vigoare prevăzută de art. 78 din Constituție, astfel încât la data promovării acțiunii - 08.05.2008 acest text legal era aplicabil.
Referitor la reținerea de către prima instanță a preluării „cu titlu" a imobilului de către statul roman, reclamanta susține că și pe acest considerent obligația stabilirii măsurilor reparatorii, care pot fi numai prin echivalent, revine A..
În ce privește analiza existentei autorizațiilor de construire pentru ferma edificata pe terenul preluat de Statul R., recurenta arată că în mod greșit judecătorul fondului a reținut ca „parata nu a reușit sa prezinte autorizațiile de construire pentru grajdurile construite pe teren".
Astfel, chiar anexa 6 la Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata de d-nul expert P. F. este reprezentata de Autorizația de construire nr. 784/27.12.1996 pentru executarea lucrărilor de construire următoarelor: patul, fanar, tabăra de vara, garaj 3 boxe, 12 fose septice, șarpanta filtru sanitar si centrala termica.
Mai mult, anexa 1 a expertizei in construcții a d-lui P. este reprezentata de Memoriul general al Consiliului Popular al Județului Maramureș pentru proiectul nr. 6200/1980 pentru obiectivul „Ferma testare taurine performante proprii" ce urma a fi edificat in Baia M., .; iar anexa 2 este reprezentata de Acordul unic nr. 458 din data de 13 Octombrie 1979 al Consiliului Popular al Județului Maramureș, Comitetul executiv pentru ferma menționata, acord ce cuprinde si descrierea investițiilor respective (grajduri, fanar 200 tone, platforma dejecții, fosa septica, pod bascul, extindere preparare, extindere centrala termica, drumuri si platforme, împrejmuire). Aceste documente au atașate un tabel de parcele si un plan de situație.
Este adevărat ca pentru momentul la care a fost înființata ferma (aproximativ 1979-1980) nu au fost găsite autorizațiile de construire dar expertul in construcții a opinat ca acestea au existat in mod cert, imobilele fiind intabulate definitiv in CF dar ca in prezent s-au pierdut. Insa, in cuprinsul adeverinței nr._/14.01.1997 (anexata), eliberata de Primăria Municipiului Baia M., sunt menționate pentru înscrierea in CF toate imobilele existente la acel moment in incinta (cuprinzând si construcțiile ridicate înainte de 1990), ceea ce denota faptul ca acestea au fost ridicate cu autorizarea Primăriei.
Conform prevederilor art. 10 alin 3 din Legea 10/2001 „se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990. Legiuitorul nu a impus prin norma legala prezentarea autorizațiilor de construire emise in perioada de dinainte de 1990, fapt pentru care considera recurenta ca motivarea instanței cu privire la acest aspect este nelegala si se impune a fi cenzurata de instanța superioara.
Referitor la considerentele privind ocuparea funcționala a terenului preluat de către Statul R., recurenta a invocat următoarele:
Cu privire la funcționarea societății S. G. SA, instanța de fond a reținut faptul ca „Garda Națională de Mediu prin adresa nr. 793/30.05.2012 a comunicat reprezentantei reclamantei că în ceea ce privește instalațiile și dotările . la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprita. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate”.
În cauză au fost efectuate un număr de 3 expertize tehnice - expertiza topografica, expertiza zootehnica si expertiza in construcții. Aceste expertize au constatat faptul ca in imobilul respectiv funcționează societatea S. G. SA, având ca obiect de activitate „creșterea taurinelor". Aceasta societate are toate avizele de funcționare primite de la autorități (depuse la dosarul cauzei), la diferite momente.
In legătura cu ocuparea funcționala a terenului afectat, recurenta arată ca, in conformitate cu constatările expertizei in specialitatea zootehnie existenta la dosarul cauzei, pârâta deține la ora actuala următoarele autorizații: autorizația de mediu nr. 11-9 din 07.02.2011; autorizație sanitar-veterinara nr. 1 din 26.04.2010, pentru aprovizionarea, depozitarea si comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine; autorizație sanitar-veterinara nr.86/30.12.2010 pentru colectare, creștere, îngrășare si comercializare tineret bovin; autorizație zootehnica de funcționare nr. 4 din 03.01.2011 pentru depozitarea si comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine, autorizațiile respective fiind depuse la dosarul cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia efectuării expertizei in construcții rezulta ca exista proiecte de renovare completa a fermei, proiecte care sunt suspendate in momentul de fata pana la terminarea prezentului litigiu. De asemenea, acționarul principal RPN G. International GmbH a depus înscrisuri din care rezulta ca acesta deține un număr de 750 capete tauri de valoare genetica deosebita, existând intenția alocării taurilor pentru repopularea fermei, in limita capacităților de găzduire existente. Este evident faptul ca renovarea si repopularea fermei se vor desfășura după terminarea definitiva a prezentului litigiu. Acest lucru nu poate insa elimina caracterul funcțional al fermei.
