Servitute. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 90/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 90/R
Ședința publică din 20 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător B. G.
Judecător M. B. P.
Grefier R. M.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de pârâții B. I. și B. I. ambii cu domiciliul în Strâmtura, nr. 624, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 243/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect servitute de trecere.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură, recurenții la data de 27.01.2015 și intimații la data de 28.01.2015, au depus concluzii scrise.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 23 ianuarie 2015 când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea acelei ședințe, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării, pronunțarea s-a amânat inițial pentru data de 30 ianuarie 2015 și ulterior pentru data de 6 februarie 2015, 13 februarie 2015 și apoi pentru data de azi, când s-a pronunțat hotărârea de față.
Tribunalul,
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 243/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocate din oficiu în privința reclamanților P. V. și P. M. și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu cu privire la pârâții B. I. și B. I..
S-a admis cererea reclamanților P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. I., precum și cu pârâții cu domiciliul necunoscut C. P., M. I., C. V. l.I., L. V. l.D. N., L. I. cas. O. V., L. I. cas. M. M., L. M. cas. K. G., C. V. l.I., L. I. (I.) l.G. l.I. l.D., C. P. cas. M. I., C. P. cas. M. I., L. V. l.P., l.D. N., L. I. cas.O. V., L. I. cas. M. V., L. M., cas. K. G., L. I. (I.) l. G. l.I. l.D., C. F. l. V. l. Iles, M. I. mar. B. G..
S-a instituit în favoarea reclamanților P. V. și P. M. servitute de trecere și au fost obligați pârâții să respecte dreptul instituit, conform variantei 2, redate grafic în anexa la raportul de expertiză întocmit și completat de expert M. I. M. și integrat în prezenta sentință, prin permiterea trecerii reclamanților către calea publică, în tot cursul anului, cu piciorul și cu mijloacele de transport-atelaje sau vehicule, pe traseul amenajat între pct. 6-7-8-9-10-D, cu lungimea de 60 m.
Au fost obligați pârâții B. I. si B. I. la plata către reclamanți a sumei de 3160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată si la plata sumei de 270,00 lei cu titlu de diferența onorariu încuviințată pentru expertul M. I. M..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că prin cererea înregistrată reclamanții P. V. și P. M. au chemat în judecată pe pârâții inițiali B. I. și B. I. și, prin cererea completatoare, pe pârâții P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. I., precum și cu pârâții cu domiciliul necunoscut C. P., M. I., C. V. l.I., L. V. l.D. N., L. I. cas. O. V., L. I. cas. M. M., L. M. cas. K. G., C. V. l.I., L. I. (I.) l.G. L.I. l.D., C. P. cas. M. I., C. P. cas. M. I., L. V. l.P., l.D. N., L. I. cas.O. V., L. I. cas. M. V., L. M., cas. K. G., L. I. (I.) l. G. l.I. l.D., C. F. l. V. l. Iles, M. I. mar. B. G., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească servitute de trecere în favoarea reclamanților, pe terenul pârâților, cu obligarea acestora de a le permite să treacă cu atelaje, vehicule și cu piciorul, către locuința lor din Strâmtura, nr. 621, județul Maramureș.
În motivare, au arătat reclamanții că terenul pe care se află casa lor are caracter de loc înfundat, singura cale de acces la drumul public fiind pe terenul pârâților, ce a fost practicată până în anul 2010, când aceștia din urmă le-au interzis categoric trecerea, în prezent fiind nevoiți să traverseze un râu pentru a ajunge acasă.
Pârâții au depus întâmpinare (f.14-15), solicitând respingerea cererii și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată.
Judecătoria a reținut că legea aplicabilă este Codul Civil de la 1864, conform art. 223 din Legea nr.71/2011, al cărui cuprins este: „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.”
Au fost reținute prevederile art. 6 al. 6 ale Codului Civil din 2009, această instanță apreciind că textul legal aici evocat nu este aplicabil în materia desmembrămintelor dreptului de proprietate, deci nici dreptului de servitute a cărui constituire s-a solicitat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, în cauză cererea fiind introdusă la data de 03.01.2011, întrucât, în primul rând, acest text stabilește reguli generale în materie, cu vocație de aplicare și în cazul unor acte normative viitoare ce nu conțin dispoziții speciale privind succesiunea în timp a legilor, dar și pentru că, într-un al doilea rând, Legea nr. 71/2011 nu conține, în materia servituților, alte dispoziții tranzitorii, decât reglementarea cuprinsă de art. 75 din legea evocata, potrivit cărora: „Dispozițiile art. 770 alin. (1) lit. f) din Codul civil se aplică numai drepturilor de servitute constituite ulterior intrării în vigoare a Codului civil”.
