Revendicare imobiliară. Decizia nr. 759/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 759/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.759/R
Ședința publică din 07 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător D. T.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenții G. A. D. și G. G. T., ambii cu domiciliul în B. M., .. 2/3, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 665/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții lipsă avocat D. A., sunt lipsă intimații B. N., M. S. și M. D., se prezintă pentru intimata P. O. „A. M. D.” B. M. avocat D. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentanta recurenților, avocat D. A. învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatei P. O. „A. M. D.” B. M. avocat D. L. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurenților, avocat D. A. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în garanție și admiterii în tot a cererii de obligare a intimatei-chemată în garanție la plata către recurenții-reclamanți a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond. Solicită cheltuieli de judecată în recurs. Arată că reclamanții au concesionat locuri de veci plătind un preț total de 3400 lei, aspect ce rezultă din actele și martorii audiați în cauză. Ulterior, în anul 2009 recurenții au aflat că în acel loc de veci se afla înhumat un membru al familiei intimatului, sens în care au promovat o acțiune în revendicarea celor două locuri de veci. Cum acțiunea lor a fost respinsă apreciază că se impunea o despăgubire a recurenților cu privire la întreaga sumă achitată. Arată că în mod nejustificat prima instanță nu le-a acordat în întregime cheltuielile de judecată. Depune în acest sens contract de asistență juridică și chitanța nr. 22/12.06.2012.
Reprezentanta intimatei P. O. „A. M. D.” B. M. avocat D. L. solicită respingerea recursului ca nefundat, starea de fapt fiind bine reținută de prima instanță. Arată că în patrimoniul intimatei a intrat doar suma de 500 lei restul până la 3400 lei intrând în posesia intimatului M. D.. Arată că instanța în mod corect nu a acordat în întregime cheltuielile de judecată recureților raportat la modalitatea diferențiată de soluționare a tuturor capetelor de cerere formulate de aceștia. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 665/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, astfel cum a fost ulterior completată, de reclamanții G. A. D. și G. G.-T., în contradictoriu cu pârâții B. N., M. S. și M. D. având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții G. A. D. și G. G.-T., în contradictoriu cu P. ORTODOXA "A. M. D." B. M. și a fost obligată chemata în garanție să concesioneze reclamanților două locuri de veci, de aceeași natură și valoare cu cele ce fac obiectul prezentului dosar, iar, în subsidiar, în caz de imposibilitate materială de concesionare a unor astfel de locuri de veci, obligând-o pe aceasta să restituie reclamanților suma de 500 lei, achitată pentru cele 2 locuri de veci, conform chitanței nr. 800 din data de 24.03.2004, precum și a celorlalte taxe achitate de aceștia pentru cele 2 locuri de veci, începând cu data de 24.03.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu indicele de inflație până la data restituirii lor efective.
Au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâtele B. N. și M. S. a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis, în parte, cererea reclamanților de obligare a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată aceasta la plata către reclamanți a sumei de 235 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că soții M. au concesionat de la chemata în garanție P. Ortodoxa "A. M. D." 2 locuri de veci în cimitirul administrat de aceasta din urmă,, La Nuci,, din B. M. în perioada în care aceștia erau căsătoriți, pentru care au fost achitate taxele impuse de concedent.
De asemenea, că pârâtul M. a cedat dreptul de concesiune a celor 3 locuri fără a avea acceptul soției sale, pe care, așa cum a rezultat din interogatoriul luat acestuia nici măcar nu a anunțat-o.
Din cuprinsul reglementării privind organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, în principal din dispozițiilor art. 13 si 15 a rezultat fără putere de tăgadă că este interzisa vânzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putând fi dobândit numai prin donație și succesiune legală sau testamentară, orice convenție contrară fiind nulă.
De asemenea, potrivit art.35 alin.2 din Regulament anularea actului de concesiune are loc și în condițiile în care titularul a renunțat în scris la dreptul sau de concesiune.
Prin motivele invocate în susținerea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtul a renunțat la dreptul său de concesiune, dar așa cum a rezultat din dispozițiile art.35 alin.2 lit.a, această renunțare trebuia să fie făcută în scris.
Prin urmare, dovada acestei renunțări nu poate fi făcută cu martori, actul scris fiind cerut de lege ad probationem.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat existența unui astfel de înscris iar faptul că nu a fost încheiat un astfel de act a fost confirmată de reprezentantul chematei în garanție preot C. A. prezent în instanță în ședința din data de 07.09.2011.
Reclamanții au susținut, pe de altă parte că pârâtul M. D. și-a înstrăinat cota deținută din cele 3 locuri de veci, o asemenea vânzare fiind permisă și aflată sub condiție rezolutorie, validarea acesteia depinzând de modul de soluționare a partajului.