În conformitate cu concluziile expertizei zootehnice aflate la dosarul cauzei, suprafața necesara pentru stabulație libera pe cap de taur reproducător este de minim 40 m.p.. Zonele verzi din incinta fermei sunt necesare pentru stabulația libera a animalelor si pentru buna funcționare a fluxului din ferma. Daca se ia in considerare un minim de spațiu verde necesar de 40 m.p./cap, acesta se poate asigura pe suprafețele libere de construcții din cadrul fermei. Depozitele de stocare a hranei, cele doua fanare, patului, magazia de concentrate si cea de furaje din incinta . sunt necesare acesteia in realizarea obiectului de activitate al pârâtei recurente.
Întrucât, in conformitate cu art. 11 alin. 4 din L. 10/2001, daca lucrările executate de Statul R. in cadrul proiectului „Ferma testare taurine performante proprii" ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. De asemenea, art. 11.6 din Norma metodologica de aplicare unitara a Legii 10/2001 prevede ca „ipoteza enunțata la alin. 4 al art. 11 din lege vizează situația in care terenul expropriat este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz in care se vor stabili numai masuri reparatorii in echivalent pentru întregul imobil", fară a condiționa aplicarea sa de funcționarea societății la capacitate maxima.
Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001 „imobilele expropriate si ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor îndreptățite, daca nu au fost înstrăinate, cu respectarea condițiilor legale". Având in vedere ca respectivul imobil a fost înstrăinat de A. in anul 1998 in cadrul procesului de privatizare, considera recurenta ca singura posibilitate de restituire este numai prin masuri reparatorii prin echivalent si nicidecum in natura.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat că acesta este fondat.
S-a reținut faptul că în considerentele hotărârii primei instanțe au fost reținute aspectele referitoare la conținutul notificării și la modul de preluare a imobilului în litigiu-în baza sentinței civile nr. 130/1956 a Tribunalului Popular al orașului Baia M. (f. 26 volum I dosar fond), astfel încât aceste aspecte nu au mai fost reluate.
Statuările primei instanțe cu privire la preluarea abuzivă a imobilului sunt corecte, fiind evident sub acest aspect că imobilul intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001.
Societatea pârâtă a fost înființată în anul 1991, ca societate cu capital integral de stat, a fost privatizată în anul 1998, prin FPS, iar în anul 2005 A. a revenit printre acționarii minoritari ai pârâtei deținând 6,36% din capitalul social, aspect necontestat de pârâtă. 92,98% din capitalul societății este deținut de acționarul RPN G. Internațional GmbH.
Potrivit interogatoriului luat reclamantei (f. 303 vol. I, întrebarea 10), aceasta a arătat că dorește restituirea în natură a terenului.
Din expertizele efectuate în fața primei instanțe și din celelalte acte la care se va face trimitere în cele ce urmează, a reieșit că pe terenul în litigiu, având nr. top inițial 4988, 4989, ulterior dezmembrat, sunt edificate mai multe categorii de construcții:
- Construcții edificate anterior naționalizării.
Potrivit celor relevate prin expertizele efectuate în fața fondului (fila 328 Vol. I, f. 166 și 202 Vol. II), la data naționalizării imobilului, pe teren erau edificate construcțiile: casă veche, care există și în prezent, fiind evidențiată la poz. 56 din planul de situație, având destinația birou și magazia de furaje evidențiată la poz. 53 din planul de situație.
Aceste construcții au fost edificate probabil anterior anului 1940 (f. 220 Vol. II), iar vechea construcție casă a fost refăcută după 1979 (f.204 Vol. II).
b. Construcții edificate ulterior naționalizării, anterior anului 1990, respectiv în anii 1980-1982.
Din probele administrate se arată că actuala incintă a . se identifică în întregime cu fosta „Fermă de testare taurine după performanțe proprii și așteptarea rezultatelor”, care a funcționat în incinta OJRSA Maramureș, până în anul 1979.
Funcționarea fermei era limitată de construcțiile incintei OJRSA, clădiri vechi și necorespunzătoare pentru atingerea performanțelor noii ferme.
În anul 1980, conform proiectului nr. 6200/1980, întocmit de CPJ Maramureș, s-a modernizat ferma de testare taurine, prin extinderea cu construcții noi, necesare fluxului tehnologic, în anul 1982 fiind terminată prima etapă de extindere a fermei.
Conform anexelor 1 și 2 la raportul de expertiză în construcții efectuat de expert P. F. (f. 142-145 Vol. II dosar fond), în perioada 1980-1982 s-a edificat obiectivul Fermă de testare taurine după performanțe proprii și așteptarea rezultatelor”, respectiv următoarele obiective: grajd 96 locuri cu padoc pentru testare, grajd așteptare 76 locuri faza I-a, grajd așteptare 76 locuri faza a II-a, grajd așteptare 76 locuri faza a III-a, fânar 200 tone, carusel, platformă dejecții și fosă, pod bascul, extindere preparare, extindere CT, drumuri și platforme, împrejmuire.