Prin urmare, instanța a apreciat că în privința altor situații decât cele vizate de dispoziția tranzitorie evocată, pentru determinarea legii aplicabile în materia cererilor privind constituirea servituților, introduse anterior datei de 01.10.2011, se impun dispoziții art. 6 al. 2 din Noul Cod Civil, iar nu cele ale alineatului (6) ale aceluiași articol, referirea din acest ultim alineat la „regimul general al bunurilor” fiind înțeleasă, în contextul raporturilor de proprietate, ca regim al circulației juridice a bunurilor.
În ce privește excepțiile invocate din oficiu și unite cu fondul, excepția privind calitatea procesuală a părților, instanța a respins atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cât și cea privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților B. I. și B. I..
Reclamanții sunt proprietarii fondului dominant, reprezentat grafic în anexa la raportul de expertiză, prin punctele 3-4-5-6-12-13-14-15-16-3 (f.54), terenul fiind identificat de expert ca fiind înscris în CF nr._ nr. cadastral_, din extrasul acestei cărți funciare rezultând că reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate în baza Sentinței civile nr. 457/26.07.2011 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în Dosar nr._ (f.69).
Pârâții sunt posesorii fondului aservit, reprezentat grafic în anexa referită, prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1, terenul fiind identificat de expert sub numărul topografic 858 al localității Strâmtura.
Cu privire la același teren, pârâții au depus adeverința nr. 1595/04.04.2011 eliberată de Primăria Strâmtura (f.26), din care rezultă că aceștia figurează în Registrul Agricol al localității cu teren în suprafață totală de 1,85 ha, iar în pct. „Acasă” au . ha – teren arabil și cea de 0,04 ha – teren curți-construcții.
Conform art. 1854 C.civ. „Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.
Prin urmare, textul legal invocat, instituie o prezumție de proprietate în favoarea pârâților B. I. și B. I. ce exercită posesia asupra fondului care se învecinează cu cel al reclamanților, nefăcându-se proba că aceștia posedă suprafața de 1737 mp, parte din terenul de 2237 mp, pentru persoanele înscrise în CF nr._, în care a fost identificat sub nr. top. 858 fondul aflat în posesia lor, prezumția fiind întărită de adeverința analizată în cele ce precedă.
În ce privește pârâții citați prin publicitate, având în vedere că întreaga suprafață a terenului înscris în CF nr._ sub nr. top. 858 este de 2237 mp, pârâții B. I. și B. I. având posesia numai pentru suprafața de 1737 mp, potrivit concluziilor expertizei, iar ceilalți pârâți fiind înscriși numai pentru cota din dreptul întabulat, instanța a apreciat că și aceștia din urmă au calitate procesuală pasivă pentru diferența de teren ce se află în posesia pârâților B. I. și B. I..
Întrucât calitatea procesuală presupune identitatea dintre persoanele ce reprezintă subiectele raportului juridic de drept substanțial dedus judecății și persoanele ce figurează în procesul civil ca pârâți, excepțiile urmează a fi respinse, pentru motivele expuse anterior.
În ce privește fondul cererii, instanța a reținut că terenul reclamanților, identificat conform anexei la raportul de expertiză, se învecinează cu cel aparținând pârâților, fără a avea ieșire la calea publică, pe niciuna din laturile sale.
Prin urmare, terenul reclamanților are caracter de loc înfundat.
Împrejurarea că și terenul aflat în posesia pârâților B. I. și B. I., are caracter de loc înfundat, astfel cum a concluzionat expertul prin completarea la raportul de expertiză, pentru că nu are pe niciuna din laturi ieșire directă la calea publică, nu a fost reținută de instanță întrucât, același expert, cu privire la accesul ambelor părți la calea publică, a arătat că se realizează „prin albia pârâului evidențiat cu culoare albastră în anexa grafică nr. 1” (la raportul de expertiză), însă, conform pct. 3 din completarea adusă de expert „între cota terenului reclamanților și cota albiei pârâului, în dreptul proprietăților lor, există diferență de 1,5-2 m”, astfel încât s-a apreciat excesiv de periculoasă coborârea acestei pante pentru reclamanți, raportat la împrejurarea că pârâții nu au invocat în apărare decât existența unui alt traseu pe care l-ar putea folosi reclamanții, fără a arăta dacă ar fi prejudiciați în vreun fel și în ce măsură, prin constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților.