Cu toate acestea, așa cum s-a arăt mai sus vânzarea locurilor concesionate este interzisă prin regulament, interzisă fiind și vânzarea cotei părți deținută.
Mai mult, deși s-a arătat că pârâții ar fi pierdut dreptul de concesiune prin renunțarea efectuată de pârâtul M. D., iar aceste operațiuni au fost efectuate și în registrele deținute de parohie, cu toate acestea în anul 2009 preotul paroh a permis pârâtelor, în baza actelor prezentate de acestea, efectuarea unei înhumări pe unul dintre locurile concesionate de soții M..
Pentru toate motivele arătate mai sus, constatând că pârâții M. nu au pierdut ca urmare a actelor intervenite dreptul de concesiune asupra celor 3 locuri de veci concesionate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte prima instanță reținând că necunoașterea de către chemata în garanție a condițiilor privind renunțarea la concesiunea locurilor de veci, și a celor de înstrăinare a acestora, ceea ce a făcut ca aceasta să considere că pârâtul M. D. a renunțat la concesiune respectivelor locuri de veci și mai mult că acestea putea fi concesionate pe mai departe.
Necunoașterea dispozițiilor din regulament a rezultat și din poziția exprimată de chemata în garanție aceasta arătând în punctul de vedere exprimat în scris (fila 60) ,,că proprietarii de locuri din cele două cimitire au dreptul de a le revinde altor persoane fără ca parohia să interzică aceste tranzacții” în totală contradicție cu prevederile regulamentului menționat mai sus aplicabil și chematei în garanție.
Procedând de o asemenea manieră și concesionând reclamanților 2 locuri de veci, pentru care a primit taxa de concesionare solicitată, îi revine chematei în garanție, în situația dată, obligația de a oferi reclamanților alte locuri de veci de aceeași natură, în virtutea dreptului de garanție de care se bucură aceștia și care derivă din dreptul de concesiune asupra locurilor de veci, drept real imobiliar astfel cum a fost catalogat de practica judiciară.
În situația în care o atare obligație nu este posibil de îndeplinit de către chemata în garanție datorită unei imposibilități materiale de concesionare a unor astfel de locuri de veci, cu este cazul cimitirelor închise, urmează ca aceasta să fie obligată să restituie reclamanților suma de 500 lei, achitată pentru cele 2 locuri de veci, conform chitanței nr. 800 din data de 24.03.2004, precum și a celorlalte taxe achitate de aceștia pentru cele 2 locuri de veci, începând cu data de 24.03.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu indicele de inflație până la data restituirii lor efective.
Reclamanții au solicitat obligarea chematei în garanție la restituirea sume de 34.000.000 lei rol însă o asemenea cerere a fost considerată de instanță ca neîntemeiată având în vedere că diferența de la 500 lei la 3400 lei a fost achitată administratorului cimitirului pentru a fi despăgubit pârâtul M. D., ceea ce s-a și întâmplat așa cum a rezultat din declarația martorului B. Z. și interogatoriul pârâtului M. D..
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în garanție formulată de recurenții-reclamanți în contradictoriu cu intimata-chemata în garanție P. O. Română „A. M. D.”, precum și în sensul admiterii în tot a cererii de obligare a intimatei-chemate în garanție la plata către recurenții-reclamanți a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata pe fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Chiar dacă intimatul-pârât M. D. ar fi fost despăgubit de către administratorul cimitirului cu diferența de sumă de 500 lei la 3400 lei, acest fapt nu înlătură nici măcar parțial răspunderea chematei în garanție pentru despăgubirea recurenților-reclamanți, concesionari de bună-credință. Suntem în prezența normelor aplicabile obligației de garanție în caz de evicțiune consumată. Evicțiunea suferită de către recurenți a rezultat din faptele personale ale chematei în garanție, prin reprezentanții săi. Principalul efect al obligației de garanție în caz de evicțiune este prevăzut de art. 1341-1343 din vechiul Cod civil, aplicabile actelor încheiate. Acesta constă în obligația cocedentei să restituie integral prețul primit, efect întâlnit și în cazul rezoluțiunii pentru neexecutare sau al nulității pentru vânzarea lucrului altuia.
Prejudiciul total și dovedit produs recurenților, constând în prețul efectiv achitat chematei în garanție pentru cele 2 locuri de veci concesionate care este de 3.400 Ron.
Prin soluția primei instanțe s-a creat practic o îmbogățire fără justă cauză a intimatului-pârât M. D., despăgubit anterior de către chemata în garanței și consolidat concesionar legal asupra locurilor de veci prin hotărârea instanței de fond.