Toate aceste edificii au fost construite anterior anului 1990, iar la data înființării societății pârâte-1991-precum și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM7111/25.11.1998, pârâta a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestor edificate anterior anului 1989, în natură.
În ceea ce privește reținerea de către prima instanță a lipsei autorizației de construire a acestor edificate în perioada 1979 – 1980, este relevantă poziția exprimată de expertul asistent desemnat de pârâtă, arătată la f.169 vol. II dosar fond, potrivit căreia autorizația de construire a acestor edificate nu a putut fi găsită din cauza multiplelor reorganizări prin care a trecut societatea.
Expertul a arătat însă că posibilitatea ca toate aceste edificate să fi fost construite fără autorizație de construire și să reziste o perioadă îndelungată de timp (din 1982), fără a se dispune demolarea lor, este practic exclusă, având în vedere prevederile legale în materie de la acea epocă (f. 170-171 vol. II dosar fond):
Potrivit art. 6, 7 din Decretul nr. 144/1958, nu se acorda nicio finanțare, iar executantul nu putea începe nicio lucrare aparținând sectorului socialist înainte de obținerea autorizației de construire.
Sancțiunea edificării unei construcții fără autorizație, chiar și în cazul apartenenței construcției sectorului socialist, era, în conformitate cu art. 4 din Decretul nr. 545/1958, demolarea.
Or, raportat la aceste dispoziții și la rigoarea acelei epoci (1980-1982), edificarea unui număr atât de mare de obiective - grajd 96 locuri cu padoc pentru testare, grajd așteptare 76 locuri faza I-a, grajd așteptare 76 locuri faza a II-a, grajd așteptare 76 locuri faza a III-a, fânar 200 tone, carusel, platformă dejecții și fosă, pod bascul, extindere preparare, extindere CT, drumuri și platforme, împrejmuire – în lipsa autorizației de construire, precum și nedemolarea lor, în ipoteza practic imposibilă a lipsei autorizației de construire, este, în opinia instanței de recurs, cu desăvârșire exclusă.
- Cele edificate în baza autorizației de construire nr. 784/1996.
Potrivit autorizației de construire nr. 784/27.12.1996, emisă de Primarul mun. Baia M. (f. 147 vol. II dosar fond), emisă pe numele pârâtei, a fost autorizată executarea următoarelor lucrări de construire: patul, fânar, tabără de vară, garaj 3 boxe, 12 fose septice, șarpantă filtru sanitar și CT.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză în construcții (f. 123 vol.II dosar fond), din aceste construcții autorizate au fost efectiv edificate următoarele: pătul, fânar mic, tabără de vară, garaje 3 boxe și fose septice parțial evacuate, evidențiate pe anexa 3 a raportului de expertiză, la pct. 52, 40, 43 și 25 (f. 139, vol. II dosar fond anexa 3).
Prima instanță prin hotărârea pronunțată a dat curs solicitării reclamantei, dispunând restituirea în natură a întregului perimetru de 45.044 mp teren pe care se află edificate toate cele trei categorii de construcții arătate anterior la pct. a, b, c din prezentele considerente.
Instanța de recurs constată că raportat la dispozițiile legale în materie – art. 29 din Legea nr.10/2001 „pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate" și art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1.01.1990, precum și construcții ușoare și demontabile” – cel puțin în ce privește categoriile de construcții arătate la pct. b și c – respectiv cele edificate ulterior naționalizării și anterior anului 1990, precum și cele edificate în baza autorizației de construire nr. 784/27.12.1996, restituirea în natură nu este posibilă, hotărârea instanței de fond sub acest aspect fiind nelegală.
Așa cum reiese din planurile și schițele anexe la rapoartele de expertiză efectuate în fața primei instanțe (unul dinte cele mai concludente fiind planul de la f. 9 vol. III dosar fond), prin hotărârea primei instanțe a fost restituită practic întreaga incintă a fermei, aparținând recurentei, cu absolut toate construcțiile edificate pe teren, hotărârea contravenind dispozițiilor legale anterior evocate.
Nelegală este hotărârea instanței de fond și sub aspectul reținerii datelor comunicate de către Garda națională de Mediu (f. 295 vol. II dosar fond), în sensul că la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprită. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate.
Pe de o parte, este adevărat că acest act există la dosar, însă în conținutul aceluiași înscris, se menționează că și în prezent societatea pârâtă desfășoară în incinta sa, activitatea de depozitare și distribuție material seminal congelat, activitate care se regăsește în activitățile reglementate prin autorizația de mediu nr. 11-9/07.02.2011.
Totodată, la finalul aceluiași înscris, se menționează că titularul autorizației de mediu nr. 11-9/07.02.2011, adică pârâta, urmează să întreprindă demersurile legale de înștiințare a APM Maramureș cu privire la noile condiții de desfășurare a activității pe amplasamentul din Baia M., ..