Expertul cauzei a arătat că fondul reclamanților și fondul pârâților se învecinează, cei din urmă interzicând primilor trecerea pe traseul delimitat de punctele 6-8-9, redat în anexa grafică la raportul de expertiză, iar pe acest traseu „există amenajat acces atât auto, cât și cu piciorul”.
De asemenea, expertul a indicat ca fiind cea mai economicoasă variantă nr. 2 de trecere, redată prin traseul 6-7-8-9-10-D, același traseu fiind avut în vedere și la data emiterii autorizație de construire, în baza căreia reclamanții și-au construit casa, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată apărarea pârâților în sensul că reclamanții au avut altă cale de acces la drumul public, pe care și-ar fi închis-o prin propria faptă.
În sensul arătat de expert sunt și relațiile comunicate de Primăria Strâmtura cu adresa nr. 1478/14.03.2012 (f.113-114), din cuprinsul acestora rezultând că reclamanții și pârâții B. I. și B. I. au avut, la data eliberării Autorizației de construire nr. 11/01.04.2009, acces ., conform planului de situație întocmit în vederea eliberării certificatului de urbanism și a autorizării construirii casei reclamanților (f. 101-105).
Conform art. 616-618 cod civil „ Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.”
Față de dispozițiile legale precitate, aplicate la situația de fapt reținută, constatând că terenul reclamanților are caracter de loc înfundat, aceștia alegând varianta cea mai scurtă, iar pârâții neinvocând existența și întinderea pagubei ce ar suferi prin constituirea servituții, instanța a admis cererea reclamanților și a hotărât constituirea unei servituți de trecere în favoarea acestora, conform variantei nr. 2, redată grafic în anexa la raportul de expertiză întocmit și completat de expertul M. I. M., care face parte integrantă din prezenta sentință, prin traseul amenajat între punctele 6-7-8-9-10-D, cu lungimea de 60 ml, pârâții urmând să respecte servitutea de trecere a reclamanților pe acest teren, în tot timpul anului, cu picioarele și cu mijloacele de transport hipo sau auto.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată si la plata sumei de 270 lei cu titlu de diferența onorariu încuviințată pentru expertul M. I. M..
Împotriva sentinței civile nr. 243/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, în termenul legal, au formulat recurs, recalificat în baza art. 282 indice 1 interpretat per a contrario și art. 84 Cod procedură civilă 1865 drept apel, apelanții-pârâți B. I. și B. I., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 243/15.05.2012, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții P. V. și P. M. și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel, apelanții-pârâți au arătat următoarele: înainte de soluționarea apelului, se impune administrarea probei testimoniale, proba care a fost ceruta in conformitate cu dispozițiile ari. 115 din Cod procedură civilă de către pârâții apelanți încă din momentul formulării întâmpinării la judecarea cauzei pe fond, depusa la prima zi de înfățișare. Încuviințarea acestei probe a fost prorogată până la ultimul termen de judecata, când instanța a respins-o, motivând - in mod eronat - ca solicitarea nu a fost formulata in conformitate cu dispozițiile art. 115 din Cod procedură civilă.
În opinia apelanților, necesitatea administrării acestei probe rezultă din faptul ca reclamanții intimați au solicitat instituirea unei servituți, având în vedere ca terenul proprietatea lor are caracterul de loc înfundat. Prin administrarea probei testimoniale, care de altfel a fost solicitată si de reclamanți prin cererea de chemare in judecată, se dorea a se dovedi ca cererea reclamanților nu se încadrează în dispozițiile art. 616 din Cod civil, text legal invocat in susținerea acțiunii, respectiv nu prezintă caracterele unui loc înfundat, iar îngrădirea terenului s-a produs prin fapta reclamanților.
Din economia textului legal invocat in susținerea acțiunii, dar si din practica judiciara in materie de servitute, rezultă că, daca s-a ajuns la situația de loc înfundat datorita faptei proprietarului, cum ar fi edificarea unor construcții în așa fel încât s-a blocat ieșirea la drumul public, el nu mai este îndreptățit sa ceară un drept de trecere vecinului, iar o astfel de acțiune este neîntemeiata.
