Acţiune în constatare. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 96/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/A
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. – T. A. A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul Griguța G., CNP_ domiciliat în S. Marmației, ..45A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1453 din 27 august 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare - constatarea timpului util la pensie.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1453 din 27 august 2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta.
S-arespins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Griguța G., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar. S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S. – Marmației, ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință.
În considerentele sentinței se reține că, din adeverința de la registrul agricol reiese că reclamantul a figurat ca membru cooperator și că arhivele fostului CAP nu au fost preluate de către nici o instituție deoarece odată cu evenimentele din luna decembrie 1989 au fost distruse, neputând stabili numărul de norme.
Contrar cuprinsului acestei adeverințe cu privire la primul aspect la care se referă, instanța a reținut că de pe copia xerox din registrul agricol a reieșit cu certitudine că de fapt membru CAP a fost tatăl reclamantului, în timp ce acesta din urmă era trecut doar în calitate de fiu.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente: anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator; normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi și normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
În lipsa unei asemenea adeverințe, reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi aceste elemente, lucru pe care nu l-a făcut prin înscrisurile depuse la dosar.
Lotul ajutător care figurează la gospodăria tatălui este evident că a fost atribuit acestuia, ne mai fiind consemnat și un al doilea lot.
În concluzie, instanța a reținut cu privire la perioada în care reclamantul ar fi prestat activitate, care a fost determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamantul.
Din înscrisurile cauzei a rezultat că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de P. și nici nu a figurat în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.
Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.
Potrivit art. 35 Cod procedură civilă cel care are un interes poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept. În speță, reclamantul nu a dovedit existența dreptului său pentru stabilirea unui timp util la pensie.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prestării unei activități în CAP Șieu, acesta nu este îndreptățit la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010, motiv pentru care a respins acțiunea.
În raport de art. 451 Cod procedură civilă instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Griguța G. care a solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 1453 din data de 27 august 2014 ca fiind netemeinică și nelegală, să se admită acțiunea raportat la motivele invocate în cererea introductivă.
În subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe cu precizarea că motivele care stau la baza prezentului apel urmează să le depună într-un memoriu separat.
Motivele de apel au fost depuse la data de 28 ianuarie 2015, deci în afara termenului legal prevăzut de lege, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă instanța de apel va analiza soluția pronunțată de instanța de fond raportat la motivele invocate și probele administrate la acea instanță.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Din copia după Registrul agricol pe perioada anilor 1964 – 1970 reiese că apelantul figura ca membru de familie, fiu, fiind la vremea respectivă elev. Calitatea de membru cooperator o aveau părinți. La fel și în perioada 1974 – 1975 când apelantul apare ca membru de familie, fiind student, iar în dreptul său nu apare mențiunea membru CAP așa cum apare trecut la ceilalți membrii din familie (fila 4).
Față de cele de mai sus, se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, deși în cuprinsul adeverinței emise de P. Șieu se arată cum că apelantul a fost membru CAP în perioada 1964 – 1975, acest lucru vine în contradicție cu însemnările făcute în Registrul agricol.
Față de cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat urmând a se menține în tot sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Griguța G., CNP_, domiciliat în S. Marmației, ..45A, județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 1453 din data de 27 august 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești, județul Maramureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. P.G./12.03.2015
Dact. B.M./12.03.2015
Ex. 6. .
Judecător fond: B. L.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 239/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Abţinerea întregii instanţe. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul... → |
|---|