Prin urmare, mențiunea din acest înscris referitoare la faptul că la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, precum și aceea că momentan activitatea de creștere a taurinelor este oprită, trebuie coroborată cu întregul conținut al înscrisului, în sensul că, în ipoteza în care pârâta va face demersuri pentru obținerea autorizației cu respectarea cerințelor actuale de desfășurare a activității în condiții legale, continuarea activității este posibilă.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care pârâta nu ar mai putea desfășura activitate de creștere a animalelor, din diverse considerente impuse de noile cerințe ale aderării României la UE, restituirea în natură a tuturor edificatelor proprietatea acesteia către reclamantă este nelegală, prin prisma prev. art. 29 și art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, întrucât aceste edificate sunt proprietatea pârâtei, aceasta le deține în mod legal, o parte au intrat în patrimoniul ei cu ocazia privatizării, o parte au fost edificate pe bază de autorizație de construcție, iar în calitate de proprietară are dreptul să dispună de bunurile sale, inclusiv în sensul începerii desfășurării unei noi activități, în conformitate cu cerințele legale, în ipoteza în care activitatea de creștere a animalelor nu o va mai putea desfășura.
Chiar dacă în cauză s-au administrat mai multe expertize, niciuna dintre ele nu clarifică în mod pe deplin lămuritor:
- totalitatea construcțiilor existente pe terenul în litigiu, cu arătarea clară, explicită, a acestora, astfel: a construcțiilor edificate anterior naționalizării; a construcțiilor edificate după naționalizare, anterior anului 1990; a construcțiilor edificate după anul 1990, în baza autorizației de construire nr. 784/1996.
- dacă pe lângă cele trei categorii de construcții există și alte construcții edificate după anul 1990, fără autorizație sau construcții ușoare și demontabile;
- dacă construcțiile și celelalte edificate-drumuri, platforme, împrejmuire – ocupă integral terenul în suprafață de 45.044 mp, sau există suprafețe libere, atât neocupate cât și neafectate utilizării construcțiilor edificate, care ar putea fi restituite în natură;
- dacă construcțiile din categoria a-edificate anterior naționalizării și care în prezent există (cel puțin casa) – pot fi restituite în natură sau raportat la modificările aduse acestora ulterior naționalizării și amplasării lor în incinta societății, o atare restituire nu este posibilă.
În vederea administrării unui supliment la raportul de expertiză sau a unei expertize având obiectivele mai sus arătate în considerentele prezentei decizii, precum și a altor obiective care vor fi apreciate ca utile, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., Curtea de Apel Cluj a admis recursul pârâtei, a casat în întregime sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În îndrumarul dat s-a arătat că odată, cu ocazia analizării cererii de restituire în natură a eventualelor suprafețe libere, în sensul Legii nr.10/2001, instanța va ține seama și de faptul că pârâta deține la ora actuala următoarele autorizații: autorizație de mediu nr. 11-9 din 07.02.2011; autorizație sanitar-veterinara nr. 1 din 26.04.2010, pentru aprovizionarea, depozitarea si comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine; autorizație sanitar-veterinara nr.86/30.12.2010 pentru colectare, creștere, îngrășare si comercializare tineret bovin; autorizație zootehnica de funcționare nr. 4 din 03.01.2011 pentru depozitarea si comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine, autorizațiile respective fiind depuse la dosarul cauzei (f. 356-360 vol. I dosar fond).
Raportat la gradul de ocupare al terenului cu construcții și la regimul juridic al tuturor construcțiilor, pe categorii, care va fi clarificat prin suplimentarea probațiunii în cursul rejudecării, instanța va statua asupra modului de acordare a măsurilor reparatorii.
În ipoteza în care instanța de rejudecare s-ar ajunge la concluzia că restituirea în natură a imobilului fie nu este posibilă, fie este posibilă numai parțial, pentru acea porțiune pentru care restituirea în natură se va aprecia că nu e posibilă, va repune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a A..
În prezent, A. este acționar minoritar al societății pârâte, deținând 6,36% din acțiuni, procedura de privatizare a recurentei în anul 1998 s-a făcut prin FPS, antecesorul A., astfel încât, potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent revine acestei entități, chemată în judecată în calitate de pârâtă în prezentul litigiu ( valoarea cotei deținute de A. fiind cu certitudine mai mică decât valoarea imobilului, numai valoarea terenului aflat în incinta . fiind stabilită la valoarea de 1.667.789 lei – f. 129, vol. II dos. fond).
De asemenea, dacă în urma probațiunii administrate și a prevederilor art. 10 alin. 3, art. 29 din Legea nr. 10/2001 urmează a se stabili că pentru o parte sau pentru întreg imobilul măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât prin echivalent, instanța de rejudecare va pune în discuție incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în temeiul art. 4 din acest act normativ.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuție necesitatea administrării acestei probe și a oricăror alte probe pe care le va aprecia ca fiind necesare, utile și concludente legalei soluționări a cauzei.