Odată cu introducerea acțiunii principale, reclamanții-intimați au formulat si o cerere pe calea ordonanței președințiale, care le-a fost respinsa.
In respectivul dosar, care poartă nr._ si este anexat prezentului, au fost audiați doi martori, propuși câte unul de fiecare parte. Din declarațiile acestora, rezultă că reclamanții au utilizat in trecut o alta cale de acces, pe care si-au îngrădit-o prin edificarea unor construcții. In aceste condiții cererea reclamanților nu se mai încadrează in dispozițiile textului invocat.
Încuviințarea probei testimoniale era esențială in soluționarea prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât concluziile expertizei efectuate in cauza nu au avut in vedere depozițiile martorilor audiați in dosarul de ordonanța președințială.
La fondul cauzei a fost efectuata o expertiză topografică de către ing. M. I., potrivit căreia, s-a stabilit că atât terenul reclamanților cât si cel al pârâtului au caracter de loc înfundat. Instanța de fond insă, nu a reținut împrejurarea că si terenul pârâților are caracter de loc înfundat, întrucât accesul acestora la calea publica se realizează prin albia pârâului, evidențiat cu culoare albastra in anexa grafică.
În zona respectivă locuiesc mai multe familii. Printre acestea se număra familia reclamanților P., familia pârâților B. si familia O., cu care se învecinează reclamantul. Accesul spre proprietățile acestora se face exclusiv prin albia pârâului. Niciuna din aceste proprietăți nu are acces direct la drumul public. Până in urmă cu aproximativ 8 ani, si reclamanții aveau o intrare separata in curtea lor, prin albia pârâului. Aceștia au înțeles sa-si îngrădească aceasta cale de acces, profitând de bunăvoința pârâților, care le-au permis o perioadă să folosească calea lor de acces.
Atât terenul pârâților, cit si cel al reclamanților nu se învecinează cu un drum public si nu exista cale de acces spre drumul public, decât prin traversarea albiei pârâului, instanța de fond reține că doar terenul celor din urma are caracter de loc înfundat si al pârâților nu.
Se retine de către instanța de fond ca varianta 2 din raportul de expertiza este mai economicoasa, întrucât nu mai necesita amenajare. Practica a statuat că, daca locul are ieșire la calea publica pe un drum care, in anumite împrejurări este impracticabil, dar poate deveni practicabil, cu unele amenajări si oarecare cheltuieli, nu se mai considera loc înfundat.
In speță, rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuată, ca se poate amenaja o cale de acces, care ar presupune: autorizare de construire drum acces; proiect tehnic de execuție; contract între beneficiar si executant; cheltuieli cu manopera si închirierea utilajelor. Însumate, aceste cheltuieli au fost estimate la suma de 5.000 lei, investiție ce nu depășește valoarea fondului.
Intimații-reclamanți P. V. și P. M. au depus întâmpinare la apelul formulat, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul Maramureș a reținut, analizând sentința civilă nr. 243/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă că apelul este fondat
S-a arătat că din lucrarea de expertiză întocmită în apel de către expert Zlampareț I. rezultă că terenul folosit de apelanți este împrejmuit si este conturat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1. Suprafața măsurata a terenului, pe acest contur, este de 1631 mp.
Terenul apelanților nu este înscris in cartea funciara, conform folosinței actuale. Aceștia susțin ca moștenesc terenul de la numita C. F.. Aceasta este coproprietara, in indiviziune, asupra cotei de 24/168 parte din .. 858, înscrisă in CF nr._, provenita din conversia CF nr. 4-Strâmtura.
Imobilul proprietatea intimaților P. V. si P. M., in natura teren si construcții este situat in localitatea Strâmtura nr. 621. Acesta se învecinează pe latura sudica, nemijlocit, cu terenul apelanților B.. Terenul folosit de către intimați este parțial împrejmuit si este cel conturat de punctele 8-9-10-11-1-12-13-14-15-16-17-18-19-8 (anexele nr. 1 si 2) din lucrarea de expertiză. Suprafața măsurata a acestuia este de 2587 mp.
Intimații P. sunt proprietari tabulari ai imobilului cu nr. cad._ (anexele nr. 1 si 2 contur roșu), înscris in CF nr._ cu suprafața S = 2489 mp. Intimații P. V. si P. M. sunt proprietari in baza Sentinței civile nr. 457/26.07.2011, pronunțata de Judecătoria D. in dosar nr._, conform Documentației cadastrale vizata de OCPI Maramureș sub nr. 3970/2011.