S-a criticat șu cuantumul cheltuielilor de judecată pe care prima instanță le-a acordat, arătând că instanța de fond a admis în parte cererea recurenților-reclamanți de obligare a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 235 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Solicitarea recurenților de obligare a chematei în garanție și la plata onorariului de avocat a fost apreciată de către prima instanță ca fiind nefondată. S-a reținut că, din chitanțele depuse la dosar, în dovedirea plății onorariului nu a rezultat că acesta a fost achitat și are legătură cu prezenta cauză.
Onorariul a fost fixat la suma de 1710 lei, conform contractului de asistență juridică nr. 94/26.10.2009, anexat în copie prezentului recurs. Suma a fost achitată de către recurenți în trei rate, conform chitanțelor depuse la dosar. Aceste rate au fost achitate succesiv, la data de 26.10.2009, la 02.11.2009 și, respectiv la 03.11.2009, anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței, care s-a realizat la data de 8.11.2009. Chitanțele au fost completate la toate rubricile conținute, deținând toate datele necesare în dovedirea scopului lor. Cerințele legale prevăzute de Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, cu privire la încheierea contractului de asistență juridică, fixarea și încasarea onorariului avocațial, precum și normele fiscale aplicabile în materie, au fost respectate.
Recurenții sunt și sub acest aspect prejudiciați de hotărârea primei instanțe.
Pe aceeași latură critică această hotărâre și cu privire la dispoziția de obligare a recurenților-reclamanți la plata către intimatele-pârâte B. N. și M. S. a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli trebuiau puse în sarcina chematei în garanție, în temeiul aceleiași obligații legale ce îi incumbă. Conform art. 1341 cod civil vechi, cumpărătorul evins are dreptul să ceară restituirea cheltuielilor de judecată atât ale procesului din care a rezultat evicțiunea, cât și ale acțiunii în regres contra vânzătorului.
Intimata P. O. Română „A. M. D.” a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Nu se contestă că intimata P. O. Română „A. M. D.”este ținută de obligația de garanție pentru evicțiune față de recurenți, prima instanță reținând în mod corect acest lucru.
Chemata în garanție putea fi însă obligată să restituie numai ceea ce a primit efectiv de la recurenți, respectiv suma de 500 lei (conform chitanței din 24.03.2004).
Restul sumei achitat de recurenți nu a intrat în patrimoniul chematei în garanție ci în patrimoniul pârâtului M. D. (împrejurare probată în cauză).
În consecință, se reține că în mod corect prima instanță a obligat chemata în garanție doar la plata sumei de 500 lei.
Corect a dispus și cu privire la suma de 620 lei la plata căreia au fost obligați recurenții reclamanți față de pârâtele B. și M.. Reclamanții nu au solicitat obligarea chematei în garanței și la plata acestei sume, din cuprinsul cererii de chemare în garanție și al concluziilor scrise (fila 192 dosar prima instanță) rezultând clar că reclamanții au solicitat doar recuperarea cheltuielilor efectuate în cauză.
Prima instanță a greșit însă neacordând în cuprinsul cheltuielilor și a onorariului avocațial suportat de reclamanți. Din chitanțele nr. 89/26.10.2009, 92/3.11.2009 și 91/02.11.2009 (file 13-15 dosar prima instanță), rezultă cu certitudine că reclamanții-recurenți au achitat avocatului suma de 1660 lei.
Eventualele nelămuriri puteau fi clarificate de prima instanță prin solicitarea copiei contractului de asistență juridică (fila 34 dosar recurs).
În consecință, recursul va fi admis sub acest aspect și sentința atacată va fi modificată în parte conform dispozitivului.
La aprecierea cuantumului cuvenit din cheltuielile de judecată suportate la fond de către reclamanții-recurenți, tribunalul a ținut seama de dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă și de împrejurarea că onorariul avocațial a fost achitat atât pentru cererea principală (respinsă), cât și pentru cererea de chemare în garanție (admisă în parte).
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata P. O. Română „A. M. D.” va fi obligată la plata către recurenți a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 33 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenții G. A. D. și G. G. T., ambii domiciliați în B. M. .. 2/3 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 665/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria B. M., pe care o modifică în parte, referitor la cheltuielile de judecată, astfel că dispune obligarea chematei în garanție, P. O. Română „A. M. D.” la plata către reclamanții G. A. D. și G. G. T. a sumei de 635 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata P. O. Română „A. M. D.” la plata către recurenții G. A. D. și G. G. T. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 noiembrie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. Ț. D. S. T. A. S. A.
Red.WD/16.11.2012
Tred. A.S./21 Noiembrie 2012 - 8 ex
Judecător la fond:D. Ș.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 760/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 777/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