Se reține astfel că prin Decizia civilă nr. 4089/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ . La termenul din data de 5 martie 2014, instanța a pus în discuție îndrumarul de casare, fiind încuviințată proba cu expertiza tehnică judiciară, părțile desemnând fiecare expert parte.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 9 septembrie 2014 (f.74-93), iar concluziile experților desemnați de părți se află la filele 95-97, expertul desemnat de ., respectiv filele 154-155 expertul desemnat de reclamanta S. I. L. M..
În prezenta cauză a fost administrată și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar cuprinde solicitarea formulată de reclamanta S. I. L. M. prin care acesta a solicitat anulare deciziei emise în baza legii 10/2001 de ., arătând că se solicită chemarea în judecată a Autorității pentru V. A. S..
Solicitarea reclamantei a fost de a se dispune anularea Deciziei nr. 1/08.04.2008 emisă de . se constate că imobilele solicitate a fi retrocedate au fost preluate în mod abuziv fără titlu valabil, urmând ca instanța să dispună restituirea în natură a imobilelor identificate la data naționalizării în cărțile funciare CF 5870 Baia M., nr. top 4988 în natură grădină în intravilan în suprafață de_ mp, nr. top 4989 în natură casă, curte în suprafață de 9165 mp și în CF 510 Baia M. nr. top 4993 în natură arabil în suprafață de 5313 mp.
Reclamanta a susținut că la acest moment imobilele solicitate sunt identificate în cărțile funciare CF_ Baia M. nr. top 4988, nr. top 4989/2, nr. top 4989/4, nr. top 4993/1, respectiv în CF_/a Baia M. nr. top 4989/2 și respectiv în CF 5870 Baia M. nr. top 4989/1, nr. top 4989/3, terenurile fiind deținute de ..
În cuprinsul deciziei atacate, . a decis respingerea solicitării de restituire în natură a terenului menționat anterior, solicitare formulată de reclamanta S. I. L. M., notificarea urmând să fie transmisă Autorității pentru V. A. S. pentru a se propune măsuri reparatorii.
În privința Autorității pentru V. A. S. se reține că a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia. S-a susținut că bunurile solicitate a fi restituite reclamantei sunt evidențiate în patrimoniul . că potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 această entitate are calitate pentru a fi parte în litigii legate de drepturile și obligațiile legate de bunurile deținute în patrimoniu.
În privința excepției invocate, instanța reține că în măsura în care restituirea în natură a bunurilor nu este posibilă, A. pentru V. A. S., entitate prin intermediul căreia s-a realizat privatizarea ..
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001, „Imobilele-terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.”. nu se încadrează în categoria societăților menționate în cuprinsul art. 21 din Legea 10/2001 deoarece societatea este una cu capital majoritar privat, A. pentru V. A. S. deținând doar 6,36 % din acțiuni, iar valoarea acestora nu este egală sau mai mare cu valoarea bunurilor care fac obiectul prezentului dosar.
Privatizarea . s-a realizat în cursul anului 1998 prin Fondul Proprietății de Stat, antecesorul pârâtei chemate în judecată. Astfel, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, despăgubirile urmând să fie propuse de către instituția care a finalizat procedura de privatizare.
Având în vedere aceste considerente, instanța consideră că în măsura în care se constată că nu este posibilă restituirea în natură a tuturor bunurilor care fac obiectul notificării, propunerea de măsuri compensatorii pentru imobilele respective trebuie întocmită,potrivit art. 29 din Legea 10/2001 de A., astfel că acesta are calitate procesuală pasivă în această situație.
În privința fondului cererii de chemare în judecată, instanța reține că prin Decizia nr. 4089/R/2013 a Curții de Apel Cluj s-a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș urmând ca în rejudecare să se efectueze o nouă expertiză care să identifice toate construcțiile existente pe terenul în litigiu, construcții edificate anterior naționalizării, cele edificate ulterior naționalizării dar anterior anului 1990 și a celor edificate ulterior anului 1990 în baza autorizației de construire nr. 784/1996, să se verifice dacă există și alte categorii de construcții, respectiv construcții ușoare și demontabile, dacă există posibilitatea restituirii în natură a unor suprafețe de tren sau construcțiile edificate ocupă integral întreaga suprafață de_ mp și să se verifice dacă din categoria construcțiilor edificate anterior naționalizării există posibilitatea restituirii în natură.
De asemenea, se reține că prin Decizia Curții de Apel Cluj au fost dezlegate probleme de drept, dezlegarea dată de instanța superioară fiind obligatorie pentru instanță în rejudecare potrivit art. 315 C.proc.civ..
Instanța constată că preluarea bunurilor menționate în sentința civilă nr. 130/1956 a Tribunalului Popular al orașului Baia M., pronunțată în dosarul nr. 88/1956 (f.26 din dosarul nr._ ) poate fi considerată ca preluare abuzivă în înțelesul Legii 10/2001.
În cuprinsul respectivului dosar s-a admis cererea formulată de Secția Financiară a Orașului Baia M., cerere prin care s-a solicitat trecerea bunurilor considerate ca fiind părăsite, proprietatea numitei Stall I., în proprietatea statului. S-a reținut în considerentele respectivei sentințe faptul că timp de 1 an nu a fost achitat impozitul datorat, astfel că s-a considerat că bunurile respective au rămas fără stăpân.