Imobilele din litigiu se învecinează pe latura estica cu pârâul, denumit Valea Satului sau Valea Sunătorii. Calea publica denumita in anexe "Drum public" este situata la sud de imobilele in litigiu. Accesul la drumul public la imobilele in litigiu se face pe albia pârâului, pe traseul punctelor A-B-C (anexa nr. 2).
Accesul din drumul public la proprietatea apelanților B. se face prin albia pârâului, pe traseul punctelor A-B si apoi pe traseul punctelor B-B" (anexa nr. 2).
Accesul vecinilor situați in amonte se face din drumul public pe albia pârâului sau pe drumul de acces situat pe malul opus al pârâului.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2582/27.05.2014 emisă de Primarul comunei Strâmtura, în raza localității Strâmtura sunt mai multe drumuri publice care se suprapun cu cursul de apă al diferitelor pâraie, printre care și Valea Sunătoarea.
Terenul reclamanților se învecinează cu această vale, aceștia putând să-și amenajeze o cale de acces prin această vale, chiar pe terenul acestora. O astfel de variantă a fost reținută în expertiza efectuată de expert M. I., la fondul cauzei, estimându-se pentru amenajare costuri de aproximativ 5000 lei.
Din probele administrate a rezultat că atât apelanții cât și intimații, precum și alți vecini folosesc calea de acces prin Valea Sunătoarea.
Calea de acces, pe cursul văii Sunătoarea se suprapune cu drumul comunal, așa cum rezultă din adresa nr. 2582/27.05.2014 emisă de Primarul comunei Strâmtura.
Din probele administrate a rezultat că aceeași cale de acces este folosită și de vecinii situați în partea de nord, familia O., precum și de ceilalți săteni care au terenuri în acea zonă.
Martorul R. S. a declarat că fiecare dintre vecinii care locuiesc în zonă avea drumul lui spre casă. Atunci când s-a cumpărat, prin vale se trecea atât la casa apelanților cât și la casa intimaților P. – fila 163 dosar în apel.
Martorul Bentu G. N. a arătat că drumul de acces atât spre casa intimatului P. V., cât și spre casa apelantului traversează pârâul și malul drept al acestuia. Toată lumea circulă prin vale – fila 164.
Martora R. I. a declarat că toți vecinii care locuiesc în acel loc, Valea Sunătoarei, au avut drum la casele lor, drumul este pe V., drept la casele lor. Martorul a mai declarat că, în zonă oamenii umblă pe vâlcea cu carele și tractoarele. De la P. V. în amonte, este un vecin, pe nume O. V. care are drum de car ce ajunge până la casa lui O. V..
Martora R. I. a declarat că i-a văzut pe intimații-reclamanți P. V. și P. M. deplasându-se pe drumul lui O. V., ducând fân și respectiv lemne, transportate cu carul, pe drumul vecinului O..
Martora R. I. în vârstă de 65 de ani, a declarat că, în locul Valea Sunătorii, din bătrâni se știe că drumul este prin vâlcea. Pe acel drum oamenii transportă fân, lemne.
Aceeași martoră a arătat că intimatul P. circulă pe marginea vâlcelei, vâlceaua nu este înfundată, pe acolo circulă oameni – fila 190 dosar de apel.
Așa cum s-a statuat în jurisprudența cristalizată în aplicarea art. 616 Cod civil 1864, împrejurarea că drumul de acces la calea publică prezintă unele dificultăți de amenajare sau de practicare în anumite perioade ale anului ori în condiții meteorologice nefavorabile nu îndreptățește constituirea unei servituți de trecere.
Astfel, în speță nu este vorba despre inconveniente grave, care să facă absolut imposibilă ieșirea la calea publică, iar pe de altă parte, art. 616 Cod civil 1864 indică expres și limitativ scopul în care se poate impune o atare sarcină fondului pe care urmează a fi deschisă trecerea.
Un fond nu poate fi considerat loc înfundat, câtă vreme are o ieșire la calea publică, chiar dacă este incomodă, deoarece art. 616 și următoarele Cod civil 1864, instituie o restrângere a dreptului de proprietate, ce are ca scop înlesnirea exploatării fondurilor, iar nu comoditatea persoanelor.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică, pe un drum chiar impracticabil în anumite împrejurări, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, art. 616 Cod civil 1865 nu își poate găsi aplicarea.
În speță, s-a dovedit că există o posibilitate de amenajare a unei căi de acces chiar pe terenul intimaților-reclamanți, cu cheltuieli al căror cuantum nu este foarte mare.
S-a mai constatat din dispozițiile art. 616 și art. 634 Cod civil 1864 rezultă că la constituirea dreptului de servitute trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit, motiv pentru care, la stabilirea unei servituți de trecere, trebuie să se țină seama și de situația fondului ce urmează să suporte consecințele ei, iar nu să se ia în considerare, în mod precumpănitor și excesiv interesul celui ce ar urma să beneficieze de dreptul de trecere, motiv pentru care, atunci când se configurează mai multe trasee, se impune a fi chemați în judecată toți acei vecini, pentru ca instanța de judecată să poată alege trecerea prin locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit.
În speță, din probele administrate a rezultat că mai există un traseu, pe drumul vecinului O. V., drum de care ce este utilizat și de intimații P., care transportă pe acest drum al vecinului O. V. fân și lemne. Acest vecin nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, pentru a se analiza în contradictoriu și cu acesta traseul ce ar îndeplini cerințele legii.
Prin Decizia nr. 1167/R/2014 pronunțată la data de 26 septembrie 2014, Curtea de apel Cluj a admis în parte recursul declarat de P. V. și P. M., iar cauza a fost trimisă Tribunalului Maramureș pentru a fi soluționată ca recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de P. V. și P. M., în contradictoriu cu intimații B. I. și B. I. în constituie solicitarea acestora de a se stabili servitutea de trecere în favoarea reclamanților și în sarcina pârâților solicitându-se obligarea acestora de a permite reclamanților să le permită deplasarea cu picioarele, cu atelajele spre locuința situată în Strâmtura nr. 621.
S-a arătat că trecerea s-a realizat, chiar dacă cu probleme până în toamna anului 2010, când nu s-a mai permis trecerea. De asemenea, s-a arătat că problema reclamanților s-a agravat când râul, prin care urmau să treacă, ca urmare a acțiunii pârâților, a crescut, iar fiica reclamanților nu s-a putut deplasa la școală.
Instanța reține, analizând actele și lucrările dosarului faptul că imobilul deținut de B. I. este înscris în CF 858 Strâmtura și este evidențiat pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 din planul de amplasament și delimitare aflat la fila 54 din dosarul Judecătoriei, fapt ce rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expertul M. I.. Din același raport de expertiză (f.64-66) se reține că terenul folosit de pârâții B. I. și B. I. precum și terenul folosit de reclamanți nu se învecinează cu o cale publică de acces, ci pentru a se ajunge la calea publică, părțile trebuie să se deplaseze aproximativ 60 m, pe traseul 9-10-D.(f.54), acesta fiind în fapt o vale-Valea Satului (Valea Sunătoarea).
În ceea ce privește terenul deținut de reclamanții-intimați se constată că terenul acestora este înscris în CF_ Strâmtura nr. cadastral_. Nici acest teren nu are acces la calea publică, învecinându-se nemijlocit cu valea pe care se face accesul spre calea publică.
După cum s-a reținut și în raportul de expertiză întocmit în cauză și se menționează și în cuprinsul Schiței care a fost atașată documentației întocmite pentru obținerea autorizației de construire, accesul spre calea publică se realiza de la proprietatea reclamanților, prin valea care curge în zonă, reclamanții având evidențiat drumul de acces doar pentru o porțiunea scurtă pe terenul folosit de pârâți, restul drumului fiind configurat pe valea amintită.
Din adresa Primăriei Strâmtura și din planul de situație și de încadrare în zonă (f.115 din dosarul Judecătoriei), se constată că drumul de acces în zonă este în fapt albia Văii Satului (Valea Sunătoarea).
În completarea raportului de expertiză efectuat în cauză-în fața Judecătoriei Dragomirești, se constată că odată cu interzicerea dreptului de a trece peste terenul pârâților, reclamanții folosesc calea de acces spre „Valea Satului” cale de acces amenajată de vecinul O. V. de la proprietatea sa până în vale, drumul fiind continuat prin respectiva vâlcea. De asemenea, expertul a arătat că apreciază posibilă amenajarea unei căi de acces direct de la proprietatea reclamanților prin Valea Satului către drumul public amenajat în condiții normale, apreciind că valoarea unor astfel de lucrări, din estimările sale pot fi în valoare de 5000 lei, însă un expert constructor ar putea să le evalueze mai corect.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței în calea de atac a apelului, probe considerate de instanță ca fiind câștigate cauzei, se reține același fapt, respectiv acela că accesul proprietarilor terenurilor situate în zona locuită de reclamanți și pârâți se realiza prin vâlceaua care se află în zonă.