Acest fapt a fost analizat și în Decizia Curții de Apel Cluj, reținându-se că și anterior instanța de judecată a reținut în mod corect faptul că preluarea bunurilor de la reclamantă este una abuzivă și se încadrează în cuprinsul prevederilor Legii 10/2001.
În privința societății comerciale S. SA a fost înființată în anul 1991, ulterior în anul 1998 prin intermediul Fondului Proprietății de Stat s-a realizat privatizarea acestei societăți comerciale. Din totalul acțiunilor, 92,98% sunt deținute de persoane de drept privat (RPN G. Internațional GmbH), iar 6,36% sunt deținute de A. pentru V. A. S., succesoarea în drepturi și obligații ale fostului Fond al Proprietății de Stat.
S-au realizat mai multe expertize judiciare în specialitatea topografie, agricultură și în specialitatea construcții pentru a fi identificate atât terenul care face obiectul prezentului dosar, cât și construcțiile care se află pe terenul în cauză.
Ultima dintre aceste expertize, care este în concordanță cu expertizele efectuate anterior (expertiza în specialitatea agricultură aflată la filele 319-322 volumul I al dosarului nr._, expertiza în specialitatea construcții-filele 326-349 din același volum menționat anterior, expertiza în specialitatea construcții-filele 109-164 volumul II al dosarului nr._, respectiv filele 201-288 din volumul II al dosarului nr._ ) a fost realizată în prezentul dosar și a avut ca obiective stabilirea categoriilor de construcții care se află pe terenul solicitat a fi restituit în natură reclamantei.
Analizând raportul de expertiză în specialitatea „Construcții civile, industriale și Agricole”, precum și opiniile exprimate de experții desemnați de părțile din prezenta cauză (f.74-98, respectiv 107-129), instanța reține că au fost identificate un număr de 4 categorii de construcții.
Prima categorie de construcții este reprezentată de construcțiile edificate anterior naționalizării (casa veche și magazia de furaje).
A doua categorie de este reprezentată de clădirile edificate după naționalizare dar anterior anului 1990 (grajdurile 1-5, atelier, sediu, centrala termică, magazie, clădire cântar și magazie PECO, cântar bascul, platforme betonate, carusel depozit combustibil, platformă dejecții, tabără de vară, fânar 200 to, platformă dejecții 2, baracă parc rece, beci subteran, rezervor păcură, fose septice-5 buc., transformator electric, cămine vizitare canal și alei betonate sau pietruite de acces). În privința acestora instanța consideră, deși nu a fost identificată autorizația de construire că la momentul edificării acestea au respectat toate dispozițiile legale, inclusiv cele privind eliberarea autorizației de construire.
A treia categorie de construcții este reprezentată de construcțiile edificate după anul 1990 în baza autorizației deconstruire nr. 784/1996 (garaj 3 boxe și fânar mic), iar ultima categorie de construcții este aceea a construcțiilor edificate după anul 1990 dar pentru care nu a fost emisă autorizație de construire (fundație tanc azot).
Astfel, s-a se consideră că interpretarea prevederilor art. 29, respectiv art. 10 alin. 3 din Legea 10/2001, trebuie făcută în prezenta speță în sensul că în privința categoriilor de construcții care fac parte din categoria a doua, respectiv a treia (construcții edificate ulterior naționalizării anterior anului 1990 respectiv în perioada 1980-1982 și a construcțiilor edificate în baza autorizației de construire nr. 784/ 27.12.1996 nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor. Aceste aspecte sunt reținute din considerentele Deciziei nr. 4089/R/2013 din data de 23 octombrie 2013 (f.153 din dosarul Curții de Apel Cluj nr._, dosar atașat prezentului dosar).
Se constată că pentru imobilele menționate în categoriile de construcții nr. 2 și 3 restituirea în natură nu este posibilă, pentru aceste construcții care ocupă în mare măsură suprafața de teren .
În privința celorlalte construcții se constată că nici în privința acestora nu este posibilă restituirea în natură. În cuprinsul obiectivului nr. 3 al raportului de expertiză se face mențiunea că terenul efectiv ocupat de construcții este de 7973 mp., iar suprafața de 11.835 mp este suprafața de teren ocupată de rețelele de utilități, alei și trotuare. Și aceste ultime amenajări sunt necesare pârâtei, fiind folosite pentru utilizarea construcțiilor menționate anterior, fiind în fapt accesorii acestora.
De asemenea, se menționează faptul că suprafața de_ mp, teren care cuprinde accesul la APIA și S., fosele septice, transformatorul electric, iar suprafața verde situată în zona casei vechi, magaziilor, Centralei Termice, a sediului, a grajdului nr. 5, șopron metalic, fânar mic, precum și zonele verzi din incintă din vecinătatea grajdurilor care sunt suprafețe mici de teren sau care datorită vecinătății platformelor de dejecții ar fi oricum inutilizabile, nu se poate dispune restituirea în natură a terenului sau a construcțiilor.