Din expertiza topografică efectuată în cauză, în fața instanței în apel (f.236-243 din dosarul din apel) reține faptul că accesul la imobilului proprietatea reclamanților se realiza peste terenul identificat topografic cu nr. 858, teren care reprezintă proprietatea privată și nu este grevat de nici un dezmembrământ.
Instanța reține că simplul fapt că anterior, reclamanții au trecut pe terenul identificat în folosința pârâților nu constituie un element suficient pentru a se constitui servitutea de trecere.
Se reține că reclamanții au posibilitatea de a-și construi propria cale de acces de la proprietatea pe care o dețin până la Valea Satului pentru a putea avea acces la drumul public evidențiat în planurile de amplasament și delimitare aflate la filele 242-243 din dosarul constituit în apel.
Sub acest aspect instanța reține că cererea de constituire a dreptului de servitute de trecere nu este fondată, deoarece constituirea servituții de trecere nu rezolvă problema reclamanților, aceștia fiind obligați să parcurgă o distanță relativ mare până la drumul public, prin Valea Satului (Pârâul identificat în planul de amplasament și delimitare).
Acest fapt a fost reținut de instanță și din analiza și coroborarea probei testimoniale administrată în cauză. Astfel, martorii R. S., Bentu G. și R. I. au arătat că fiecare dintre vecinii care locuiesc în zonă avea drumul lui spre casă, însă accesul se făcea prin vale. Toată lumea circulă prin vale, în zonă oamenii umblă pe vâlcea cu carele și tractoarele.
Martora R. I. care are 65 de ani, a menționat că știe din bătrâni că drumul de acces la proprietățile din zona terenului reclamanților și a pârâților se făcea prin vâlcea.
De asemenea, deși se constată că, pe de o parte nu au fost chemați în judecată toți coproprietarii imobilelor învecinate, se poate reține că reclamanții au posibilitatea, chiar dacă sunt necesare efectuarea unor investiții, să realizeze propria cale de acces spre albia pârâului pe care urmează să-l folosească ca și cale de acces.
Conform art. 616-618 Cod civil „ Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschis”.
Constatând că accesul spre terenul reclamanților-intimați se face prin valea Satului, acesta învecinându-se nemijlocit cu terenul reclamanților se consideră cererea formulată neîntemeiată.
Instanța va respinge și solicitarea reclamanților având ca obiect cheltuieli de judecată la fond, deoarece în privința acestei solicitări nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ., deoarece cererea de chemare în judecată urmează să fie respinsă.
Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga intimații la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Reținând aspectele arătate mai sus instanța consideră că recursul, așa cum acesta a fost calificat de Curtea de apel Cluj, este fondat, astfel că acesta va fi admis, sentința atacată va fi modificată în parte în sensul că va fi respinsă cererea de constituire a servituții de trecere ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâți B. I. și B. I., ambii domiciliați în Strâmtura nr. 624 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 243 pronunțate la data de 15 mai 2012 de Judecătoria Dragomirești, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanții P. V. și P. M., cu domiciliul în ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. I., domiciliați în . jud. Maramureș, precum și cu pârâții cu domiciliul necunoscut C. P., M. I., C. V. l.I., L. V. l.D. N., L. I. cas. O. V., L. I. cas. M. M., L. M. cas. K. G., C. V. l.I., L. I. (I.) l.G. L.I. l.D., C. P. cas. M. I., C. P. cas. M. I., L. V. l.P., l.D. N., L. I. cas.O. V., L. I. cas. M. V., L. M., cas. K. G., L. I. (I.) l. G. l.I. l.D., C. F. l. V. l. Iles, M. I. mar. B. G. având ca obiect instituire servitute de trecere.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților B. I. și B. I. la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimații P. V. și P. M. la plata către apelanții B. I. și B. I. a sumei de 3190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. G. B. P. M. B. M. R.
Red./dact. M.B.P./18.06.2015
2ex.18.06.2015
Jud. la fond: E. M. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