Se constată că doar suprafața de 7000 mp. care nu este afectată de nici un fel de construcție și nu este nici utilizat fluxului tehnologic este singura porțiune de teren pentru care se poate dispune restituirea în natură.
Suprafața de 7000 mp care este evidențiată în planul de situație a incintei . (f.82) prin mențiunea „teren liber de construcții”. Această suprafață de teren a fost identificată și în expertiza topografică întocmită de ing. M. I. potrivit căreia terenul este identificat în prezent în CF_ Baia M. nr. topo 4988, în suprafață totală de 7000 mp. (4500 mp identificat în Planul de situație anexa grafică nr. 4 a raportului de expertiză efectuat de ing. M. I. cu nr. 1, respectiv suprafața de 2500 mp identificat în Planul de situație anexa grafică nr. 4 a raportului de expertiză efectuat de ing. M. I. cu nr. 30) în natură teren intravilan.
În privința celorlalte construcții ușoare și a celor demontabile, instanța reține faptul că nici în privința acestora nu se poate dispune restituirea în natură. Se reține că pârâta . deține autorizație pentru funcționare, existând cel puțin teoretic, posibilitatea de a se relua activitatea.
Se reține că activitatea principală a . este „016-Activități auxiliare pentru creșterea animalelor”, potrivit Extrasului de Registru eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș (f.192-193 volumul I al dosarului_ ). De asemenea, se constată că . deține autorizațiile necesare desfășurării activității arătate, autorizația nr. 1/26.04.2010 privind activitatea sanitar veterinară este depusă în copie la fila 194-194 vol. II din dosarul arătat anterior, Autorizația de mediu 11-9 din data de 07.02.2011 (f.350-357 din dosarul nr._ vol. I), Autorizația de funcționare nr. 2415/01.01.1996 a Municipiului Baia M. (f.356 din dosarul arătat-vol I) .
Adresa nr. 793/30.05.2012 (f.295 din volumul II al dosarului nr._ ) face referire la verificarea și urmărirea instalațiilor și dotărilor . la punctul de lucru din Baia M. ., menționându-se faptul că la acest moment nu este necesară efectuarea verificărilor de către Garda Națională de Mediu deoarece nu se mai desfășoară activitatea de creștere a taurinelor.
Simplul fapt că la acest moment . nu a refăcut instalațiile necesare și nu a efectuat lucrările și investițiile necesare pe parcursul desfășurării prezentului dosar, limitându-se la efectuarea doar a activităților care nu au necesitat investiții care s-ar putea pierde în măsura în care s-ar dispune restituirea în natură a respectivelor construcții, se consideră că nu pot genera prezumția că nu se vor realiza niciodată astfel de investiții.
În măsura în care se acceptă că activitatea . este aceea de a realiza material seminal, iar această activitate se poate realiza și prin creșterea de taurine, precum și acceptarea faptului că după modificarea condițiilor de autorizare privind mediul, . trebuie să realizeze o nouă documentație pentru desfășurarea activității și există posibilitatea de a se realiza efectiv această activitate a pârâtei se consideră că și aceste construcții ușoare și demontabile, precum și spațiile verzi dintre respectivele construcții sunt necesare desfășurării activității.
Instanța a reținut acest fapt și din cuprinsul expertizei în specialitatea agricultură efectuată de d-na expert M. M. (f.319-322 din volumul I al dosarului nr._ ). Potrivit concluziilor d-nei expert, spațiile verzi din incinta . sunt necesare ca perimetru de biosecuritate animală, menționându-se că spațiile verzi sunt necesare pentru stabilirea stabulației libere a animalelor și pentru buna desfășurare a fluxului din fermă .
Reținând aceste considerente instanța apreciază cererea întemeiată doar în parte. Astfel decizia nr. 1 din data de 8 aprilie 2008 emisă de . va fi anulată în parte în sensul că pentru suprafața de 7000 mp se poate dispune restituirea în natură a terenului, iar pentru diferența de suprafață care este necesară activității pârâtei, urmează să se dispună ca A. pentru V. A. S. să emită dispoziție cu propunerea de măsuri compensatorii pentru imobilele identificate în prezent în CF_ Baia M. nr. topo 4988, 4989/2, 4989/4, 4993/1, CF_/a Baia M. nr. topo 4989/2 și CF 5870 Baia M. nr. topo 4989/1 și 4989/3, în natură teren intravilan de 21.902 mp, teren intravilan de 9.165 mp, teren arabil de 5313 mp și teren arabil de 1664 mp, precum și construcțiile vechi edificate pe terenurile de mai sus, construcții identificate prin completarea la expertiză efectuată în cauză de expert R. B. la data de 11.04.2012, care face parte din prezenta sentință.
Instanța a avut în vedere și prevederile Legii 165/2013, potrivit cărora restituirea bunurilor preluate de stat se realizează în principiu în natură, în măsura în care este posibil, iar pentru celelalte imobile urmează să se propună măsuri compensatorii.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, astfel că din suprafața total solicitată a fi restituită în natură, instanța a dispus restituirea în natură doar pentru 7000 mp.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată. Se constată că reclamanta a solicitat admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, iar . respingerea în totalitate a cererii.
Instanța va stabili proporțional cu partea din cererea de chemare în judecată admisă, cheltuielile de judecată stabilind suma de 2014,30 lei. P. diferența solicitată, până la suma de_,4 lei, instanța va respinge solicitarea având în vedere prevederile art. 274 și urm. C.proc.civ., instanța încuviințând această solicitare accesorie proporțional cu capătul de cerere admis.
În privința solicitării pârâtei . de a se acorda cheltuieli de judecată generate de cererea de chemare în judecată formulată de S. I. L. M., instanța va acorda cheltuieli în sumă de 2014,30 lei.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri și dovezi pentru cheltuieli de judecată în sumă totală de 489.301,14 lei. Documentele arătate sunt emise în perioada 15.12._14. Aceste înscrisuri sunt eliberate de societatea de avocatură SPRL Menzer&Bachmann societății comerciale RPN G. Internațional GmbH cu sediul în Verden, Germania. Aceste înscrisuri nu vor fi avute în vedere de instanță deoarece societatea comercială care a achitat respectivele facturi depuse la dosarul cauzei nu a fost parte în prezenta cauză și nici nu se face dovada faptului că plata a fost efectuată în numele ..
Chiar dacă unul dintre acționarii . este RPN G. International GmbH Germania, în măsura în care nu s-a făcut dovada că sumele respective au fost achitate pentru reprezentarea în prezenta cauză a . instanța consideră că înscrisurile arătate nu pot fi avute în vedere de instanță.
La dosarul cauzei au fost depuse chitanțele privind onorariul pentru expertizele efectuate, respectiv suma de 800 lei (f.276 din dosarul nr._ vol. I), suma de 1000 lei (fila 3 volumul II), suma de 600 lei (f.93 vol. II), 720 lei (f.178 vol. II).
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, instanța va acorda parțial cheltuielile de judecată cu privire la care s-a făcut dovada avansării de către pârâta ., astfel că va acorda cheltuielile de judecată în sumă de 2014,3 lei.
Instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată acordate părților, reținând că acestea au fost acordate în sumă egală pentru fiecare dintre acestea.
Reținând considerentele expuse anterior, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta S. I. L. M. în contradictoriu cu ., va acorda cheltuieli de judecată părților, acestea urmând să fie compensate, potrivit dispozitivului
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru V. A. S..
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. I. L. M., domiciliată în Târgu M., Bul. 1848, nr. 75/28, jud. M., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 32/1, jud. Maramureș, la cabinet avocat Bonyhai G. E., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Baia Mare, ., jud. Maramureș și în consecință:
Dispune anularea în parte a Deciziei nr. 1/08.04.2008, emisă de ..
Obligă pârâta . să emită dispoziție prin care să restituie în natură reclamantei imobilele identificate în prezent în CF_ Baia M. nr. topo 4988, în suprafață totală de 7000 mp. (4500 mp identificat în Planul de situație anexa grafică nr. 4 a raportului de expertiză efectuat de ing. M. I. cu nr. 1, respectiv suprafața de 2500 mp identificat în Planul de situație anexa grafică nr. 4 a raportului de expertiză efectuat de ing. M. I. cu nr. 30) în natură teren intravilan, identificat în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M. I. la data de 01.02.2010, care face parte din prezenta sentință.
Obligă A. pentru V. A. S. să emită dispoziție cu propunerea de măsuri compensatorii pentru imobilele identificate în prezent în CF_ Baia M. nr. topo 4988, 4989/2, 4989/4, 4993/1, CF_/a Baia M. nr. topo 4989/2 și CF 5870 Baia M. nr. topo 4989/1 și 4989/3, în natură teren intravilan de 21.902 mp, teren intravilan de 9.165 mp, teren arabil de 5313 mp și teren arabil de 1664 mp, precum și construcțiile vechi edificate pe terenurile de mai sus, construcții identificate prin completarea la expertiză efectuată în cauză de expert R. B. la data de 11.04.2012, care face parte din prezenta sentință.
Admite în parte cererea având ca obiect cheltuieli de judecată formulată de reclamanta S. I. L. M..
Stabilește în favoarea reclamantei S. I. L. M. și în sarcina ., cheltuieli de judecată în sumă de 2014,30 lei.
Admite în parte cererea având ca obiect cheltuieli de judecată formulată de pârâta ..
Stabilește în favoarea pârâtei . și în sarcina reclamantei S. I. L. M., cheltuieli de judecată în sumă de 2014,30 lei.
Compensează cheltuielile de judecată acordate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. M. B. P. A. C.
Red./dact./P.M.B. /18.06.2015
5 ex./ ..06.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
